Tag: hollywood

Simona Nastac: „Poezia bună nu-ți oferă un subiect de conversație, dimpotrivă, te reduce la tăcere” (interviu)

Simona Nastac este interesată de practici poetice și estetice critice, hibride, colaborative și transgresive. În iulie 2017 a câștigat premiul de debut în poezie „Regele dimineții”, acordat de Editura Aula Magna în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov. Primul său volum de poezie, „Culoarea deprimantă a mierii”, a fost publicat la editura Tracus Arte și lansat la Târgul Internațional Gaudeamus de anul trecut.

Citeşte tot articolul


Situații bizare și personje alunecoase în „Play-Back”, de Raymond Chandler

Pe Raymond Chandler l-am descoperit de curând (vai mie!) într-o conjunctură drăguță. Citeam, la o terasă, cartea lui Jim Thompson, Ucigașul din mine, care, sincer, nu prea m-a ținut în priză, iar la câteva mese mai încolo, un puști înalt, cu fruntea concentrată, ținea în mână o carte de Raymond Chandler. Știam că este autor de cărți polițiste, că se făcuseră filme după cărțile lui, dar nu-i citisem nici una. Așa că m-am dus la prima librărie ieșită în cale și am luat tot ce am găsit de Chandler: Play-Back, Somnul de veci, Doamna din lac. Citeşte tot articolul


Viața trăită și viața visată, despre „Frumoasele ruine”, de Jess Walter

Fără a exagera, s-ar putea spune că Frumoasele ruine de Jess Walter este un roman care te ajută să înțelegi într-un fel foarte practic de ce lumea a evoluat așa cum a făcut-o în ultimii 50 de ani. Pendulând între Europa și America, între Al Doilea Război Mondial și noua industrie media de la Hollywood, între vis (e vorba de visele pe care ni le facem, nu de cele care ne umplu nopțile) și prozaicitatea vieții cotidiene, mi se pare că ideea principală pe care o dezvoltă este faptul că deși viața noastră nu e niciodată viața visată, viața de poveste din filmele pe care le urmărim și cu care ne identificăm, ea trebuie prețuită tocmai din acest motiv: e a noastră. Propria noastră poveste ne aparține și asta e cea mai mare bogăție pe care o avem. Citeşte tot articolul

Hollywood-ul lui Bukowski, puțin glam, mult (prea mult) vin

Ultima dată când am citit un roman de Bukowski eram prin anul întâi de facultate. Era Femei - un volum împrumutat de la un coleg din cămin, pe care nu l-am returnat niciodată (ocazie cu care îi cer scuze proprietarului, dar n-am mai vorbit de vreo cinci ani). Adolescenţa târzie, încă teribilistă şi revoltată, e pământ fertil pentru beatnici sau boemi ca Bukowski. Îi haleşti pe pâine, te juri că tu n-o să creşti niciodată şi te gândeşti că eşti pe drumul cel bun: cu beţiile stai bine, e clar deci c-o să ajungi scriitor celebru. Citeşte tot articolul