Tag: cronica

În culisele Hamas

Cu toate clişeele de rigoare, trăim într-o „epocă a terorismului” – terorismul ca fenomen real, dar mai degrabă ca subiect omniprezent în media, în dezbateri, ca pretext pentru anumite decizii politice şi militare (de câte ori nu am auzit drept scuză pentru diverse atacuri asupra unor ţări „războiul împotriva terorismului”?). Avem nevoie să ştim mai multe despre ce se ascunde în spatele sintagmei deja împietrite de „epocă a terorismului”, aşa că nu e de mirare că au început să tot apară cărţi senzaţionaliste, ce promit să dezvăluie „adevărul”, să scoată la iveală mecanismele secrete ale unor organizaţii teroriste. Citeşte tot articolul

Muriel Spark: De la Serafimul si Zambezi, la integrala prozei scurte

Nu este cel mai uşor lucru să faci cronica unei integrale de proză scrută pe care critica de-a lungul vremii a tot ridicat-o la rang de cinste. Muriel Spark este una din acele autoare cu care nu te întâlneşti des în literatura universală, care poate să surprindă o dramă fără să o emoţioneze cu surplusuri de hormoni. La începutul acestei luni ar fi împlinit 94 de ani dacă ar mai fi trăit, iar integrala sa de proză scurtă, deşi a apărut pentru prima dată în 2001 în UK, nouă abia recent ne-a căzut în mână.

Citeşte tot articolul


Legături de familie în Lumina clară a zilei, de Anita Desai

Am ales să citesc un roman indian, zilele trecute. Nu pentru că am prea mult timp, nu dintr-o curiozitate capricioasă şi în nici un caz din cauza condiţiilor meteo. A fost vorba de o foarte personală meteorologie a lecturii, pentru că în ultimii doi ani, la sfîrşitul lui ianuarie îmi strîngeam bine rucsacul de şireturi şi plecam în India. Pentru că anul ăsta nu s-a mai putut, am rămas măcar cu cititul şi n-a putut să mă scuture de nostalgia asta subcontinentală mai nimic altceva. Citeşte tot articolul

Dincoace de granița cu ficțiunea – Fotografie de grup cu scriitoare uitate

În urmă cu o lună vă povesteam că am fost la o discuţie cu Bianca Burța-Cernat care la momentul respectiv lansase nu demult Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Încă de atunci ne anunţam entuziasmul pe care ni l-a creat prezentarea acestei noi apariţii publicistice şi ne-a intrigat suficient încât să o lecturam şi noi.

Nu este un loc comun publicarea unei teze de doctorat care să prindă atât de bine la marele public. De altfel, precum anunţam şi în noiembrie, această cercetare a fost gândită de autoare încă din studenţie, din pasiunea pentru perioada interbelică, dar şi din curiozitate şi intrigă, întrucât nu puține din scriitoarele vremii au intrat de-a lungul secolului trecut, în anonimat. Citeşte tot articolul


Complexul lui Portnoy – o poveste cu sex şi evrei

Faceţi cunoştinţă cu Alex. Evreu, dintr-o familie cu idei puţine şi foarte fixe, cu o sexualitate să-i zicem debordantă, cu o carieră ce nu trădează nimic în spate şi cu imposibilitatea de a scăpa de sub fusta protectoare şi autoritară a mamei, Alexander Portnoy se duce la psihiatru. Citeşte tot articolul

Sanctus sau codul lui Simon Toyne

Vă mai aduceți aminte frenezia Codului lui Da Vinci al lui Dan Brown? La început a fost curiozitatea, apoi a venit moda, iar mai târziu a apărut și filmul. La un moment dat aveai senzația că e peste tot și că nebunia nu se va sfârși niciodată. Indiferent că v-a plăcut ori ba, același sentiment vă va încerca citind şi romanul Sanctus al lui Simon Toyne.

Comparaţia este aproape inevitabilă  încă de la primele pagini ale cărţii devenite bestseller mai întâi în Marea Britanie, ţara de origine a autorului, iar apoi în alte încă 23 de ţări unde momentan a fost tradusă. Deşi a văzut lumina tiparului abia anul acesta, Sanctus deja face înconjorul lumii, iar noi îi prevedem un destin similar cu cel al Codului antemenționat.

Citeşte tot articolul


unelte de dormit – istoria unui învins

Pe coperta a patra a volumului unelte de dormit, Nicolae Manolescu spune despre Ioan Es. Pop că ar fi penultimul debut remarcabil din generaţia poeţilor optezecişti. Eu, una, nu am stat să număr (cu toate că am cochetat cu wikipedia), nici să analizez în ce măsură Ioan Es. Pop e optzecist sau nouăzecist, două luntre în care criticii ar spune că poetul ar fi cu ambele picioare. Cert este că nu am putut să nu îi pun în oglindă volumul de debut, "Ieudul fără ieşire", şi cea mai recentă apariţie publicistică, unelte de dormit.

Citeşte tot articolul


Poker de Bogdan Coșa sau Ceasul de seară vs. dimineața la cafea

" [...] atunci mi-am dat seama că nimic nu e stabil în lumea asta, că orice aș face, oamenii vor merge mai departe în stilul lor. Că am de ales: ori accept asta, ori voi fi mereu mințit". (p. 86)

Umblă vorba în târg că Poker-ul lui Bogdan Coșa nu este un roman care se citește greu, că ar fi un pic consumerist, că este companionul ideal la ceas de seară sau de dimineață în metrou, în tren, plecând sau întorcându-te în București, și chiar și dimineața, pe stomacul gol, lângă o ceașcă de cafea. Așa este, și aș plusa spunând că este alternativa oricărui film de la ora 20.00 de pe multe posturi TV. Citeşte tot articolul


77 de reţete celebre şi poveştile lor

Unele au nume greu de pronunţat (bouillabaise), altele sunt acele staruri scrise cu litere frumos înclinate în mai toate meniurile care se respectă, pe care ţi le-ai comandat rar şi înfrigurat că vei ştii şi tu ce gust are un biftec tartar, de exemplu. Şi mai sunt şi unele care au devenit foarte populare, date din mână în mână şi mâncate cu aproape orice ocazie: cum e hamburgerul. Dar care au o poveste, ingrediente numai ale lor şi vei afla cum se gătesc ca la cartea în care au apărut prima dată. Un amănunt important: reţetele celebre sunt ca femeile celebre - rafinate şi pretenţioase. Citeşte tot articolul

Claustrofobia – Cum să găseşti ieşirea

Cine are o fobie (de orice fel) ştie ce spun: fobia te face să pari ciudat. Pune o limită care pare de netrecut între tine şi ceilalţi şi, dacă o ai, te simţi incapabil, singur, sau cel puţin ghinionist. Claustrofobia - Cum să găseşti ieşirea e o carte scrisă de o psihoterapeută care încearcă să schimbe felul în care cei atinşi se raportează la fobia lor (dar şi la viaţa lor, cu totul), pentru că e şi ea una dintre ei. Citeşte tot articolul

Un om din Est

Vazand titlul cartii Un om din Est, te-ai astepta poate ca romanul lui Ioan Grosan sa fie o scriere politica, cu un mesaj evident, o radiografie in tuse clare a estului in raport cu vestul. E si mai ales nu e. In contextul noului scandal literar ce are in centur colaborarea lui Grosan cu Securitatea, mai ca incepi sa privesti povestile din timpul comunismului cu alti ochi. Citeşte tot articolul

Insula lui Huxley, un loc unde as vrea sa merg

Bine ati venit in Pala! Aici gasiti cele mai bune servicii de iluminare a spiritului, faceti cursuri profesioniste de bunatate cu maestrii locali, participati la ritualuri consacrate de ghidare spre moarte, gustati din preparatele traditionale ale medicamentului moksha si suntenti initiati in yoga iubirii maithuna! Citeşte tot articolul