Cautare dupa "Vasile Ernu"

Interviu cu scriitorul Vasile Ernu: „Am sunat-o pe mama să-mi spună exact reţeta. Ştiu reţeta secretă. Mori. Dar mori de plăcere”

Lui Vasile Ernu i-am luat primul interviu acum mulți ani, în Time Out, tocmai debutase cu Născut în URSS, care-mi plăcuse mult, și am simțit nevoia să-l întreb despre una-alta, bănuiesc eu cam despre ce, dar, ca să fiu sinceră până la capăt, nu-mi aduc aminte precis cum sunau întrebările. Au trecut zece ani de-atunci, l-am urmărit constant și în cărți (Ultimii eretici ai imperiului, Polirom, 2009; Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, Polirom, 2010; Intelighenția rusă azi, Cartier, 2012; Sunt un om de stânga, Cartier, 2013; Sectanții. Mică trilogie a marginalilor, Polirom, 2015; Intelighenția basarabeană azi. Interviuri, discuții, polemici despre Barabia de ieri și de azi, Cartier, 2016; Bandiții. Mică trilogie a marginalilor, Polirom, 2016), și în aparițiile publice (fie ele conferințe sau postări pe Facebook), dar de întrebat n-am mai îndrăznit să-l mai întreb nimic. Până într-o zi, când, văzând – pe Facebook – ce vrăji culinare a mai făcut, mi-am zis că e musai să vorbim despre mâncare. Fiindcă mâncarea nu e doar ce pui pe masă, ci atmosfera care se creează în jurul bucatelor, plăcerea și bucuria comuniunii. Și un basarabean știe cum stă treaba cu ospățul, dovadă că peste Prut se zice încă – și e foarte frumos – „a merge în ospeție”. Între timp, măritându-mă cu un basarabean, am aflat și eu ce-nseamnă să stai minimum cinci ore la masă (o masă plină ochi cu de toate, pe modelul à la française) și să vorbești câte-n lună și în stele, fără să te plictisești vreodată. Scriitorul Vasile Ernu ne povestește, și o face cu farmecu-i caracteristic, ce înseamnă pentru el masa, ce-l definește gastronomic și care-i mâncarea copilăriei lui. Și multe altele, o să vedeți. Poftă bună... la lectură! Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Vasile Ernu: „Nu fetișizez cartea ca obiect. Mă interesează povestea, ideea”

Pe Vasile Ernu l-am văzut mereu de la distanță - îl recunoșteam imediat datorită kipei purtate pe cap, care îi dădea un aer ușor străin și oarecum inabordabil -, dar iată că, în cele din urmă, l-am întâlnit și am stat de vorbă pentru rubrica Bibliotecă de scriitor. Mă gândeam că poate voi fi expediată rapid, după câteva răspunsuri laconice, însă Vasile Ernu s-a dovedit un interlocutor deschis și prietenos, care mi-a răspuns pe îndelete la întrebările despre biblioteca personală. Citeşte tot articolul

Vasile Ernu: „Dă un ban ca altul să viseze pentru tine, dar nu neapărat în locul tău”

De trei săptămâni încoace, vă tot vorbim despre campania Bookaholic „Citesc literatură română!”, pentru care strângem fonduri prin intermediul Swimathon București, eveniment de fundraising organizat de Fundația Comunitară București. Vrem să promovăm literatura română așa cum știm noi mai bine: relaxat, onest, fresh, catchy, într-un mod amuzant și accesibil, astfel încât să ajungem la publicul larg. Pentru a face acest lucru, avem nevoie de un buget consistent. Iar pentru o parte din acesta am apelat la voi, cititorii Bookaholic, și v-am rugat să donați. Citeşte tot articolul

O mitologie a originilor – Sectanții, de Vasile Ernu

Cartea lui Vasile Ernu, „Sectanții” (Polirom, 2015) e un soi de ficțiune autobiografică. Nu avem de unde ști dacă istoria relatată a fost realmente trăită de autor, dacă e deci conformă cu realitatea, cert este că ea respectă convenția autenticității, prin scrierea la persoana I și abordarea unei formule confesive. E greu de spus, așadar, cât e istorie și cât e literatură aici, dar a le departaja e simplist și inutil. Naratorul-protagonist își asumă rolul de portavoce a comunității religioase căreia i-a aparținut și încă îi mai aparține, dacă nu prin altceva, atunci măcar prin fervoarea cu care își proclamă convingerile. Nu e fără însemnătate că pretextul narativ al cărții e tocmai moartea tatălui, așadar bilanțul comunității se face într-un moment de cumpănă, în care adevăruri mocnite ies la iveală, sfidător. Cartea poate fi citită și ca un manifest, ca o revanșă a unei comunități de năpăstuiți pentru care izbăvirea vine din chiar anatema aruncată asupra lor. Citeşte tot articolul

