Silvia Dumitrache

Silvia Dumitrache

critic literar și de teatru, asistent de regie, doctorand studii culturale, redactor Observator Cultural


Să întrebăm mulţimea – Înțelepciunea mulțimilor de James Surowiecki

În ciuda tendinţei de a judeca grupurile mari de oameni ca acţionând iraţional şi poate chiar prostesc, cartea lui James Surowiecki, editorialist la The New Yorker, arată că, de fapt, în multe condiţii, grupul este mai inteligent decât cea mai deşteaptă persoană din cadrul său. Teza cărţii sale este să încercăm să nu mai căutăm „expertul”, soluţie care se dovedeşte destul de costisitoare şi, în unele cazuri, chiar fatală, ci să întrebăm mulţimea. Citeşte tot articolul

Istoria în desfăşurare – Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Putin de Masha Gessen

Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Putin, cartea Mashei Gessen, este nu numai o prezentare a vieţii unui politician controversat, ci şi o analiză pertinentă a situaţiei economice şi sociale a unei ţări aflate într-o perioadă de transformări puternice, de speranţe şi de iluzii strivite. Rusia anilor ’90 este un spaţiu în care ideologia sovietică nu dispare, ci trece la un nivel mai subtil, ţinând din umbră frâiele ţării, care afişează o iluzorie deschidere şi un fals spirit democratic. În degringolada rapid instalată în anii ’90, pe fondul de dezamăgire provocată de noua clasă politică, Vladimir Putin a intrat uşor în scenă. Citeşte tot articolul

Încotro ne îndreptăm atât de grăbiţi?

E clar că trăim într-o lume a vitezei şi probabil că observaţi asta şi voi, în viaţa de zi cu zi. Suntem prinşi în proiecte peste proiecte şi avem mereu impresia că nu ne mai ajunge timpul. Într-o societate care merge pe fast-forward, Carl Honoré – jurnalist şi profesor universitar – propune o soluţie poate surprinzătoare: să ne oprim o clipă din goana noastră – nu se ştie către ce – şi să vedem câte dezavantaje are stilul nostru de viaţă. Şi poate să încercăm să ne vindecăm de „boala timpului”. Citeşte tot articolul

Să-l cunoaştem pe Woody Allen

Critic de film şi autor de cărţi dedicate unor regizori celebri precum Ingmar Bergman şi Lars von Trier, Stig Björkman a avut ocazia să petreacă două luni cu Woody Allen, în 1992, apoi o altă perioadă în 1993, la cinematograful de la Centrul de Film din Manhattan, în casa lui Woody sau chiar în rulota de filmare, timp în care a trecut cu el, în cea mai mare parte cronologic, prin toată cariera lui până în 2002. Spiritual şi deschis, degajat, dar şi extrem de serios când vine vorba despre stilul său de lucru, Woody Allen a împărtăşit experienţa sa atât ca actor,cât şi ca scenarist şi regizor – o postură privilegiată în Cetatea Filmului –, dialogul cu Stig Björkman oferind o imagine cât mai cuprinzătoare a carierei sale deosebite. Citeşte tot articolul

Când filosofia coboară în stradă

Vă mai aduceţi aminte de lecţiile de filosofie, când ni se părea că nu vom putea aplica niciodată acele concepte atât de abstracte, sau pur şi simplu de expresii uzuale de genul „nu mai filosofa atâta” sau „lasă filosofia, că nu te ajută în viaţă”? Ce-ar fi dacă toată teoria aceea care ni se părea anacronică sau cel puţin inaplicabilă în planul existenţei noastre concrete ar căpăta o formă adaptată vieţii noastre de zi cu zi? Este ceea ce încearcă să demonstreze Jules Evans, fondatorul celui mai mare club de filosofie din Marea Britanie, London Philosophy Club, şi directorul Well-Being Project din cadrul Centre for the History of Emotions, Queen Mary, University of London. Cartea sa, Filosofie pentru viaţă şi alte situaţii periculoase (apărută la Editura Publica, în 2012), îşi propune să preia idei ale filosofilor din diferite şcoli şi să le aplice în situaţii-criză sau chiar într-un context mai general, al  vieţii de zi cu zi. Evans ne ajută să ne reamintim ceea ce gânditorii greci promovau, anume „filosofia ca mod de viaţă”. Citeşte tot articolul

