Tag: dragoste

Când dragostea e mai presus de ură: „Nu veți avea ura mea”, de Antoine Leiris

După știrile de aseară, în care am aflat de atacul terorist de la Barcelona, mi-am amintit, din nou, de o carte fabuloasă pe care am citit-o toamna trecută și despre care, cu urgențele cotidiene, nu am apucat să scriu până acum: Nu veți avea ura mea, de Antoine Leiris. Un volum inedit de non-ficțiune, o carte care te dezechilibrează și reechilibrează, o altfel de pledoarie pentru iubire, una sfâșietoare, dar frumoasă, copleșitoare, dar necesară, dureroasă, dar plină de speranță. O carte ce se cere citită, mai ales în vremurile pe care le trăim (din 2016 și până în ianuarie 2017, de pildă, au fost mai bine de zece atentate numai în Europa). Citeşte tot articolul


Redefinirea feminității prin violență. Angela Marinescu

Timp de mai bine de jumătate de secol, idealul teoriilor feministe a fost configurarea progresivă a unei perspective anti-establishment, care să poată mitralia prejudecățile legate de femeie, implementate în mentalul uman mai ales prin scrierile lui Lacan, Derrida sau Freud. Punctul de convergență al celor trei gânditori îl constituie privilegierea instanței masculine – a phallus-ului – în toate domeniile cunoașterii. Ceea ce a prezidat la instituirea unui sistem falocratic a fost viziunea asupra femeii, speculațiiile din jurul dorințelor ei și al intenționalităților ei pe baza construcției sale fizice și psihice. În studiul Feminism și filosofie. Perspective asupra diferenței și egalității, Moira Gatens observă că femeile „au fost definite nu atât în termenii unor calități pozitive pe care le-ar avea, ci mai degrabă în termenii calităților masculine care le lipsesc”. Inconștient, ea se asociază, la nivel ideatic, cu Luce Irigaray când aceasta, pornind de afirmația lui Freud, că „anatomia înseamnă destin” și, analizându-i teoria, remarcă: Citeşte tot articolul


O carte de vacanță: „La marginea apei”, de Sara Gruen

Am câteva prietene, cititoare extrem de selective, care, odată cu venirea verii, mă întreabă ce „cărți de vacanță” le-aș recomanda. Și stau serios pe gânduri, că nu e deloc ușor să alegi după un astfel de criteriu, păstrând standardul calității. Oricât de suspectă (ori depreciativă) le-ar părea unora sintagma asta - „cărți de vacanță” -, cred că e firesc ori chiar terapeutic să rupem uneori ritmul, să echivalăm lectura cu relaxarea, căci de obicei, cărțile „serioase” (improprie și această etichetare, desigur) implică de cele mai multe ori un grad ridicat de ambiguitate, de tensiune a ideilor, de efort participativ. Dicolo de subiectivitatea gusturilor, nu e tocmai ușor să găsești o carte care să ofere o plăcere destinsă a lecturii, fără a fi vorba de patetisme, de dulcegării ori de emfaze telenovelistice. Citeşte tot articolul


Free spirit. Viața – dincolo de inerție, frică și clișee, Catherine Poulain, „Marele marinar”

Catherine Poulain (n. 1960), scriitoare franceză recent tradusă la Polirom, a avut o viață senzațională, devenind unul dintre rarii și fascinanții călători-scriitori. Fiică de pastor, la 18 ani hotărăște că nu vrea să fie un intelectual, ci un muncitor. Își întrerupe studiile pentru bac și se înscrie la mecanică. Și începe să cutreiere lumea, muncind din greu: a sortat pește într-o fabrică de conserve din Islanda, a muncit pe un șantier naval în America, a fost barmaniță în Hong-Kong, a cules mere în Canada, 10 ani a pescuit în Alaska (a fost expulzată în 2003 de serviciile de imigrări americane pentru muncă ilegală). A mai fost și ciobăniță, și culegătoare de struguri, de lavandă ori de măsline. Prin Sri Lanka, India și Nepal. Citeşte tot articolul


