Bookaholic

Mulți greșiți, puțini iertați și mulțimea care tălăzuiește ca o țață nehotărîtă sau, mai bine spus, ca o muscă fără cap. Gherghina și Sevasta se regăsesc aici ca prin minune dumnezeiască. Ele nu-și pierd niciodată prețiosul simț al echilibrului. Stau gard în gard de o viață, și viața asta e foarte lungă. Bucuria regăsirii le face să-și ridice brațele, să scuture în aer tubulețele taiwaneze în care odihnesc lumînărele stinse de anul trecut – și apoi să se îmbrățișeze ca și cum nu s-ar fi văzut de-un veac. Au atîtea să-și spună de ieri încoace! Mai e un sfert de oră pînă la Înviere și paradisul bîrfelor își deschide larg porțile.

— Știai că nepotu lu’ tanti Adelina e la pîrnaie? Bestia i-a furat tot din casă! Se zice c-ar fi dovedit-o pe a bătrînă…
— Cum, Doamne iartă-mă!? Că are șaptezeci de ani!
— Cum, necum, măgarul a făcut-o! Cică era stătut! Îl știi, ce cap are, vai de mama lui! Tocmai ce se eliberase, măgarul! Se zice că a cam pidosnicit-o. Ce vrei, tinerețea dă buzna.
— Las’ că nu putea fi mai stătut ca Stuchilă …
— Ce? Stuchilă?
— E ăl de la șosea, stă în casa lu’ mătușa Tina.
— Stuchi-l-ar mîțele, pe cine a coțăit?
— Ei, fată, nici chiar așa! L-a prins polițaiul făcîndu-și nevoile în stradă. Era abțiguit, ca de obicei…

Pauză.

— De la tac-su i se trage. Hai, că-l știi, a murit acu’ douăzeci de ani. Se fac douăzeci în iunie. L-a pus polițaiu’ să șteargă cu limba! Hi hi hi… L-am văzut cu ochii mei cum se tîra pe lîngă băcănia lu’ Buzescu.
— Nu mă-nnebuni! Păi al lu’ Buzescu nu s-a încuiat în hazna și a scăpat cheia-n căcăstoare? Era și mai mort de beat.
— Cine? Stuchilă!
— Ba Buzescu. Fată, auzi ceva? Cît e ceasul, că mă dor bătăturile! Fata Voichii a fugit de-acasă.
— Nu mă-nnebuni! Cu cine? Cu al lu’ Lixandru?
— Nț. Cu o altă fată, să mor io! Una de a stat în gazdă la ei. Na, că a pedepsit-o Ăl de Sus, că prea era lacomă! Voico, Voico – i-am zis, nu te mai satură Dumnezeu. Na, mătîrîngă ai vrut, de mătărîngă să ai parte!
— Și de unde fac rost de atîta mătărîngă?
— Cine?
— Fetele, dragă, eu nu pricep, ce chestie, de unde găsesc dacă-s numa’ fete? Lor nu le trebuie? Lume nebună! Aoleu, că și tu ai pe cineva-n gazdă.
— Lasă-mă, că mor! M-a pus dracu’ (Doamne, iartă-mă, nici nu mai știu ce zic, acu’ iese popa cu lumina!) să închiriez la o toantă! Nemernica are copil mic și nici nu e măritată! Dacă știam o ușuiam!
— În casă la tine? De cînd?
— La mine, fată! Din martie! În casa mea, da! Și aflu? Îți închipui? E din flori, jigodia. N-are nici tată! Să mă ierte Dumnezeu… Mi s-a făcut rău! Cu păcatul în casă, mă-nțelegi? Pedeapsă, crede-mă. Ce nu i-am făcut lu’ nenorocita, am dat acatiste, am afumat-o, am dat drumu’ la radio tare, am certat-o că și-a atîrnat rufele-n fereastră, i-am stins lumina…
— De la RADET?
— Ei, na, de la contor. Mi-a pus nepotul contor cu butoane. Sting ce vreau, cînd vreau!
— De ce n-o dai afară?
— Păi, mi-a dat banii pe trei luni înainte!
— Și ce?
— Ce ce?
— Păi dă-i dracului de bani, Doamne iartă-mă!
— Tu ești nebună? Pe vremurile astea?
— Și ce zice?
— Nu zice nimic. Stă și se uită, spală și cîntă.
— Ce cîntă? Blestemății?
— Da’ dracu știe? Niște cîntece papistășești sau drăcești, că nu e-n românește. Se oprește ca proasta și cîntă, între rufe.
— Și ce spală?
— Spală la vecini, pe bani… Azi am lăsat-o în curte cu un morman…
— Sîmbăta?
— Sîmbăta, da, lighioana, Doamne iartă-mă, că nici nu mai știu ce vorbesc! N-are nimic sfînt. Dau astea din pizdă și p-ormă îți intră în curte și te spurcă. Uite cum scoate dracu’ din sufletu’ omului… Cînd se uită la mine, mă trec fiorii. Și-și leagănă copilu’ cît e ziulica de lungă. Curva dracului. Nu-i ajunge.
— Taci, nu mai drăcui! E păcat.
— Nu-i păcat dacă Dumnezeu vede în sufletul omului. Da’ nu, gata, m-am hotărît. Îl chem pe Stuchilă să se ușureze la ea la ușă, poate scap de tută.
— Da’ nu-ți murdărește și ție?
— Las’ că se spală.
— Și dacă nu pleacă?
— Șșt! Iese popa cu lumina. Pleacă. Las’, că mai e și pișicherul de nepot al lu’ Adelina. Ce știe prostu’? Iese de la pîrnaie, intră. Habar n-are. Și nici nu-i cu păcat, dacă scap de curvă. Așa fac. Rămîn și cu banii… Sigur lasă totul și fuge cu plodu’! Doamne-ajută! Unde-i lumina? Cucoană, ce te vîri așa în față, nu e pentru toată lumea? Aoleu, ce închipuită!