"Răsfoind" paginile internetului, am dat deunăzi peste o carte tare simpatică, din seria celor despre care vă spuneam că-mi plac enorm, căci se adresează copiilor şi adulţilor în egală măsură.
Este vorba despre Cyrano, o adaptare a piesei lui Edmond Rostand făcută pentru cei mici, dar care sunt sigură că le va aduce un zâmbet şi celor mari. Citeşte tot articolul
Mai am rămasă pe lumea asta o singură bunică. E micuţă, dar atât de vioaie pentru cei 81 de ani ai săi, că mă face uneori să mă ruşinez de văicărelile mele legate de dureri de spate sau oboseală de la prea mult mers. Citeşte tot articolul
Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru cărţile adresate copiilor, al căror subiect şi ale căror ilustraţii ating în egală măsură şi sufletul celor mari. E tare plăcut să descoperi cum frumuseţea ce izvorăşte din paginile unei cărţi cucereşte pe toată lumea, de la puştiul de şase ani, la părintele sau bunicul care i-o citeşte. Fiecare o descoperă şi o priveşte prin prisma propriei experienţe, îşi pune întrebări sau găseşte răspunsuri pe măsură ce o citeşte. Sau, pur şi simplu, se bucură de nişte imagini deosebite, care transmit emoţii cât ar face-o o mie de cuvinte. Citeşte tot articolul
Pe la noi, ecourile de Halloween s-au stins odată cu ultima picătură de poţiune magică sorbită (c-o fi fost Bloody Mary, c-o fi fost gin, ce mai contează, ingredientul de bază e acelaşi - alcoolul) şi cu ultima vrăjitoare rea ajunsă cu bine acasă, în dormitorul ei sau al vreunui vampir cu puteri hipnotizatoare.
Prin Mexic însă, iată că abia acum încep să-şi facă apariţia cei de pe celălalt tărâm şi asta pentru că, la început de noiembrie, se desfăşoară una dintre cele mai importante sărbători mexicane: Día de los Muertos. Citeşte tot articolul
Mi-au plăcut întotdeauna cărţile pentru copii care abordează subiecte un pic diferite de ceea ce te-ai aştepta să găseşti în paginile dedicate celor mici. Mă refer aici la cărţile fără prinţese, zmei şi spiriduşi, dar cu aspecte din viaţa reală, prezentate delicat, frumos şi simplu, care îi ajută pe copii să perceapă şi să înţeleagă lumea în care trăiesc, cu bune şi rele.
Este şi cazul cărţii pe care v-o supun atenţiei azi: Blues Bayou, scrisă de Benjamin Lacombe şi ilustrată de Daniela Cytryn. Citeşte tot articolul
Natură vie cu flori de toamnă, copii gălăgioşi şi părinţi emoţionaţi. Aşa văd eu tabloul primei zile de şcoală, nou început pentru elevi în aventura cunoaşterii. Prima zi e dedicată festivităţilor de deschidere a şcolii, a acomodării celor mici cu învăţătoarea şi colegii, dar săptămânile următoare vor fi cele în care încep să deprindă tainele alfabetului. Iar dacă anul trecut v-am arătat câteva abecedare aparte, iată azi o carte foarte simpatică creată să vină în ajutorul celor mici, pentru a-i învăţa să citească şi să înţeleagă literele. Citeşte tot articolul
Istoria mi s-a părut mereu un domeniu fascinant, a fost una dintre materiile pe care le-am studiat cu drag şi interes la şcoală (spre deosebire de chimie, dar asta e altă poveste). Stilul de viaţă al celor care au trăit în epoca bronzului, expansiunea imperiilor antice, bătălii celebre, conducători de stat demni şi viteji au fost elemente care mi-au aprins imaginaţia şi au constituit inspiraţie pentru unele jocuri ale copilăriei. La această pasiune a contribuit şi faptul că m-am născut şi am crescut în Târgovişte, fostă capitală a Ţării Româneşti, prin a cărei curte domnescă s-au perindat domnitori de seamă. Să vă mai spun despre săpăturile arheologice din curtea bunicilor, făcute în speranţa descopririi unor importante vestigii sau despre cărţile din colecţia „Povestiri istorice” pe care le devoram?
Mi-ar plăcea să cred că şi copiii de azi sunt dornici să afle cât mai multe despre trecut, strămoşi şi întâmplări eroice. Citeşte tot articolul
Ultima carte pentru copii pe care v-am prezentat-o a fost cea care descria în imagini atât de frumos colorate şi expresive celebra legendă a Atlantidei, continentul scufundat. Rămânând în acelaşi domeniu fascinant al legendelor, mă opresc astăzi asupra cărţii Au pays de la prison d'or, apărută în 2007, scrisă de Claude Clément şi plină de ilustraţiile Danielei Cytryn. Citeşte tot articolul
Cu gândul la răcoarea brizei, la valuri înspumate care să mai stingă dogoarea pielii încinse de soarele nemilos al ultimelor zile, am început să caut poveşti petrecute la malul mării sau, de ce nu, chiar în apă. Măcar citindu-le şi admirându-le imaginile să ne mai răcorim puţin.
Şi pentru că deja v-am prezentat aventurile acvatice şi nu numai ale Micii sirene, m-am gândit să caut o altă carte cu întâmplări în mijlocul apelor. Aşa am dat peste un volum destinat copiilor, plin cu ilustraţii deosebit de frumoase, care să-i atragă în lumea miturilor: Atlantis: The Legend of the Lost City de Christina Balit. După cum v-aţi dat probabil seamă, este vorba despre o reinterpretare pe înţelesul şi placul celor mici a celebrei legende a insulei antice Atlantida. Citeşte tot articolul
Când vine vorba despre cărţile copilăriei, amintirea poveştilor care mai de care mai intersante este cât se poate de vie. Am păstrat multe dintre ele şi le mai răsfoiesc uneori, în căutarea senzaţiilor trăite atunci când citeam vreo poveste nouă, plină de peripeţii, cu puternic impact vizual, căci cărţile pentru copii au fost dintotdeauna frumos ilustarate.
Şi nu ştiu cum se face că, deşi acum uit de la o zi la alta anumite lucruri, când vine vorba de lecturile copilăriei, detalii precise dau năvală. Aşa stau lucrurile şi cu Povestea lui Muck cel Mic de Wilhem Hauff, pe care vi-o prezint azi: am citit-o într-o zi de vară, cuibărită într-un chaise longue în curtea bunicii. Am visat cu ochii deschişi la magia tărâmurilor orientale, dar mai ales, am poftit la smochine toată ziua. Citeşte tot articolul
