Tag: povesti

Se întâmplă ceva la Palat!

ARCEN și MNAR deschid porțile Curții de Onoare de la Palatul Regal, transformând-o într-o grădină publică a Bucureștiului printr-un maraton de evenimente. „Se întâmplă ceva la Palat!” este semnalul pe care noi, ARCEN, îl dăm în curtea din fața MNAR, vineri, pe 22 aprilie, de la ora 17.00. Organizăm o serie de evenimente care vor transforma spațiul din fața Muzeului într-un loc de interes și de întâlnire pe Calea Victoriei, un reper al Bucureștiului istoric, care a modelat întreaga configurație a zonei, dar care astăzi nu are aproape nici o relevanță pe harta afectivă a locuitorilor orașului. Citeşte tot articolul

„Nouă povești muzicale”, de Tiberiu Soare – fragment în avanpremieră

Proiectul a luat naștere în urma seriei de conferințe „Vorbe despre muzică și muzicieni“, susținută de Tiberiu Soare în perioada 2014-2015. Cele nouă discuții sunt concentrate în jurul unor compozitori geniali precum Mozart, Ceaikovski sau Debussy. „O carte muzicală care povestește cum au trăit, iubit și compus cei mai mari compozitori din istoria muzicii.“ – Sandra Ecobescu, președinte Fundația Calea Victoriei. Cartea va cuprinde 10 ilustrații unice, imaginate de talentata ilustratoare Maria Surducan. Citeşte tot articolul

Cititorul neinteles

Cititorul neînţeles, dar fericit: cel care uită să urce treptele sau să coboare la staţia dorită

Un încurcă-lume, un aiurit. Un om despre care auzi vorbindu-se în pauzele de la prânz. Cel despre care povestesc vânzătoarele, seara, în magazin, în timp ce tu îţi cauţi perechea potrivită de încălţări. Uneori e pomenit şi la birou. Nimeni nu ştie pe ce lume trăieşte. E cel care uită să urce treptele, să apese pe clanţă înainte să intre pe uşă sau să coboare la staţia dorită. E cel care uită de sine, e un încurcă-lume. E cititorul neînţeles, dar fericit. E cel care citeşte pe stradă şi la metrou, în autobuz şi-n pauza de masă - când se retrage, ferit de ochii lumii, să-şi savureze ultimele pagini din carte. Citeşte tot articolul

Obiecte și suflete fragile – „Poftă de ciocolată”, Care Santos

Care Santos (n. 1970) este una dintre cele mai importante scriitoare din Spania. Scrie (atât în catalană, cât și în spaniolă) romane, proză scurtă, poezie, literatură pentru adolescenți și pentru copii. După cum declara scriitoarea într-un interviu, de pe urma literaturii pentru copii câștigă mai mult decât din cea pentru adulți, din acest punct de vedere piața de carte din Spania fiind similară celei din România. Santos numără deja peste 40 de volume, multe traduse în numeroase limbi. În plus, este și fondatoarea Asociației tinerilor scriitori din Spania, a cărei președintă a fost pentru opt ani. Ar mai fi de adăugat că scrie cronică literară pentru El Mundo. Și are și trei copii. Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #5

*** Ospătarul îmi pune ciorba în farfurie. Pe cămaşa lui albă, puţin deasupra mânecii, o gânganie – o văd cu coada ochiului. E mică gângania. Inofensivă. Aproape simpatică. Uite-o, înaintează de-a lungul antebraţului, se opreşte – a dat de o cută. Încearcă s-o escaladeze, se răzgândeşte, stânga-mprejur. Dacă n-ar exista posibilitatea să-mi pice în ciorbă, aş spune că-mi face plăcere să-i urmăresc cursa. Da' aşa, e mai nasol. Ce să fac, să suflu spre cămaşă? Pur şi simplu, să trag aer în piept şi să suflu? Tare? Nu merge, se sperie ăsta şi-mi toarnă ciorba în poale... Mai delicat, cum sufli într-o păpădie? Ce-o să creadă? Mai bine-i zic! Ce dracu' să-i zic? Ştiţi, gândacu'... Dacă nu-i plac gângăniile? Ciorba e fierbinte... Aş putea să spun mulţumesc, da, da, o să spun mulţumesc, deşi n-a umplut farfuria nici pe jumate, n-o să mă sa... Mulţumesc! Ne zâmbim, poftă bună etc. Mă trec dintr-odată transpiraţiile. Unde-i gângania??? Am pierdut-o doar o clipă din ochi şi-a dispărut! Unde mă-sa e, că pe cămaşa ăstuia nu e. Mă uit rapid în farfurie. Nu e. Nu e nici pe masă, nici în pahare. Ăăă, staţi puţin! Ospătarul se întoarce din drum, cu ce mă mai poate servi? Văd un punct negru trecând curajos de pe gulerul cămăşii pe gât. Mă bucur. Omul tresare şi pac, îşi arde una. Se uită în palmă, nu observă nimic. Era ceva? zice. Da, o gânganie. A omorât-o? Da. Se vede? Un pic. Îşi cere scuze. Nu-i nimic, să-mi aducă un pahar cu apă. Sigur. Zâmbeşte. Zâmbesc şi eu. Citeşte tot articolul

15 scriitori români imaginează povești de dragoste între personajele lor și personajele altor autori

