Mihaela Pascu-Oglindă

Mihaela Pascu-Oglindă

Redactor literar, a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și masteratul de Teoria și Practica Editării de Carte, Universitatea București. A debutat cu poeme în antologie în 2015 și cu proză scurtă în antologia „Cum iubim”, Vellant, 2016. Primul roman, „Camera de probă”, a apărut în 2017 la Editura Eikon.


10 citate care vă vor convinge să-l citiţi pe Fernando Pessoa

Căutările noastre ne trădează alegerile. Suntem „victimele” bibliotecilor pe care le avem în jur. Fiecare carte din raft spune câte ceva despre noi, despre fiecare moment al vieţii noastre. Cândva, cumva, am dorit să ştim, am interogat, am sperat la un răspuns. O carte, pe căi numai de ea cunoscute, a ajuns la noi. Fie că am primit-o, fie că cineva ne-a dăruit-o, fie că am auzit despre ea şi am cumpărat-o. Cărţile care trebuie să ajungă la noi vor găsi întotdeauna o cale. Şi vor sosi abia atunci când va fi momentul potrivit să le citim. Aşa ajunge biblioteca personală să fie un jurnal al trăirilor noastre. Citeşte tot articolul

„Semnătura tuturor lucrurilor”, de Elizabeth Gilbert, e o călătorie care trebuie parcursă

Nu suficient de vizibilă s-a făcut la noi această îndrăzneaţă explorare a scriitoarei Elizabeth Gilbert în lumea fantastică a botanicii şi a familiilor vechi din perioada anilor 1800-1850, odată cu romanul Semnătura tuturor lucrurilor. Ultima carte a scriitoarei, publicată pentru prima dată în Marea Britanie în 2013, a fost tradusă la noi şi publicată de Editura Humanitas în anul 2014. Citeşte tot articolul


Vegetariana - Han Kang

Cronică: „Vegetariana”, de Han Kang

Dacă-i răpeşti unui om obişnuit minciuna vieţii, îi răpeşti totodată fericirea. Aceasta este una dintre replicile doctorului Relling în piesa de teatru „Raţa sălbatică”, semnată de Henrik Ibsen. Sigur că, abia mai târziu, morala unei vieţi ruinate se dezvăluie printr-o altă replică a aceluiaşi domn Relling. Viaţa merită şi poate fi trăită atâta vreme cât nu intervin alţi oameni pentru a-i strica fericirea şi armonia. Pentru a încerca să scoată la iveală, cu alte cuvinte, adevărul cui? Căci în Vegetariana, romanul atât de faimos al lui Han Kang, fiecare încearcă să demonstreze un adevăr care curtează fanatismul. Citeşte tot articolul


13 idei de biblioteci mari în spaţii mici şi foarte mici

Visez cu ochii deschişi la o bibliotecă până sus în tavan şi dintr-un colţ în altul al camerei. Ba nu, mint, visez la o întreagă cameră tapetată cu biblioteci mari, pline de cărţi. Nu se vede nimic în afară de o fereastră unde mă retrag să citesc pe pervazul masiv de lemn. În rest, nici măcar o uşă nu se întrezăreşte printre bibliotecile uriaşe din această cameră de lectură de vis. Fiindcă, bineînţeles, o astfel de cameră are o uşă secretă, nu se poate altfel. Citeşte tot articolul

Mircea Ivanescu - Versuri

Cărţile care îi plac pisicii mele sau ce preferă un cititor care toarce

Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlu. Azi am preluat controlul tastaturii. Mă mândresc chiar cu o viteză de scriere uluitoare, pe care o ascund, însă, de proprietarii laptopului. N-aş vrea să-i fac să se simtă mai puţin îndemânatici. Ca atunci când îmi pun mâncarea în farfurie, de exemplu. Dar asta e o altă discuţie. M-am gândit să fac o listă lungă de lecturi pentru că, ştiţi, eu sunt o pisică mare amatoare de lecturi. Extrag periodic din bibliotecă, pe furiş, cărţile noi şi mă retrag cu ele în colţuri în care ştiu că nu mă va găsi nimeni. Citeşte tot articolul

Revolta cititorilor: Mai multe biblioteci publice se închid din lipsă de fonduri

În oraşele din România, bibliotecile publice au devenit din ce în ce mai rare. În mediul rural s-au închis din an în an din ce în ce mai multe, posibilitatea de a împrumuta cărţi de la bibliotecă fiind limitată la cea din incinta şcolii, atunci când există. Nici la oraşe lucrurile nu stau mai bine când vorbim de biblioteci publice. În afară de o bibliotecă judeţeană, prea puţine oraşe se pot lăuda cu o ofertă bogată pentru cititorii lor. Citeşte tot articolul