Vasile Ernu, „Sectanţii”: Premiul „Matei Brâncoveanu” pentru Literatură, 2015

Miercuri, 9 decembrie, de la ora 18.30, la Vox Caffe, Bucureşti, a avut loc prima ediţie a Premiilor „Matei Brâncoveanu”, acordate de Fundaţia Alexandrion tinerei generaţii din cultura română. Juriul, alcătuit din Ion Bogdan Lefter (preşedinte), Monica Andronescu, Irina Cios, Dan Dediu şi Bogdan Murgescu, a acordat 8 premii pentru categoriile: Literatură, Arte vizuale, Teatru, Film, Dans, Muzică clasică, Muzică pop/jazz şi Ştiinţe socio-umane. Citeşte tot articolul

„Sectanții”, de Vasile Ernu (fragment în avanpremieră)

În Bugeac există o comunitate religioasă care reuşeşte să supravieţuiască de patru generaţii, cu toate că a trebuit să treacă prin tot atîtea regimuri diferite: imperiul ţarist, România Mare, URSS şi Republica Moldova. Comunitatea a fost fondată la sfîrşitul secolului al XIX-lea de un negustor din Transilvania, ajuns undeva între Chilia, Ismail, Cetatea Albă şi Odessa. Sub influenţa ruşilor rascolnici şi molocani, a coloniştilor germani protestanţi şi a evreilor mesianici, tînărul transilvănean simte o chemare ce îl îndepărtează de religia ortodoxă şi îl aruncă într-o aventură incredibilă. Citeşte tot articolul

Lansarea volumului: „SECTANȚII. Mică trilogie a marginalilor” de Vasile Ernu

Invitaţi: Iulia Popovici, Vintilă Mihăilescu, Marin Mălaicu-Hondrari „Da, sînt sectant, pentru că aşa ne-a botezat Cezarul, aşa ne strigau dregătorii şi cărturarii «lumii acesteia», aşa ne etichetau majoritarii pravoslavnici. Da, sînt «oaia neagră» a unei secte radicale şi marginale. Sînt la a patra generaţie de sectanţi care de-a lungul a peste o sută de ani au trăit în Bugeacul Basarabiei, în patru ţări diferite, chiar dacă nu ne-am mutat prea mult. Am trăit sub atîtea regimuri şi dregătorii într-un veac, încît le-am uitat numele. Ei însă nu ne-au uitat şi ne-au numit mereu cu ură şi dispreţ: sectanţi. Citeşte tot articolul

Scriitori despre Roșia Montană: Cecilia Ștefănescu, Florin Iaru, Philip Ó Ceallaigh, Vasile Ernu

De câteva zile, în fiecare seară se adună în Piața Universității un grup mare de oameni care protestează împotriva proiectului minier de la Roșia Montană. Oricât de mult se încearcă pe diverse canale media minimizarea sau discreditarea protestului, chestiunea e una care ne privește pe toți, fie că ne referim la un potențial dezastru ecologic, fie la niște legi date preferențial, fie la promovarea agresivă pe bani foarte mulți care duce la distorsionarea percepției asupra faptelor. Pentru că nu cred că putem fi indiferenți față de ceea ce se întâmplă, i-am întrebat pe câțiva dintre scriitorii pe care i-am văzut în Piață - Cecilia Ștefănescu, Florin Iaru, Philip Ó Ceallaigh și Vasile Ernu, ce i-a adus acolo.

Citeşte tot articolul


Vasile Ernu, Bogdan-Alexandru Stănescu despre literatură – „Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc”

Scriitorul Vasile Ernu şi editorul Polirom Bogdan Alexandru-Stănescu (autor şi al unui volum de poezie) au publicat în 2010 un volum de epistole literare ca de la prieten la prieten: Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc. Scrise într-un stil colocvial, lejer, cu vervă amicală, epistolele tratează despre teme literare, despre marii scriitori ai lumii – plecând de la întrebarea: care este cel mai mare scriitor al tuturor timpurilor? –, disecând texte literare şi texte critice despre literatură.

Citeşte tot articolul


Neaveniții din Piața Universității: Vasile Ernu, scriitor

Vasile Ernu este scriitor, cea mai nouă carte a sa fiind Ultimii eretici ai Imperiului,  dar și un foarte lucid critic al societății în care trăim, pe care îl citim pe CriticAtac și nu numai. La ultima discuție cu el, ne spunea că "Nu-mi plac intelectualii de curte şi cred că trebuie să fii mereu în raport de exil faţă de orice formă de putere. În comunism am trăit o anumită formă de represiune, acum avem alte forme de represiune. Datoria noastră, a celor care lucrăm cu discursul şi ideile, e să punem în chestiune şi să criticăm puterea." Acum, ne arată cum aceste lucruri sunt puse în practică. Citeşte tot articolul