Luați un personaj dintr-una dintre cărțile dumneavoastră, un personaj dintr-o carte scrisă de un alt autor și așezați-le într-o relație. Cum ar arăta viața lor de cuplu, ce poveste ar avea? - așa a sunat întrebarea-provocare lansată către câțiva scriitori români contemporani. Ideea era, bineînțeles, ușor legată de Dragobete. Dar era, în primul rând, o anchetă care voia să vă aducă povești inedite, faine, cu totul altfel față de ce ați citit până acum. O întâlnire aparte între personajele autorilor români și personajele altor scriitori, de cele mai multe ori străini.  Citeşte tot articolul

10 cărți despre multiplele fațete ale iubirii

Trebuie să recunosc, pe mine nu mă atrag în mod deosebit poveștile romanțioase, iar dacă ar fi să adun toate cărțile de acest gen pe care le-am citit, ar ieși o listă destul de scurtă. Pe măsură ce se apropie Valentine’s Day și suntem asaltați pe toate căile de nevoia imperioasă de a sărbători iubirea, încep să dezvolt o adevărată alergie față de acest subiect. Totuși, dragostea nu se rezumă la partenerul de viață - iată de unde a pornit ideea unei liste cu cărți care ne vorbesc despre multiplele fațete ale iubirii. Citeşte tot articolul

Cartile copilariei

Cărţile copilăriei sau poveştile pe care ne place să ni le spunem şi azi

Închideţi ochii şi spuneţi-mi ce poveste vă amintiţi din copilărie. Care sunt personajele acelea pe care încă le zăriţi atât de clar cu ochii minţii? Şi care sunt aventurile acelea fantastice de care vă amintiţi, de data aceasta, cu inima? Unele dintre cărţile copilăriei şi-au continuat călătoria alături de noi şi ne stau alături şi azi, când suntem adulţi. Trebuie să vă dezvălui însă un mic secret: mă simt în continuare un copil deghizat în adult. Aşa că am decis că toţi adulţii sunt, de fapt, copii, doar că nu vor să spună. Cum altfel se explică emoţia pe care o resimţim şi acum în faţa unui raft plin cu jucării? Şi cum se face că unele dintre cele mai frumoase amintiri se leagă de copilăria noastră mică, de poveştile pe care ni le spuneau bunicii sau părinţii? Nu, din copilărie n-am plecat niciodată. Citeşte tot articolul

Să scoatem câinii la plimbare – despre „Căței pierduți și oameni singuri”, de Lucy Dillon

Romanul Căței pierduți și oameni singuri al scriitoarei britanice Lucy Dillon (publicat în 2010, roman care a câștigat Romantic Novel of the Year Award) nu e genul de carte pe care, cântărind-o doar după titlu, aș fi luat-o de pe raftul unei librării. Impresia inițială de „ușurătate” este însă contrazisă de lectura ce îți pune în față o carte introspectivă cu un substrat psihologic consistent. Deși încadrabilă în seria scrierilor romantice, nu găsim în acest roman patetisme ieftine sau dulcegării lacrimogene. Citeşte tot articolul

Call for papers – Cât de frumos poate fi un oraș urât?

Cât de frumos poate fi un oraș urât? Te provocăm să scotocești prin amintiri, povești auzite sau trăite și să te alături proiectului nostru! Cele mai bune texte vor fi reunite în volumul colectiv „Cât de frumos poate fi un oraș urât. Povești și amintiri din Ploiești” ce va apărea sub egida AEDU. Citeşte tot articolul

Educația bazată pe interogație sau reverența ireverențioasă – „Evreii și cuvintele”, de Amos Oz

Citind cea mai recentă carte a lui Amos Oz tradusă în română – Evreii și cuvintele – te întrebi, vrând-nevrând, cum ar fi fost să aibă și copiii românilor drept povești ale copilăriei texte care să provoace întrebări și răspunsuri privind până și cele mai neînsemnate aspecte ale existenței (legate în discuții firesc-contradictorii), în loc de scufițe care sunt mâncate de lup dacă se abat de la drumul stabilit de alții. Citeşte tot articolul

Bookletta te provoacă: UITĂ o carte undeva!

Alătură-te campaniei internaționale de promovare a lecturii "Oublie un livre quelque part"/ Uită o carte undeva! Ia o carte şi uit-o pe o bancă, la metrou, într-un parc sau în localul tău preferat. Scrie-i un mesaj celui ce o va găsi, apoi poveşteste celorlalți şi provoacă-i să facă la fel! Împreună putem schimba mentalitați şi promova lucruri frumoase! Citeşte tot articolul

Interviu cu Andreea Vasile: „Nu cred în scriitori preferați, așa cum nu cred în regizori preferați, cred în cărți, cred în filme”

Pe Andreea Vasile o putem vedea atât în producții teatrale, cât și în producții cinematografice, iar perfomanța sa din filmul De ce eu? a primit premiul criticilor la Festivalul de Film de la Sofia din această primăvară. Absolventă a Facultății de Litere, apoi a Facultății de Actorie, Andreea Vasile este un exemplu de reușită pentru generația sa, iar fiecare întâlnire - atât în teatru, cât și în film - este o poveste pe care o scrie pentru noi, publicul, în cartea vieții sale de actriță, probabil una dintre cele mai grele și solicitante meserii din câmpul muncii, pentru că lucrezi cu tot ce ai. Citeşte tot articolul