Mihaela Pascu-Oglindă, Author at Bookaholic

Mihaela Pascu-Oglindă

Redactor literar, a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și masteratul de Teoria și Practica Editării de Carte, Universitatea București. A debutat cu poeme în antologie în 2015 și cu proză scurtă în antologia „Cum iubim”, Vellant, 2016. Primul roman, „Camera de probă”, a apărut în 2017 la Editura Eikon.

10 idei de împachetat cărţi (aşa cum nu le veţi găsi prea des în librării)

Cred mult în rolul pe care creativitatea îl joacă în vieţile noastre şi, tocmai de aceea, consider că e o trăsătură care nu ar trebui să lipsească din nicio împrejurare care ne conturează fiecare zi. Nu întâmplător vreau să vă prezint câteva idei de împachetat cărţi. Mi se pare că am devenit din ce în ce mai grăbiţi şi că nu mai punem suficient de mult preţ pe gestul de a dărui cuiva un lucru, gest care înseamnă adesea mult mai mult decât a alege pur şi simplu nişte obiecte şi a le pune laolaltă. Citeşte tot articolul

De ce citim, suntem cititori sau competitori? Răspunsurile unor scriitori faimoşi

Nu ştiu dacă ar trebui să încep acest articol cu întrebarea „De ce citim?” sau, mai degrabă, „Pentru cine citim?”. Aş spune că, desigur, citim pentru noi, dar suntem oare atât de sinceri faţă de noi înşine pentru a fi în întregime siguri că nu citim şi din alte motive? Un prieten drag ne dăruieşte o carte. Subiectul nu e pe gustul nostru, dar citim cartea... de drag. Persoana de care ne-am îndrăgostit până peste cap ne promite că titlul pe care tocmai ni l-a recomandat o să devină cartea vieţii noastre! O citim, fără a pune vreo clipă la îndoială recomandarea făcută. Citim cărţi despre care aflăm în grupuri din social media, site-uri de recenzii, bloguri literare. Motivele noastre variază şi depind, bineînţeles, de fiecare cititor în parte. Citeşte tot articolul

Jurnalul lui Jules Renard: „Un creier bine întreţinut nu oboseşte niciodată”

Sinceritatea e o monedă preţioasă de schimb. Valorează enorm, iar când o pierdem, făcând un schimb în defavoarea noastră, ne simţim de parcă am fi pierdut o avere. „Sinceritatea lui Jules Renard ţâşneşte aproape necontrolat, eul său are sensibilitatea unui jupuit de viu şi este într-adevăr haïssable în ochii celui care îl examinează”, scrie Modest Morariu în prefaţa Jurnalului scris de Jules Renard, autorul binecunoscutului Morcoveaţă. Citeşte tot articolul

Hannah Arendt şi „Făgăduinţa politicii”: Să înţelegem politica azi pentru o viaţă mai bună

Poate omul să trăiască în afara oricărei forme de organizare politică? Ce înseamnă pentru noi politica astăzi şi cum ar trebui să privim trecutul? Ce sens dăm politicii şi care sunt prejudecăţile de care ar trebui să ne desprindem? Sunt toate întrebări la care Hannah Arendt răspunde în Făgăduinţa politicii, aducând în prim-plan nenumărate alte esenţe care vizează desprinderea politicii de filozofie şi consecinţele acestei schisme. Citeşte tot articolul

Librăria Anthony Frost. Amintiri de cititor

„După mai mult de 9 ani de activitate, librăria Anthony Frost îşi închide la 1 martie 2017 porţile. Mulţumim din suflet tuturor oamenilor care au lucrat în librăria noastră, celor care ne-au fost alături: prieteni, autori, artişti, edituri şi reprezentanţii lor, distribuitori. Nimic nu s-a schimbat în ceea ce priveşte nevoia noastră de dialog şi de cunoaştere. Suntem încrezători că vor mai exista spaţii care să le încurajeze, aşa cum ne dorim să fi fost librăria engleză Anthony Frost”. E mesajul scris pe pagina sa de Facebook de Vlad Niculescu, cel care în 2007, alături de alţi doi asociaţi, a înfiinţat librăria engleză. Citeşte tot articolul

