Nu prea mă îndemnam să citesc Trepanoia. Numai titlul și mă indispunea. Din când în când o deschideam la întâmplare și citeam numai grozăvenii.

Iar surioara asta, un butoi de femeie transpirată, mă punea s-o ling și îmi citea din Iov! Înțelegi matale? Și dacă n-o lingeam, mă lega de scăunel, îmi îndesa un dop de cârpă în gură și mă bătea cu un ciocănaș peste degete!

Apoi au ales un cățel albinos de la Magdalena din crescătorie și l-au ținut în amorsă călâie câteva zile până s-a făcut negru. După ce câinele s-a cangrenat, i-au extras amigdala și au macerat-o, iar soluția obținută u injectat-o în buretele de sinteză […] și au scos un germene latent. Au expus germenele la radiații până le-a ieșit Laus pur

nu te da la coasă scoasă lasa măruntaiu la loc purhalane lasă frigăreala lehteră că n-am hev s-o mocoșesc în dodii pe mă-ta la milenii de nu-ți ajunge seva la gușă ca să te pui cu hrăpărețu băi mirele lasă plodu în coteț și scoate căruța pe șine că macazu-i tras la maț ca tine la mirte cevai cevai tot înhăța pe levcă budincă ce ești […]

Într-o zi am mușcat lemnul, am strâns mai tare curelele de piele și am intrat în operație.

Trepanoia este structurată pe capitole, dar într-o poveste foarte puțin coerentă. Episoadele – unele la persoana I, altele la a III-a, dar mereu din punctul de vedere unic al vreunui vorbitor, ca și cum autorul nici nu ar fi acolo, au titluri care, dacă ești mai sensibil la cuvinte, îți vor împunge incomod creierul cu impulsuri electrice: Hermasofitul, Tuba mirum, Catacorpus, Fețe capsate strâmb, Psihopatria, Cadrafir.

E greu de povestit ce se întâmplă în cartea asta, pentru că autorul nu vrea să îți spună. Subiectul, “adevărul”, este ocolit cu viclenie, iar tu, cititorul, ești lăsat să cazi în plasa propriei tale imaginații. Sugestiile sunt subtile, informația sacadată și transparentă, personajele însele se feresc, ascunzând un adevăr cumplit.

După o vreme reușești să înțelegi, cu groază și scârbă crescândă, că este vorba de un proiect industrial… de experimente pe oameni. Pe măsură ce citești, cu o curiozitate morbidă, îți năvălesc în minte (de fapt fiecăruia probabil că îi servește creierul șocat imagini diferite, mă scuzați că schimb persoana), îmi năvăleau în minte Salo (filmul lui Pasolini), Men Behind The Sun (filmul despre experimentele japonezilor pe prizonieri chinezi în al Doilea Război Mondial la Unitatea 731) și, nu în ultimul rând, subsolul castelului în care se recrutau tineri pentru Hitler Jugend din Regele arinilor lui Tournier.

OK, am să fiu sinceră până la capăt. Mi-a adus aminte și de desenele animate cu Bugs Bunny și cercetătorul sărit de pe fix din laboratorul castelului gotic.

Pentru că în ciuda grozăviei imaginilor, subiectul e cam luat în derâdere. Personajele sunt necioplite, au un vocabular suburban (probabil amănuntul care deranjează cel mai tare în cartea asta), trec de la spintecări și filosofeli despre nihilism la discuții despre sărmăluțe și bancuri proaste. Îi cheamă Păvălache, Vârlan, Larisa de la resurse, Ovănel sau Coriolan, iar imaginea care îmi va rămâne pe veci în minte este cea a unui șoricar mut și argintiu, cu ochi albaștri, pe nume Hulpănică.

Printre avalanșa de înjurături cumplite și epitete scabroase, scoase direct de sub talpa iadului, citești și încerci să pui cap la cap ce e un protoscopit, ce înseamnă Scara lui Andrachie, cum se închide Cercul lui Terente (procedura implică o soprană congelată, în poziție clasică), ce e smirna vitregă și aproape că îți vine să cauți în ziarele de scandal vreo campanie împotriva experimentelor de la fabricile din Gomorna și Gujeru.

Trepanoia este o carte pe care aș recomanda-o unui număr tare mic de oameni. Dar, pe de altă parte, probabil nimeni nu mi-ar fi recomandat mie Trepanoia. Să fim sinceri deci. În debaraua sinelui și în pivnița imaginației mulți păstrăm în lanțuri o morbiditate invizibilă de afară, care abia așteaptă să fie hrănită. Citiți Trepanoia, cine știe cu ce amintire din altă lume o să vă rezoneze și ce declic dubios o să facă.

 

Trepanoia lui Mitoș Micleușanu s-a lansat anul trecut, publicată la Editura  Art (pret 25 de lei).

Mitoș Micleușanu este scriitor (prozator, poet), artist plastic (pictor, grafician, cochetează cu fotografia) muzician și umorist – este unul dintre inițiatorii proiectului Planeta Moldova.

A mai publicat proză scurtă, Organismecanisme (2002) și romanele Tuba Mirum (2004) și Kasa Poporului (2008).

sursa foto

Închei cu două desene de pe unul dintre blogurile lui Mitoș, care ar merge grozav ca ilustrații la Trepanoia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cristina Petrescu

fotograf profesionist, jurnalist cultural, fost redactor șef la Metropotam.ro


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *