Orientul a fascinat mereu prin atmosfera sa de basm, de mister. Cruciadele, Drumul Mătăsii, călătoriile în ținuturile îndepărtate asiatice – ale unui Marco Polo, de pildă – au avut rolul lor în răspândirea legendelor despre misterioasele ținuturi din est. Unele povești din O mie și una de nopți au ajuns în vest probabil cu mult înaintea apariției cărții cu același titlu, carte publicată la începutul secolului al XVIII-lea. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, povestitorii de basme din Cairo, prezențe pitorești încă de pe atunci, aveau în repertoriul lor și basmele celor O mie și una de nopți. Traseul ipotetic al acestor povești leagă între ele India, Persia și Egiptul, iar în secolul al XVIII-lea, în plină perioadă raționalistă, Europa a cunoscut, la rându-i, poveștile orientale prin intermediul traducerii din 1704 a francezului Antoine Galland, traducere care a scandalizat și fascinat în același timp.
În 2010, Claudia Ott, orientalistă care, în 2004, a publicat o retraducere a celor O mie și una de nopți, descoperea printre exponatele Muzeului Aga Khan un manuscris din Andaluzia datând din secolul al XIII-lea. Ceea ce i-a atras atenția Claudiei Ott a fost titlul manuscrisului, scris cu cerneală roșie și ortografiat într-o andaluză veche: „Cartea cu povestea celor O sută și una de nopți”. Manuscrisul datează din 1234 sau 1235, când sora ei mai mare, O mie și una de nopți, era deja cunoscută de ceva vreme în lumea arabă. Însă O sută și una de nopți este un produs al lumii arabe din vest, al Orientului din Occident (al-Andaluz), curiozitate care îi sporește valoarea. După cum se știe, influența arabă în vestul Europei a fost una mai mult decât importantă, iar dovezile în acest sens nu sunt puține. Literatura, traducerile, poezia, filozofia, arhitectura, iată numai câteva domenii care au înflorit sub stăpânire arabă. Este vorba despre un context cultural fertil, context în care a apărut și O sută și una de nopți.
Aceeași iscusită povestașă Șeherezada este cea care, și în O sută și una de nopți, încearcă să-și salveze viața seducându-l pe crudul calif. Poveștile ei sunt fermecătoare, incitante, crude, pline de erotism. Bandiți, femei puternice, luptătoare, bărbați încornorați, califi înțelepți, negustori înșelați, toate aceste personaje fac parte dintr-o lume de basm, orientală, unde calitatea cea mai prețioasă este istețimea. Șeherezada este o femeie isteață, o maestră în crearea poveștilor, reușind astfel să-și salveze viața. Personajele sale sunt istețe, reușind și ele să scape astfel din situații dintre cele mai disperate. Nu de puține ori însă istețimea nu e de ajuns. E nevoie și de un ajutor supranatural, ajutor care vine de obicei din partea djinnilor, duhuri viclene, străvechi, preadamice.
O sută și una de nopți nu se deosebește prea mult, iată, de sora ei mai mare, O mie și una de nopți, unde istețimea era, de asemenea, calitatea principală a protagoniștilor și unde duhurile își făceau de cap. În plus, două dintre poveștile din O sută și una de nopți se regăsesc și în O mie și una de nopți: este vorba despre Povestea fiului de emir și a celor șapte viziri și Povestea calului de abanos. Prima poveste mai era cunoscută și sub titlul Despre viclenia femeilor, ceea ce nu miră, căci personaje feminine au fost considerate mult timp posesoarele unei viclenii greu de dejucat. Și cea de a doua povestire a circulat independent sub titlul Calul fermecat, cu surse în vechi povestiri indiene. De fapt, ambele povești au surse comune în literatura indiană, iar într-o formă scrisă sunt atestate pentru prima dată în 1704 prin traducerea franceză. Acum, prin descoperirea manuscrisului O sută și una de nopți, avem la dispoziție cele mai vechi variante atestate în scris ale celor două povești. În ceea ce privește restul poveștilor din O sută și una de nopți, ele apar numai în această culegere.
Volumul tradus în germană de către Claudia Ott și publicat în 2012 reprezintă un eveniment important pentru lumea culturală europeană. În primul rând, este vorba despre prima transpunere a manuscrisului într-o altă limbă. În al doilea rând, volumul reprezintă prima ediție sub formă de carte. Prin urmare, traducerea făcută de Alexandru Al. Șahighian din germană pentru Editura Baroque Books & Arts reprezintă a doua transpunere a celor O sută și una de nopți într-o altă limbă. Volumul apărut în 2014 la Baroque Books & Arts este o mică bijuterie, așa cum ne-a obișnuit această editură, un volum pe care bibliofilii și iubitorii poveștilor din O mie și una de nopți nu trebuie să-l rateze.
O sută şi una de nopţi, traducere: Alexandru Şahighian, Editura Baroque Books & Arts, 2014
Comandă cartea de la Cărturești