Mândria de a iubi – „Muzeul inocenței”, de Orhan Pamuk

Muzeul inocenței e una dintre cele mai frumoase povești de iubire din literatură, pe rafturile din mintea mea așezându-se alături de cărți precum Laur al lui Evgheni Vodolazkin sau de Scrisorarul lui Mihail Șișkin, căci au în comun o anumită seninătate care străbate viziunea asupra iubirii. O iubire desăvărșită, care trece dincolo de timp, de nefericire și chiar de moarte. Măsura ei nu este cantitatea de fericire pe metru pătrat, ci felul în care transformă definitiv sufletul unei ființe umane, salvându-l de la rătăcire, de la dezechilibru, de la pierderea de sine. Citeşte tot articolul


Un nou val în fotografie: Mihai Barabancea și „Sărutul”, un album extra-ordinar

Mihai Barabancea a încercat vreo trei-patru facultăți înainte de a ajunge la secția de Foto-Video de la Universitatea Națională de Arte București, unde a rămas și a fost și bursier. Crede că acolo îi era menit să ajungă. La sfârșitul primului an de facultate, și-a pus cap la cap un mic volum (dummy), pentru a ține o evidență a fotografiilor pe care le făcuse, pentru a avea tot ceea ce lucrase în anul respectiv. Cărticica a fost văzută de Nicu Ilfoveanu - artist vizual și autor de albume de fotografie -, căruia i s-a părut bună și care l-a îndemnat să lucreze împreună la un nou proiect. Anul următor, a aplicat la una dintre sesiunile de finanțări ale Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), fără succes însă. Totuși, acest lucru nu l-a descurajat. A aplicat din nou în 2014 și de data aceasta a primit finanțare. Citeşte tot articolul


Sărutul – Photobook Launch

Apollo 111 va invita la o lansare de carte sub forma unui spectacol multisenzorial. „Sărutul” este un album experimental de fotografie accesibil si nevazatorilor, dar mai ales o poveste de dragoste creata din imagini si atingeri. Invitati muzicali PC Harem & LaCrima djs. Fotografia a murit iar tu faci dragoste cu fantoma ei. Citeşte tot articolul


Listă de bookaholic: 5 cărți de dragoste

Fie că e sau nu Valentine's Day sau Dragobete, dragostea e un subiect mereu la modă, în toate formele de expresie literară: poezie, roman, proză scurtă, epistole etc. Și, ce e mai important, iubirea apare în nenumărate și infinite nuanțe, pentru că deși toți putem spune „Te iubesc”, pentru fiecare înseamnă altceva. Cei care doresc să aprofundeze subiectul pot răsfoi Cele mai frumoase cărți de dragoste sau Cele mai frumoase citate despre iubire, iar celor care s-au săturat de dulcegării le recomand 10 cărți anti-Valentine’s Day. Mai jos, o listă de bookaholic cu o selecție de 5 apariții noi ce au ca subiect principal dragostea. Citeşte tot articolul


Urzeală și semințe de măr, despre „La marginea livezii”, de Tracy Chevalier

Îmi plac mult romanele lui Tracy Chevalier. Sunt romane istorice, scrise într-un stil lejer care nu lasă să se întrevadă imensa muncă de documentare din spatele poveștii. Cel mai mult îmi place felul în care scriitoarea americană recreează atmosfera istorică a cărților sale: Delft-ul medieval al lui Vermeer (Fata cu cercel de perlă), Parisul medieval al tapiserilor și vopsitorilor (Doamna și licornul), Londra de secol XVIII - în pragul iluminismului, dar ducând după sine moștenirile moravurilor medievale, noroiul și mirosurile pestilențiale puse alături de poezia și pictura lui William Blake (Simetria de temut) - sau nașterea timpurilor moderne - discuții despre evoluția și apariția omului apărute în febra vânătorii de fosile de la finalul secolului XIX (Făpturi uluitoare) - și noile moravuri sociale schimbate de feminismul în ascensiune (Îngeri căzători). Dincolo de personaje și povești, din romanele lui Tracy Chevalier îmi rămâne mereu în minte o anumită atmosferă specifică, un sentiment foarte precis al timpului descris. Citeşte tot articolul