Cristina Petrescu

Cristina Petrescu

fotograf profesionist, jurnalist cultural, fost redactor șef la Metropotam.ro


Limba salvată de Elias Canetti

Cu subtitlul ”Istoria unei tinereți”, Limba salvată este prima parte din trilogia autobiografică a scriitorului multinațional Elias Canetti, care povestește cu lux de amănunte copilăria sa, până spre anii liceului. Volumul este o reeditare, apărut în noua colecție Biblioteca pentru toți, editura Art, seria Nobel. Probabil îi vor urma și celelalte două volume, Facla în ureche și Jocul privirilor, acoperind amintirile autorului până în 1931. Citeşte tot articolul

Film: Filth / Jeg, după Irvine Welsh

Problema cu ecranizările după Irvine Welsh este că nu știi la ce să te aștepți. Sună probabil ca un truism, dar e vorba de orizonturi de așteptare neprevăzute: în primul rând Danny Boyle a ridicat ștacheta - acum 18 ani - cu Trainspotting la un nivel la care diverși au tins, dar toți au trecut pe dededubt; motiv pentru care te-ai învățat să ai așteptări mărunte. Și asta doar din ograda scrierilor lui Welsh. Dacă întinzi gâtul peste gard, pe maidanul literaturii ”transgresive” (pe care se joacă cu tenisul în țărână Palahniuk, Welsh, Ballard, Ellis), acolo face legea Portocala mecanică ecranizată de Kubrick, după Burgess. Citeşte tot articolul

Ficțiune senzorială, cartea care trăiește acțiunea odată cu tine

Un grup de cercetători... (pentru că grupurile de cercetători mai ajung în ziare și pentru descoperiri sau realizări interesante), mai precis niște americani din MIT Media Lab, implicați în cursul tehnico-literar Science Fiction to Science Fabrication (”de la știință și imaginație la știință și fabricație”), au creat o carte de ficțiune senzorială, care trăiește acțiunea odată cu tine. Citeşte tot articolul

August: Osage County, teatru de Pulitzer, film de Oscar?

August: Comitatul Osage. Temperatură medie: 37 de grade. Femeile familiei Weston se readună în casa tinereții lor în formulă full house: surorile Violet și Mattie Fae și fiicele celei dintâi, Barbara, Karen și Ivy. Ocazia nu e prea fericită, o înmormântare, astfel încât fiecare dintre ele vine la pachet cu propria familie, iar în casă e o liotă de rubedenii deasupra cărora tună și fulgeră limbile ascuțite ale femeilor Weston. Citeşte tot articolul

Miss Peregrine, de Ransom Riggs

Miss Peregrine, pe numele său adevărat ”Miss Peregrine's Home for Peculiar Children”, mai exact Căminul Domnișoarei Șoimu pentru copii ciudați, este o carte pentru copii serioși și oameni mari copilăroși scrisă în 2011 de tânărul autor american Ransom Riggs, care și-a început cariera de scriitor chiar prin acest titlu. Citeşte tot articolul

Film: Hobbitul 2, Dezolarea lui Smaug

De ceva timp am încetat să mai recomand ecranizările după Tolkien. Cei care îmi taie în mod obișnuit elanul fac parte din două categorii. Mai întâi sunt ne-consumatorii de epic fantasy, cărora poți să le povestești până ți se usucă limba de Codrul Întunecat, de Bag-End, de elfi, de istoriile spuse în jurul focului și butoiului cu hidromel, de pațaniile eroice ale unei cete de pitici și un hobbit, călare pe ponei, mânați de un vrăjitor sur spre un munte în măruntaiele căruia doarme un dragon îngropat în aur. Până ți se usucă limba, zic, maestre menestrel, și tot n-ai să le trezești interesul pentru baladele epice rescrise de echipa lui Peter Jackson în trilogiile LOTR și The Hobbit. Citeşte tot articolul

Poveste despre Poveste de Crăciun, de Charles Dickens

Una dintre cele mai îndrăgite poveşti de Crăciun este cea numită chiar aşa, Poveste de Crăciun (de câteva ori tradusă și prin Colindă), Christmas Carol a lui Dickens. Face parte și dintre preferatele mele, în ciuda statutului său extrem de popular, care a făcut-o, pentru mulți, să își piardă din farmec. Citeşte tot articolul

The Childhood of Jesus, J. M. Coetzee

Cititorii scriitorului sud-african (naturalizat in Australia) J.M. Coetzee sunt probabil obișnuiți cu bizareriile caracteristice ficțiunii și narațiunilor sale. Ultima sa lucrare, The Childhood of Jesus /  Copilăria lui Isus (publicată în martie 2013), nu se dezminte, prezentându-se cititorului curios drept o alegorie ermetică, o cutiuță chinezească fără cheie, o enigmă fără dezlegare. Citeşte tot articolul

”Self Help” sau ”Pravda”, de Edward Docx

Publicat în UK, în 2007, drept Self Help, și republicat anul următor, în varii țări, drept Pravda, romanul lui Edward Docx (aflat pe lista pentru premiul Booker din acel an) se potriveste mai bine cu al doilea titlu, pentru că este o poveste în căutarea adevărului. Istorisirea lui Docx își are originile într-o povestire adevărată, cea a propriei sale mame, care se credea pe jumătate indiancă, până când, pe patul de moarte, bunica lui Edward i-a mărturisit fiicei sale că este adoptată, și de origine rusă. Citeşte tot articolul

Fifty Shades of Chicken, o parodie gastro-erotică sau food porn cu o găină

Cu siguranță ați citit părerile noastre despre romanele sado-maso-erotice Fifty Shades of Grey și Fifty Shades Darker (pentru partea a treia a epocalei trilogii, Fifty Shades Freed, încă nu a tras nimeni paiul scurt). Poate, străbătuți de un fior de curaj sau inconștiență, ați citit chiar cărțile (ok, am glumit, știm că n-ați face asta după recenziile noastre). Vă recomandăm însă cu toată sinceritatea cartea despre care vom vorbi astăzi, Fifty Shades of Chicken. Intitulată printr-un joc de cuvinte aproximativ intraductibil, dat fiind că în limba română cartea a fost tradusă drept ”Cele 50 de vicii ale domnului Grey”, Fifty Shades of Chicken este o parodie zemoasă la cartea originală siropoasă, o poveste despre pasionata, incipient zoofilica, necrofila și gastronomica relație dintre un bucătar și o găină congelată, fără cap. Citeşte tot articolul

Fundamentalist fără voie, filmul și cartea

Cu Mohsin Hamid a fost dragoste la prima lectură, pe care, recunosc, am început-o de la coadă la cap, invers cronologic, adică începând cu ultima lui carte, de anul acesta, How to Get Filthy Rich in Rising Asia. Fundamentalist fără voie, a doua lui carte, mai veche, din 2007, este singura tradusă la noi, deocamdată. După ea s-a făcut anul trecut și un film; luând în considerare efectul avut de roman la vremea sa (a fost pe lista nominalizărilor la Man Booker Prize și a fost și un mic best seller la nivel internațional), sau mai ales în ciuda acestor premise, ecranizarea a avut un impact neașteptat de scăzut asupra publicului. Și e păcat, căci nu e deloc un film prost. Citeşte tot articolul

Film: ”As I Lay Dying” sau cum să ecranizezi ne-ecranizabilul

Cu ceva timp în urmă citeam cu interes faptul că la sfârșitul lui 2013 se va lansa o ecranizare după As I Lay Dying (Pe patul de moarte), a lui William Faulkner, o carte pe care o consideram ne-ecranizabilă... așa cum, se pare, o vedea toată lumea, dat fiind că, deși au mai existat încercări, unele mai reușite, altele mai puțin, de a-l transpune pe Faulkner în film, de As I Lay Dying nu se apropiase încă nimeni. Citeşte tot articolul

Dracula (2013), serialul de un ridicol răsunator

Nu pricep ce s-a întâmplat cu secolul 21 de a dat peste noi mania vampirilor. După un început frumos, lent și de calitate - mai întâi discret și sporadic în secolele 18-19, înflorite în epocalul Bram Stoker's Dracula (1897) - subiectul vampirilor a fost abordat în secolul 20, printre alții, și de Richard Matheson, Stephen King, George R.R. Martin sau Anne Rice, cu Cronicile ei vampirești. În secolul 21 însă, subiectul a explodat, și în literatură, și în ecranizări: The Southern Vampire Mysteries, transformat în True Blood. Vampire Diaries, povești pentru adolescenți, cu un serial omonim și un mai nou The Originals. Seria Twilight a lui Stephenie Meyers, care ne-a adus capodoperele cinematografice cu același nume. Plus vechiul Buffy, plus mai noile The Gates sau Being Human. Citeşte tot articolul

N-a dansat decât o vară, de Per Olof Ekström

Am citit prima oară cartea N-au dansat decât o vară (în original Sommardansen) a suedezului Per Olof Ekström prin anii școlii generale. Am păstrat-o în amintire ca fiind o frumoasă, duioasă și tragică poveste de dragoste adolescentină, deși detaliile s-au risipit pe parcursul anilor. Motiv pentru care m-am bucurat să găsesc pe masă, la ultima ședință de redactie bookaholică, o ediție nouă (a mea era din '71, editura Meridiane), scoasă în 2013 de Polirom. Citeşte tot articolul