Proiectul Hogarth Shakespeare: „O paranteză în timp”, de Jeanette Winterson

„Trecutul nu e mort. Nici măcar nu a trecut”. - William Faulkner

Proiectul Hogarth Shakespeare şi-a propus, încă de la momentul lansării în 2015, să aducă în contemporaneitate ideile unui trecut care continuă să ne ofere lecţii esenţiale. Editura britanică Hogarth a lansat nu doar un proiect, ci şi o provocare la care au răspuns mai mulţi scriitori: aceea de a reinterpreta piesele lui William Shakespeare, de a le oferi un nou mod de a exista în prezent şi de a oferi astfel cititorilor atât ocazia de a reciti, curioşi, piesele originale, cât şi de a descoperi opere noi care pornesc de la semnătura inconfundabilă a lui Shakespeare şi care sfârşesc prin scriitura originală, modernă şi surprinzătoare a scriitorilor de renume care au răspuns acestei provocări. Citeşte tot articolul

Fanii scriitorului Haruki Murakami au stat noaptea la coadă pentru noua sa carte

Este un vis mai vechi de-al meu să văd bibliotecile şi librăriile pline ochi şi cu nişte cozi lungi la ghişeu. Să fiu nevoită să ocolesc o sută de oameni care aşteaptă cuminţi, toţi cu câte o carte, două, trei sau zece în braţe. Şi, chiar dacă singura dată când am văzut o astfel de coadă era la teatru şi afară ningea, iată că, în Japonia, fanii lui Haruki Murakami au stat noaptea la coadă pentru a se asigura că se numără printre primii care pun mâna pe un exemplar din noua carte a autorului. Citeşte tot articolul

Ce pot face bibliotecile pentru a nu mai fi pe cale de dispariţie?

Într-o dimineaţă, la cafea, între două ştiri despre trafic, trei reclame la brânză şi zece la medicamente, mi-am dat seama cât de mult mi-ar plăcea şi cât de frumos ar fi să aud şi să văd la televizor reclame pentru cărţi. Ideea m-a încântat şi m-a întristat în egală măsură. M-a încântat pentru că mi se pare o idee excelentă, minunată, cu beneficii majore. M-a întristat fiindcă mi-am dat seama că nu există (cel puţin la noi), că ar costa foarte mult şi că ar trebui să concureze cu întreaga industrie farmaceutică şi cu toate bolile mai mult sau mai puţin existente. Citeşte tot articolul

Am fost la anticariat şi m-am întors cu trei comori

Există o satisfacţie aparte a lucrurilor muncite, exersate sau analizate îndelung. Ceea ce ni se dă de-a gata nu poate să egaleze vreodată bucuria pe care o simţim când vedem roadele muncii noastre. Cunoaştem etapele şi îi ştim pe de rost parcursul. Tocmai de aceea, uneori e bine să aştepţi timp îndelungat pentru o carte, oricât ţi-ar fi de dragă. Aşteptarea aceea măreşte bucuria întâlnirii, întocmai ca într-o poveste cu îndrăgostiţi. Alteori, surprizele vin din căutările noastre temeinice, titlurile trecute cândva pe o foaie uitată-ntr-un sertar îşi fac drum către noi şi reuşesc să ne iasă în cale. Citeşte tot articolul

Joan Didion şi gândirea magică. Răspunsuri în faţa pierderii unui apropiat

Oricine locuieşte în apropiere de un spital, ştie că sirenele se aud la orice oră din zi şi din noapte. La fel, strigătele pescăruşilor nu ţin cont de oră, de un program anume sau de cum te simţi în acea clipă. Multe dintre lucrurile care există în afara noastră au loc independent de noi. Noi suntem cei care le analizează, le pun în balanţă, le apreciază şi decid, în cele din urmă, greutatea sau, dimpotrivă, lipsa lor de importanţă. Citeşte tot articolul