Un an de Voyage, Voyage. La plimbare prin Londra cu Ian McEwan şi Marcel Iureş

Londra este, pentru mine, the greatest city in the world şi se pare că şi Nadine Vlădescu este îndrăgostită de acest oraş, pentru că l-a ales pentru discuţia ce a marcat împlinirea unui an de cînd incită la călătorii în lume prin intermediul cărţilor şi prin discuţiile cu diferiţi invitaţi. Joi, 24 ianuarie, am călătorit prin Londra, alături de Marcel Iureş şi romanul lui Ian McEwan, Sîmbătă, în cadrul întîlnirilor Voyage, Voyage, desfăşurate la Librăria Bastilia şi care au ajuns acum la un an – mulţi înainte! Citeşte tot articolul

Povestea din spatele mirosului de migdale amare – Dragoste in vremea holerei

„Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare dată de soarta iubirilor neîmplinite.” Nici nu se putea un început mai potrivit pentru a crea atmosfera de poveste din Dragoste în vremea holerei. Cu un astfel de început (cu tentă proustiană), Gabriel García Márquez a ştiut să îşi cucerească cititorul chiar din prima, căci pornind de la această frază, vei vrea să ştii ce poveste se asunde în spatele mirosului de migdale amare. Citeşte tot articolul

Crima de a avea amintiri. Cinghiz Aitmatov, „O zi mai lungă decât veacul”

Conducându-l pe ultimul drum pe cel mai bun prieten al său, Edighei – un bătrân muncitor la o haltă din Sarî-Ozeki, un loc uitat de lume din stepele Asiei –, copleşit de nostalgie, se pierde pe drumurile amintirilor, reînviind, de fapt, o întreagă lume, cea a comunismului care s-a străduit, prin toate mijloacele, să şteargă sentimentul individualităţii, dar şi o lume în care miturile, prietenia şi dragostea încă însufleţesc o comunitate ce se încăpăţânează să nu pună preţ pe memorie. În O zi mai lungă decât veacul, scriitorul kârgâz Cinghiz Aitmatov, vorbeşte atât despre drama individuală, cât şi despre cea colectivă, într-o societate în care cel mai mult contează obedienţa faţă de „centru” şi faţă de nişte valori care nu mai sunt compatibile cu sensibilitatea şi cu trăirile individuale. Citeşte tot articolul

Interviu cu Andrew COWAN: „Felul în care scriu eu denotă un fel de comportament obsesiv-compulsiv”

Andrew Cowan (născut în Corby, Northamptonshire, în 1960) a studiat la Universitatea East Anglia, unde, ulterior, a ajuns să predea creative writing, fiind chiar directorul departamentului cu același nume. Este şi scriitor, romanul său de debut, Pig (1994) fiind tradus şi la noi, cu titlul Porcul (Editura Leda, 2009). Cititorii români au avut ocazia să-l cunoască în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură, desfăşurat în perioada 5-8 decembrie. În rândurile de mai jos, vă invit să citiţi un dialog despre ce înseamnă creative writing într-un spaţiu cultural care a cultivat tradiţia acestei discipline, ce prespune un astfel de curs, care este raportul dintre imaginaţie şi tehnică, şi, nu în ultimul rând, un dialog despre boala scrisului. Citeşte tot articolul

„Am fost numit mai mult «poet imigrant» decât pur şi simplu poet” Interviu cu Daniel BOYACIOGLU

Poate cea mai pitorească prezenţă în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură (ediţia a V-a, 5-8 decembrie 2012), Daniel Boyacioglu, poet suedez de origine siriană şi cântăreţ de rap, a oferit publicului un mic performance rap, a vorbit despre pasiunea sa cea mai mare şi despre modul în care caută poezia în toate aspectele vieţii. Am stat şi noi de vorbă cu el, evident despre poezie, dar şi despre condiţia de imigrant, despre mainstream şi  underground, despre scena rap şi cea teatrală – căci Boyacioglu a jucat şi teatru şi acum scrie libretul unei opere. Nu vede nimic incompatibil între aceste forme de artă, căci pe el îl interesează să vadă transformările poetice în toate aceste domenii. Citeşte tot articolul

Un alt interbelic uitat: Octav Şuluţiu

Un alt interbelic rămas în umbra personajelor-vedetă ca Eliade, Cioran, Camil Petrescu, Octav Şuluţiu s-a afirmat mai mult pentru critica sa (a făcut parte din Gruparea Criticilor Literari Români, alături de Mihail Sebastian, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Ion Biberi), dar a fost şi un prozator care a mers pe linia confesiunii pe care o practicau scriitori precum Max Blecher sau Mihail Sebastian. Cartea sa cea mai cunoscută, Ambigen, construită pe structura unei confesiuni ce are ca scop explorarea celor mai ascunse trăiri, a slăbiciunilor, a iubirilor imposibile, a modului său extreme de interiorozat de a se raporta la lume, respectă un primat care devenise practic obsesiv pentru generaţia sa, acela al autenticităţii, al denudării dureroase, dar sincere a eului. Citeşte tot articolul

Cărţi despre şi pentru Anul Nou

Am trecut de Crăciun (de sfârşitul lumii nu mai spun) şi se apropie Anul Nou. Probabil că deja v-aţi făcut planuri, asta în cazul în care nu vă place să vă lăsaţi în voia deciziei de ultim moment, dar o carte bună nu strică niciodată. Şi pentru că sunt sigură că mai păstraţi măcar puţin din spiritul sărbătorilor, am alcătuit o listă de şapte cărţi care au ca subiect Anul Nou – pentru copii şi nu numai. Citeşte tot articolul

„Când zugrăvesc lumi întunecate, o fac pentru a atrage atenţia asupra realităţii noastre” – Interviu cu Will Self

Cunoscut mai ales pentru stilul său satiric, care scoate în evidenţă, pe fundalul unor distopii, aspecte cu care se confruntă societatea contemporană, Will Self (cunoscut pentru cărţi precum Măreţele maimuţe, Cartea lui Dave, Cucul şi pupăza, Cum văd eu distracţia etc., traduse la Editura Polirom) este el însuşi un personaj. Iar cei care au venit în prima zi de FILB, pe 4 decembrie, au avut ocazia să vadă un spirit liber, care nu se teme că ar putea să fie prea „nedelicat” când ridică anumite probleme. A avut şi Bookaholic ocazia să discute cu el, aşa că în rândurile de mai jos, vă invit să citiţi un dialog liber, despre religie, literatură, convenții şi despre totalitarisme de tot felul. Citeşte tot articolul

Ultima zi de FILB, pe ritmuri de poezie şi hip-hop

Vezi cum a fost in ziua 1, ziua 2, ziua 3 Poezia, de multe ori un gen ocolit la întâlnirile cu publicul, care este mai degrabă consumator de proză, a fost vedeta ultimei seri din FILB 2012: invitaţii au fost George Szirtes (poet şi profesor britanic, de origine maghiară), Daniel Boyacioglu (poet şi rapper suedez de origine siriană), Mircea Dinescu şi Marius Chivu, invitat de ultimă oră. La ora 19.00, prin Skype, s-a putut stabili şi un scurt dialog cu Kei Miller, poetul jamaican care trebuia să completeze lista de invitaţi, dar căruia i s-a anulat zborul în ultimul moment (totuşi, vestea bună e că va fi invitat la ediţia următoare din FILB). O seară deosebită, în care publicul a avut ocazia să asculte câteva poezii rostite parcă pe o voce incantatorie a lui Kei Miller (de altfel, Kei Miller consideră că vorbele sunt, de fapt, sunete, iar „un poem care nu se ridică de pe pagină… este un poem mort.”) şi să-l vadă pe Boyacioglu interpretând o poezie pe ritmuri de rap, în suedeză. Iar dacă Mircea Dinescu nu ar fi acaparat discuţia şi nu ar fi deschis paranteze peste paranteze, plus consideraţii cam anacronice despre poezia contemporană, ar fi fost o seară perfectă. Citeşte tot articolul