semnatura-tuturor-lucrurilor

Nu suficient de vizibilă s-a făcut la noi această îndrăzneaţă explorare a scriitoarei Elizabeth Gilbert în lumea fantastică a botanicii şi a familiilor vechi din perioada anilor 1800-1850, odată cu romanul Semnătura tuturor lucrurilor. Ultima carte a scriitoarei, publicată pentru prima dată în Marea Britanie în 2013, a fost tradusă la noi şi publicată de Editura Humanitas în anul 2014.

Cunoscută mai ales pentru cartea apărută în 2006, Mănâncă, Roagă-te, Iubește, ultimul său roman pare o desprindere uluitoare de scrierea care i-a adus o faimă neaşteptată în 2006.

Noul roman este, în acelaşi timp, un proiect ambiţios, o documentare elaborată, nu seamănă cu niciuna dintre cărţile autoarei. Semnătura tuturor lucrurilor răspunde unor întrebări esenţiale, încântă prin mentalităţile specifice secolului şi concurează, cu mult succes, titluri mari din literatură precum „La răscruce de vânturi” sau „Mândrie şi prejudecată”. Avem însă în Semnătura tuturor lucrurilor o viziune nouă şi modernă asupra unor aspecte care au continuat să frământe generaţii întregi de femei. Dincolo de relaţiile cu ceilalţi, relaţia cu propria persoană este aşezată pe aceeaşi lamelă a microscopului prin care Alma Whittaker, personajul principal, îşi construieşte şi explorează universul şi întreaga viaţă.

Semnătura tuturor lucrurilor, aşa cum mărturiseşte chiar Elizabeth Gilbert într-un interviu acordat Bookaholic în 2014, „este despre atâtea lucruri (știință, dragoste, comerț, pasiune), dar, mai mult decât orice, este despre o femeie care are o vocație reală și care își iubește munca”.

În acelaşi interviu, vorbind despre cartea care a continuat să se afle în topurile celor mai mari librării vreme îndelungată, dar şi despre personajul principal, Gilbert mărturisea:

„Există dragoste și romantism în viața Almei, dar pe parcurs descoperim că cel mai important aspect al vieții ei este meseria și pasiunea pentru explorarea naturii. De aici își extrage fericirea pură și tot aici își găsește identitatea, dar și continuitatea propriei povești de viață. Mă regăsesc perfect în acest scenariu, pentru că întotdeauna am iubit enorm munca de scriitor și munca mea m-a ajutat și m-a menținut pe linia de plutire atunci când alte aspecte ale vieții m-au dezamăgit. Am crezut dintotdeauna că orice femeie are nevoie să își exprime vocația, să aibă o pasiune – ceva ce aparține doar ei, ceva care nu are nici o legătură cu relațiile sentimentale. Avem nevoie de asta pentru demnitatea noastră, și pentru a nu o lua razna, pentru a simți că suntem participante active ale acestei lumi și că ne punem talentele în aplicare. În final, munca este acel lucru care îi aduce eroinei Alma acea demnitate de care are nevoie pentru a supraviețui în urma unor eșecuri din viața ei. Și cred că multe femei se pot raporta acestei situații!” (Interviul integral poate fi citit aici.)

De-a lungul a mai bine de 500 de pagini, un destin explorează marile teme universale, sursă nesecată de inspiraţie pentru operele nepieritoare ale literaturii. Pasiunea care ajunge să conducă o viaţă reuşeşte să fie, în cele din urmă, însăşi esenţa vieţii, vena care alimentează ceea ce pe alţii nu pare să-i conducă la fel de departe pe drumul vieţii. Mirată ea însăşi de experienţele de care are parte, fin observator şi explorator prin educaţie, dar şi din naştere, provenind dintr-o familie care i-a alimentat, mai presus de orice, dorinţa de cunoaştere, Alma Whittaker va străbate, în cele din urmă, un ocean pentru a afla un singur răspuns. În vremuri în care o simplă febră putea însemna un capăt de drum, un om de ştiinţă ca Alma reuşeşte să depăşească obstacole numai cu ajutorul dorinţei de a afla, în cele din urmă, adevărul.

Teorii demonstrate îşi fac loc în jurul acestui destin implacabil şi din ce în ce mai dârz, odată cu trecerea anilor. Fiecare personaj trăieşte pentru ceva şi fiecare personaj are un rol-cheie în formarea Almei, din prima zi a vieţii sale şi până aproape de sfârşit. Totul este alert în această călătorie universală care o poartă pe Alma, pas cu pas, din copilărie spre adolescenţă şi, mai târziu, la maturitate, dinspre Philadelphia spre Tahiti şi Amsterdam.

„Cred că suntem cu toţii trecători… Cred că suntem pe jumătate orbi şi plini de greşeli. Cred că înţelegem foarte puţin, iar din ce înţelegem mare parte e greşit. Cred că nu putem supravieţui vieţii – asta, cel puţin, e evident! –, dar, dacă avem noroc, îi putem rezista foarte mult timp. (…) Niciodată n-am simţit nevoia să inventez o lume dincolo de aceasta, fiindcă lumea aceasta mi s-a părut dintotdeauna îndeajuns de mare şi de frumoasă pentru mine…”, va spune, la un moment dat, Alma Whittaker, personajul principal din cartea lui Elizabeth Gilbert.

Care sunt semnificaţiile ascunse ale muncii pe care Alma ajunge să o ofere lumii veţi descoperi citind Semnătura tuturor lucrurilor. Cel mai important este însă că această carte nu vă va dezamăgi. Promite, de la început, semne de întrebare şi multe aventuri. Promite o călătorie extraordinară şi multe răspunsuri. Şi, întocmai promisiunilor făcute, le va respecta şi oferi pe toate, capitol după capitol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *