Book Fun

Din viața unui cronicar de carte: "Oculte Forţe mai conlucrară ca să-mi apară mutilată cartea aceasta"

Între timp, un alt cititor al acestei rubrici mi-a scris, de data aceasta pe privat: „În demersul dvs. ați început cam prea critic față de veleitari și prea puțin autoironic față de sine... Riscați să păreți un tip care priveşte de sus. Compasiunea dvs. față de genul acesta de oameni rămîne mimată. Şi tonul dvs. riscă să pară unul de milă dispreţuitoare.”

Înainte de toate, a nu se confunda rîsul cu superioritatea sau dispreţul, care oricum nu e opusul compasiunii. Rîsul poate fi cît se poate de benign – ţine de simţul umorului, nu de umori; iar pînă la dispreţ există indiferenţă, care nu e întotdeauna incriminatorie. Altfel spus, poţi rîde de ceva faţă de care nu te simţi neapărat superior, iar lipsa compasiunii nu e automat imorală. Citeşte tot articolul


Aniversare Shakespeare: 450 de ani de la naşterea dramaturgului

Se împlinesc astăzi 450 de ani de la naşterea lui William Shakespeare şi toată lumea care îi iubeşte piesele de teatru şi poezia îl omagiază. Aşa cum era şi firesc, englezii sunt cei care fac o adevărată sărbătoare în cinstea dramaturgului, nu doar pe 23 aprilie, ci toată săptămâna, cu activităţi şi evenimente ce se desfăşoară în muzee, şcoli, galerii de artă, teatre şi biblioteci, pe întreg cuprinsul Marii Britanii. Citeşte tot articolul


Ouă de Paşti pentru bookaholici

De câţiva ani încoace, în ciuda lipsei talentului culinar, mi-am propus să particip şi eu într-un fel la masa de Paşti la care se strânge toată familia. Cum coşul umplut cu produse de la supermarket e impersonal, iar prăjitura cu cremă de lămâie (singura pe care ştiu să o fac) o fi bună, dar nu mai impresionează pe nimeni an după an, m-am decis să mă ocup de partea artistică a lucrurilor: decoraţiuni şi ouă colorate. Folosind materiale cât mai naturale, uneori şi acuarele, încerc să găsesc mereu un design cât mai plăcut şi vesel, care să adauge un dram de culoare decorului pascal. Citeşte tot articolul


Haruki Murakami, nu doar pentru ochi curioși ci și pentru urechi fine

Aminteam ceva mai demult (aici și aici) despre preferințele muzicale ale lui Haruki Murakami la care acesta face referire în aproape toate cărțile lui. Cei care cunosc romanele scriitorului japonez știu cât de des amintește de muzica clasică și muzica rock, de jazz și de folk, genuri muzicale care-i sunt pe plac și pe care le ascultă mai tot timpul, chiar și atunci când scrie (se pare că Murakami are acasă mai mult de șase mii de înregistrări). Citeşte tot articolul

Din viața unui cronicar de carte: "acest plic care conţine nu un volum de poezii, ci o vitrină a sufletului… "

„La naiba, de ce? De ce să-ţi pierzi timpul preţios de cronicar expunînd mesajele agramate ale tuturor ciudaţilor care îti cer să îi faci celebri?”, mă întreba, destul de legitim, o cititoare cînd am început această rubrică săptămîna trecută. Mi-am pus şi eu această întrebare şi am cîteva jumătăţi de răspunsuri. Citeşte tot articolul


Cele mai neinspirate 30 de titluri și coperte de cărți

Despre coperte și titluri de cărți am mai vorbit noi pe aici. Însă, până acum, nu le-am luat în seamă și pe cele mai neinspirate dintre ele. A venit vremea să ne revanșăm și să le facem ”dreptate” :). Când ești cu ochii în patru după tot ceea ce mai apare pe alte site-uri în domeniul acesta al cărților, este imposibil să nu zărești materiale de genul acestuia: 40 Worst Book Covers and Titles Ever, articol apărut pe Bored Panda. Cu iz de cancan sau nu, dai un click să vezi despre ce este vorba. Apoi este posibil ca imaginile văzute să te uimească, îngrozească și să te amuze (da, toate în același timp) într-atât încât să mergi să cauți și altele. V-ați dat seama că asta mi s-a întâmplat mie, nu-i așa? Citeşte tot articolul

Mary Poppins şi-o umbrelă – aventurile magice ale copilăriei

Priveam deunăzi pe fereastră (căci ploaia, frigul şi vântul m-au ţinut închisă în casă) şi am asistat la un episod în care o fetiţă simpatică şi bosumflată alerga după umbrela ei mică şi roşie, pe care vântul i-o smulsese din mâini şi cu care dansa pe deasupra bălţilor. Şi-a recuperat-o într-un final şi a dispărut din raza mea vizuală la primul colţ de stradă.

Scena asta m-a dus cu gândul la o umbrelă deosebită din literatura pentru copii, cea care a adus-o pentru prima dată la numărul 17 de pe Cherry Tree Lane, pe îndrăgita dădacă Mary Poppins. Citeşte tot articolul


Tablou de primăvară cu maşină de scris – genţi şi portofele de la The Literary Gift Company

Pe la jumătatea lunii februarie, plictisită deja de iarnă şi aşteptând cu nerăbdare primăvara, vă propuneam să o ademenim cu accesoriile potrivite, nişte gentuţe tare frumoase sub forma unor cărţi.

Ei bine, iată că timpul a trecut repede şi suntem deja în aprilie, primăvară în toată regula, cu soare (de regulă, nu chiar astăzi :) ), pomi înfloriţi, magnolii splendide şi flori colorate şi delicate prin grădini, păsări zglobii, gâze de tot felul. Citeşte tot articolul


Ziua Şacalului – prima ediţie ilustrată a romanului lui Frederick Forsyth

Folio Society ocupă un loc de seamă în rândul editurilor pe care le apreciez căci, încă din 1947, anul înfiinţării sale de către Charles Ede şi până în prezent, a publicat unele dintre cele mai frumoase ediţii.

Ghidându-se după principiul potrivit căruia ”great books should be outstanding not only in literary content but also in their physical form”, editura londoneză a acordat întotdeauna o mare atenţie tuturor detaliilor care fac dintr-o carte un întreg armonios: ilustraţii, coperte, hârtie şi prezentare grafică. Mai mult decât atât, multe dintre romanele clasice se deschid cu o introducere făcută de nume importante din domeniul literaturii, artei, filosofiei, ştiinţei, oferind o viziune proaspătă şi originală asupra scrierilor. Citeşte tot articolul


Din viața unui cronicar de carte: "credetii ca as avea o sansa ?"

Ce nu se vede din meseria de cronicar de carte este faptul că - în afara scriitorilor profesionişti care înţeleg corect rolul, funcţia şi atribuţiile unui critic de carte - de foarte multe ori eşti tratat ca un funcţionar al unui imaginar Stat de drept estetic.

Ţi se cere să dai feedback pe manuscrise de sute de pagini (unele scrise fără diacritice sau într-o gramatică aproximativă), adică să citeşti şi să evaluezi, apoi, eventual, să şi redactezi textele unor necunoscuţi, să dai sfaturi şi să oferi reguli infailibile de scris, să ajuţi la publicare şi, eventual, la intrarea în Uniunea Scriitorilor – ca şi cum cronicarul de carte ar fi un doctor de manuscrise sacrificat în numele literaturii pentru toţi grafomanii şi veleitarii. Citeşte tot articolul


Literatură de porţelan – creaţiile artistei Monika Diamantopoulou

Vremea rece şi ploioasă din aceste zile de primăvară capricioasă m-a determinat să-mi petrec sfârşitul de săptămână în casă. Nu pot să spun însă că a fost un lucru rău, căci am lenevit, am citit, am văzut filme şi am băut nişte ceaiuri delicioase, nou achiziţionate. Şi am descoperit-o pe Monika Diamantopoulou, cea care m-a făcut să-mi doresc ca în colecţia mea de căni pentru ceai să se afle şi cele create de ea. Citeşte tot articolul


De ce ne place mirosul de cărți vechi? – video

Oamenii de știință nu stau locului. Vor ei să disece tot din jur și să spulbere magia unui lucru, se pun pe treabă și puf, s-a dus. Cam așa e și povestea cu mirosul de cărți vechi. Senzația asta mi-a rămas după ce, uitându-mă la clipurile încărcate de cei de la DNews pe Youtube, am zărit unul care se numea chiar așa: Why We Love The Smell Of Old Books. Evident, curiozitatea m-a împins să dau click, poate aveam vreo revelație când aflam motivul acela. Ei bine, am rămas în cap cu niște compuși chimici și cu un gust puțin amărui. Citeşte tot articolul

Cât de citit ești? – teste pentru toate gusturile

Vă plac testele, nu-i așa? :) Mi-aduc aminte că, atunci când eram prin gimnaziu, era la modă o revistă dintr-asta pentru adolescenți (Bravo se numea; mai există oare?). Și, cum cei mici se dau repede după alții, știu că, de fiecare dată când avea cineva bani s-o cumpere și o aducea în clasă (pe lângă faptul că era cel mai tare din parcare), era prăpăd: în fiecare pauză făceam cu rândul și ne strângeam în jurul revistei deschise pe o bancă, holbându-ne la nu-știu-ce cântăreț, actriță sau ce mai apărea acolo. Ei, și-n paginile revistei ăsteia existau și tot felul de teste, numai bune de făcut în pauza mare, teste care-ți ziceau ce fel de prieten ești, cum îți va arăta viitorul, cât de bine te cunoști, ce fel de persoană ești, toate minunile posibile și imposibile, care, cumva, ne apropiau ca grup. Citeşte tot articolul

Cel mai lung domino din cărți și alte recorduri

Ce ți-e și cu recordurile acestea! Pentru mine e de necrezut ochilor câte nebunii pot face unii oameni pentru a omologa un nou record mondial în Dumnezeu-știe-ce-domeniu, de cele mai multe ori în cele mai trăznite ipostaze. Mi se pare mie sau unii chiar au o obsesie cu recordurile? :) Altfel spus, nu prea pricep la ce-ți folosește un record mondial de tipul ”cel mai greu obiect ridicat cu limba”, ”cel mai rapid om care intră într-o valiză” sau ”cele mai multe linguri ținute pe față”, în afara faptului că e amuzant. Chiar și-așa, din când în când, mai intru pe unele site-uri (cum ar fi cel de la Guiness World Records) și mă distrez căutând și privind ultimele știri din zona aceasta.  Citeşte tot articolul