Interview with Dave Eggers: “The thing to take seriously is how we can lessen the fears of others”

The novel A Hologram for the King, written by Dave Eggers and translated into Romanian in 2016, inspired the movie in which Tom Hanks had the leading role. The writer Dave Eggers became known in the literary field through A Heartbreaking Work of Staggering Genius, a Pulitzer Prize finalist and chosen Book of the Year by several well-known publications. He worked together with Spike Jonze on the screenplay for the movie Where the Wild Things Are and he is also the author of the novel The Wild Things, inspired by the original children story written by Maurice Sendak. He cofounded 826 Valencia, a nonprofit organization dedicated to children and young adults who wish to improve their writing skills. He also founded ScholarMatch, a program that brings together persons who want to support education and students who need money for their college tuition. Citeşte tot articolul

Interviu cu Dave Eggers: „Ceea ce trebuie luat în serios este cum să micşorăm fricile altora”

După romanul O hologramă pentru rege, scris de Dave Eggers şi tradus la noi în 2016, s-a făcut şi un film în care rolul principal îi revine lui Tom Hanks. Scriitorul Dave Eggers şi-a luat avântul în lumea literară odată cu Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor, finalistă la Premiul Pulitzer şi aleasă drept cartea anului de mai multe publicaţii recunoscute. A lucrat la scenariul filmului Where the Wild Things are împreună cu Spike Jonze, fiind şi autorul romanului The Wild Things, inspirat de povestea originală pentru copii, scrisă de Maurice Sendak. Este cofondatorul proiectului 826 Valencia, o organizaţie non-profit dedicată copiilor şi tinerilor care vor să-şi îmbunătăţească abilităţile care ţin de scris. A înfiinţat, totodată, şi ScholarMatch, un program care reuneşte persoane care vor să sprijine educaţia cu studenţi care au nevoie de fonduri pentru taxele de învăţământ. Citeşte tot articolul

Zece lecţii de filozofie şi de viaţă de la Milan Kundera, în „Iubiri caraghioase”

Există autori pe care îi descoperim cu alţi ochi în diferitele perioade ale vieţilor noastre. Pe unii regretăm că nu i-am citit mai devreme. Intuim acolo ce este iremediabil pierdut, fără puterea de a retrăi totul cu acea primă bucurie copilărească sau adolescentină. Pe alţii, îi recitim o dată la zece ani, convinşi că axul vieţii noastre se va roti după aceeaşi carte ca după soare pentru a descoperi, odată întorşi în acelaşi punct, că anotimpurile nu mai arată la fel ca în trecut. Citeşte tot articolul

Cronică: Dave Eggers, „Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor”

Titlu finalist la Premiul Pulitzer şi aleasă drept cartea anului de mai multe publicaţii cunoscute la nivel internaţional, Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor a reuşit, prin iscusinţa debutantă, la acel moment, a lui Dave Eggers, să aducă literaturii o dovadă vie, cât se poate de palpabilă, a unor memorii care preiau elemente de ficţiune, dar care îşi păstrează în permanenţă miezul de concreteţe şi de real. Citeşte tot articolul

50 de tabieturi de bookaholic. Ce face un bookaholic ca la carte

Îmi amintesc foarte clar cum, la un moment dat, un critic literar (iertat să-mi fie că nu-mi mai amintesc totuşi criticul) spunea că eşti pierdut dacă scrii despre pisici fiindcă îţi dispare, în ochii cititorilor, orice urmă de credibilitate. Cu riscul acesta, însă, îndrăznise să scrie despre pisici. Cum mie îmi place să cred că sunt undeva la jumătatea dintre un cititor înfocat şi un om care scrie despre cărţi, îmi asum acest risc alegând, de data aceasta, să vă scriu despre ce tabieturi cred eu, cu destul de multă convingere, că are un bookaholic. Citeşte tot articolul

Name
E-mail