Pentru iubitorii literaturii lui James Joyce, 16 iunie este o zi specială: este ziua în care are loc acţiunea romanului Ulise, o aventură a unui „erou” al epocii moderne, pentru care simpla existenţă reprezintă un test dificil de trecut: în epoca modernă, pare a spune Joyce, a fi erou înseamnă a reuşi să supravieţuieşti rutinei de zi cu zi. 16 iunie 1904 este ziua în care James Joyce a cunoscut-o pe Nora, viitoarea lui soţie, şi, considerând că este ziua din care a început o nouă viaţă, a ales-o ca timp de desfăşurare pentru cele peste cinci sute de pagini ale romanului Ulise. În întreaga lume se serbează această zi, iar în 2012 a venit şi rândul Bucureştiului, într-un mediu cum nu se putea mai potrivit: în scuarul din faţa pubului James Joyce şi pe fundal, muzică irlandeză, în interpretarea unor muzicieni de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
Ulise este o carte grea – din toate punctele de vedere: este dificil de urmărit firul logic al evenimentelor, chiar şi firul gândurilor personajelor, căci fluxul liber al consemnărilor era o trăsătură experimentală pentru scriitorii modernismului. A fost şi o carte scrisă greu, în mare parte din cauza problemelor de vedere cu care Joyce s-a confruntat întreaga viaţă (a avut peste douăzeci de operaţii, care i-au încetinit mult ritmul de lucru) şi din cauza căreia a suferit chiar pedepse pe nedrept: în şcoală, odată, a fost pedepsit că nu şi-a făcut tema, din cauză că i se spărseseră ochelarii şi nu a putut să vadă. Dar a fost o carte finalizată greu şi din pricina ritmului lent de lucru al autorului, care obişnuia să rescrie în multiple variante diferite pasaje şi să adauge constant detalii noi.
Textul capătă însă valenţe noi atunci când este citit cu voce tare, scoţând în evidenţă un fin simţ al umorului, prezent în întreaga carte. După cum a spus ambasadorul Irlandei, Oliver Grogan, care a deschis întâlnirea de pe 16 iunie, nu trebuie nici măcar să înţelegi tot, pentru a-ţi da seama cât de viu este încă textul. Aşadar, evenimentul dedicat lui Joyce a cuprins, în cea mai mare parte, lecturi, atât din Ulise, cât şi din Portret al artistului la tinereţe.
Fiecare episod de lectură a fost urmat de interpretarea impecabilă a lui Adrian Pleşca a unei melodii irlandeze.
Lecturile au debutat cu un fragment citit de John Long, chiar de la începutul cărţii, în care se vorbeşte despre aparenta nepăsare a lui Stepehn Dedalus faţă de mama sa, care e pe moarte.
În acelaşi ton, a urmat o lectură a unui pasaj care conţine reflecţii asupra morţii. A citit actorul Dorin Andone.
Ultimele două lecturi din Ulise au fost în oglindă: Ion Caramitru a citit fragmente în care Leopold Bloom îşi expune părerile despre femei (evident, în stilul clişeistic bine cunoscut al multor autori), iar Ilinca Goia, pasaje în care erau exprimate gândurile lui Molly despre bărbaţi, în general, trecând, în acel stream of consciousness pe care Joyce îl practică în întreg romanul, la diverse alte idei, cum ar fi prima ei întâlnire cu Bloom.
Dorin Andone, Ilinca Goia, Ion Caramitru, Denisa Comănescu
Ultima lectură a fost a Denisei Comănescu, din Portret al artistului la tinereţe, dedicând-o traducătoarei Antoaneta Ralian.
În timpul intermezzo-urilor muzicale puteai citi despre viaţa şi scrierile lui Joyce de pe panourile amplasate în scuar. Astfel, puteai afla nu numai despre tehnicile narative practicate de autor şi despre problemele cu cenzura (a durat zece ani până să poată să publice Dubliners, din pricina unui limbaj considerat vulgar şi a punerii în discuţie a unor teme tabu, precum sexualitatea), ci şi detalii interesante despre viaţa lui: boala de ochi, care a avut o influenţă importantă asupra stilului său de lucru, desele perioade petrecute în străinătate: la Zürich, în timpul războaielor mondiale şi unde a scris jumătate din Ulise, la Paris, unde a şi terminat romanul Ulise, sau la Roma, unde a lucrat într-o bancă, pentru a reuşi să-şi întreţină familia.
Evenimentul a fost organizat de Ambasada Irlandei în România, în parteneriat cu ICR, Editura Humanitas Fiction, Librăriile Humanitas, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” Bucureşti, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, James Joyce Pub & Restaurant, Guinness, Jameson, Primăria Municipiului Bucureşti, Asociaţia Ireland Romania Network, Şapte Seri, Digi24 şi TVR Cultural.
Minunata manifestare, la cel mai inalt nivel.
Ulise intr-adevar castiga mult cand este citit cuiva cu voce tare,iar interpretarile au fost extraordinare,cantecele irlandeze pomenite de Joyce erau de acolo…Si berea!
Felicitari si sper sa devina o traditie.