Berta García Faet (n. 1988, Valencia) este poetă, eseistă și traducătoare, remarcându-se ca una dintre personalitățile cele mai active, mai angajate și mai efervescente din literatura spaniolă de azi. A studiat Ştiinţele Politice şi Economice în Valencia, după care a urmat două masterate, unul de filosofie politică și altul de literatură spaniolă și latinoamericană, iar în prezent urmează studiile doctorale la Brown University, în Providence, Rhode Island. A publicat volumele de poezie Manojo de abominaciones (2008), Night club para alumnas aplicadas (2009), Fresa y herida (2011), Introducción a todo (2011) și La edad de merecer (2015), pentru care a primit mai multe premii importante, iar poezia sa a apărut recent într-o ediție americană, The Eligible Age (2018).

Poezia Bertei García Faet are o natură cameleonică, în sensul că fiecare volum poartă mărcile unei alte experiențe poetice, vocea din textele sale adaptându-se și modulându-se în funcție de datele realității într-un moment specific. Hiperanalitică și cinică, Berta García Faet investighează, cu o luciditate necruțătoare, componentele existenței individuale plasate mereu în relație cu cea colectivă, care asmute subiectul asupra unor aspecte general umane. De la corporalitate, eros și angoasa morții la limitele limbajului, dileme filosofice și feminism, poemele sale explorează falii diferite ale sensibilității umane, aducând la suprafață tot ce e mai amar, „drojdiile” unei conștiințe surescitate, care a macerat îndelung diferite probleme în căutarea unui sens. Simptomatice sunt și numeroasele intertexte care îi populează poezia, fapt ce trădează nu doar un metabolism intelectual trepidant, ci și o nevoie imperioasă de certitudini. Dincolo de aceste elemente, firul roșu care îi traversează textele îl reprezintă atenția deosebită pentru ritmuri, acustica unui poem având un rol esențial în captarea sonorității create de amalgamul de emoții și obsesii.

poem despre a privi cerul nopţii şi a gândi lucruri (ii)

eu care cred că hipermetropia e un mod legitim de a exista şi care încerc să fiu o persoană bună şi care studiez multă etică şi metaetică şi care plâng mult împreună cu David Hume şi cu ogarii chinuiți şi cu bătrânii chinuiţi şi în faţa contaminării de la cloaca găinilor şi celulele lor obscene de mărimea unei foi A4 şi febrele lor vâscoase de mărimea unui subcontinent şi eu care cred în vârtejurile mlaștinilor şi eu care ignor totul şi care mă întreb ce-i de făcut fără lenin şi fără cer şi ce-i de făcut cu lumea şi cu părul ei scărmănat și aspru şi cum să-i ating oasele bătrâne şi ce-i de făcut cu praxisul şi cu aerul impenetrabil al frumuseţii lui și eu care simt mereu prezența unui zid fratricid gustul matern al laptelui când vrei să arunci o vorbă amabilă și neglijentă în pălăria întoarsă a unui cerșetor sau a unui cântăreț și eu care știu suficient despre dragoste și eu care lupt activ chiar dacă doar cu un vis sau vise excesive în favoarea epidemiei globale de iertare și speranță care distruge astfel planeta și nu o recunoaștem o dată pentru totdeauna și eu care visez excesiv vise cu un excesiv caracter erotic și uneori perverse și abrupte și pe care n-o să le iert niciodată speciei mele Auschwitz Rosa Parks Statul-Națiune banul copilul mort și eu care uit mult și care propun să aprindem o lumânare împreună ca să ne amintim de toate uitările noastre și eu care scormonesc în spațiul logosului și nu găsesc nimic și eu care am un progenitor A și un progenitor B și un frate și o soră și eu care cu toate astea ignor toate ale morții și eu care mă întreb ce să cânt când se-nserează și ce cântec nu e insultător pentru cei flămânzi sau pentru cei transparenți sau pentru femeia îngenuncheată pe pietrele urii și eu care tremur din cauza tulburărilor puberale și în momentul critic în care trebuie să aleg o arie cromatică sau un animal preferat sau o judecată morală veritabilă o singură judecată morală adevărată râd cu puțină invidie cu puțină amărăciune da recunosc râd cu puțină amărăciune și cu invidie de siguranța ontologică a omului medieval, ce înduioșător

traducere din limba spaniolă de Anastasia Gavrilovici

Anastasia Gavrilovici

(n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, iar acum își continuă studiile la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, în cadrul masteratului „Societate, Multimedia, Spectacol”. A publicat poezie și articole în reviste și antologii, a colaborat cu diferite publicații din țară, printre care și „Observator cultural”, „Timpul”, „Zona nouă” și „Alecart”. În prezent este redactor al revistei „Poesis internațional” și traduce literatură din engleză, franceză și spaniolă.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *