Featured

Ipostazele zilnice ale bookaholicului – Episodul 1: lectura, câinele și plimbarea

Bookaholicul încearcă să citească în orice context. În fiecare clipă liberă pe care o are. Privit din exterior, este amuzant, de cele mai multe ori, să-i vezi în anumite momente. De la aceste idei am pornit rubrica aceasta, Ipostaze zilnice ale bookaholicului, care va încerca să reunească astfel de situații în care ne regăsim cu toții, în viețile noastre de zi cu zi. Mai ales când nu putem lăsa o carte din mână. Rubrica va fi ilustrată de Ana Preduș, ilustratoarea Bookshake-ului. Sunt un soi de pastile bookaholice, numai bune de consumat o dată pe lună. Sperăm să vă descrețească frunțile. Citeşte tot articolul


Interviu colectiv cu ilustratorii colecției „Basmul din buzunar”

La sfârșitul lui octombrie, Nemi a lansat o colecție absolut fermecătoare: „Basmul din buzunar”. Aceasta va cuprinde, așa cum ni se spune în comunicatul de presă distribuit cu această ocazie, „adaptări ale unor basme și povești românești și universale care au încântat generații întregi de cititori din întreaga lume”. Cărțile din colecție, cinci la număr momentan, sunt Muzicanții din Bremen, de Frații Grimm (ilustrații de Adriana Oprița-Gheorghe), Aladin și lampa fermecată, din O mie și una de nopți (ilustrații de Marina Plantus), Sarea în bucate, de Petre Ispirescu (ilustrații de Alexia Udriște), Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă (ilustrații de Alexandru Ciubotariu), Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu (ilustrații de Bianca Spătariu). Textele poveștilor au fost adaptate special pentru „Basmul din buzunar” de scriitoarea și traducătoarea Veronica D. Niculescu.  Citeşte tot articolul

„Scriitori la poliție” – interviu-surpriză cu Robert Șerban

Antologia Scriitori la poliție, coordonată de autorul timișorean Robert Șerban, a apărut recent la editura Polirom. Treizeci și cinci de autori români, față-n față cu Poliția sau, mă rog, cu reprezentanții ei. Amenzi, declarații, furturi, dube, girofaruri, articole penale. Spaimă și amuzament, abuzuri și sentimentalisme, absurd cu carul. Poliție, poliție, poliție, good guys, bad guys & really bad guys. Una peste alta, o idee mișto, care a prins – cartea se vinde foarte bine! Citeşte tot articolul


Anchetă cu tineri Alecart: de ce citesc literatură română contemporană și ce ne recomandă

Din 2013 încoace, am fost în fiecare an la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT). Și, de fiecare dată, m-au surprins, cu precădere, întâlnirile cu scriitori organizate de ALECART și de Clubul „Logos”. Tineri ieșeni inteligenți, bine pregătiți, citiți, cu întrebări pertinente, uimitoare, o efervescență pe care rar mi-a fost dat să o întâlnesc, vin cu sutele la aceste întâlniri din cadrul FILIT, din proprie voință, și discută cu autorii cărțile lor. Cititori care îți dau speranță - poate suna patetic, dar e ceva ce trebuie să simți pe propria piele cel puțin o dată în viață.  Citeşte tot articolul


Literatura în școală: Mi-ar plăcea să dau azi BAC-ul la română

Am făcut liceul într-o vreme în care limba și literatura română era, din păcate, aproape în întregime echivalentă cu comentariile literare. Și, pe deasupra, era ruptă din contextul organic al marii literaturi universale, privându-te de orice termen de comparație. Interpretarea de text la prima vedere și contactul cu marii scriitori ai lumii sau cu scriitorii români contemporani lipseau cu desăvârșire. Așa cum lipsea și orice posibilitate de ne fi exprimat părerile personale ori de a ne fi exersat spiritul critic. Citeşte tot articolul


Cărți de colecție: „Animalium”, „Historium” și „Hărți”

De curând, a apărut la Editura Humanitas o colecție de trei albume pentru copii absolut spectaculoase: Animalium, Historium și Hărți. Concepute ca un fel de vizită la muzeu, cu imagini reprezentative și însoțite de texte explicative, mi se pare că unul dintre marile merite ale celor trei cărți este că, pe de o parte, oferă informații esențiale și interesante și că, pe de alta, pot naște în cei mici (dar nu numai) dorința de a afla mai multe, de a continua să avanseze pe acest drum al cunoașterii. Citeşte tot articolul

Liviu G. Stan: „Oroarea îi este mai familiară omenirii decât mersul biped şi înghiţitul”

În vara acestui an apărea romanul „Casele vor uita”, de Liviu G. Stan, editura frACTalia, un volum despre care Corina Sabău a spus că „este o carte destabilizatoare, pentru că nu știi cu ce întrebări ai putea începe după ce o termini”, sau un „Sartre de dreapta”, dacă îl cităm pe Adi G. Secară. Unul dintre cei mai erudiți autori, Liviu G. Stan imprimă și personajelor sale calități senzoriale dintre cele mai complexe şi paradoxale, schimbându-le registrele, stările și discursurile, uneori sub aceeași umbrelă temporară. Andra Rotaru a dialogat despre acest roman cu autorul, în exclusivitate pentru Bookaholic. Citeşte tot articolul


Sînii verzi

  Deși are numai cincisprezece ani, vîrstă la care te entuziasmezi din te miri ce, Adela suferă crunt. Efectiv, zice ea. Pentru Adela, cuvîntul efectiv e ca viața. Și asta pentru că Dumnezeu a fost pricinos și nedrept. Ca orice fată de vîrsta ei, Adela se privește și se apreciază numai prin ochii băieților. Poa' să fie proasta proastelor, tuta tutelor, dacă privirile lacome ale bărbătușilor o încolțesc și o dezbracă rînd pe rînd, lupta e pierdută. Adela nu știe că respectul de sine vine odată cu vîrsta. De aceea, ea se urăște la disperare. Nu se va privi vreodată cu dragoste. E convinsă de asta. Citeşte tot articolul

Bibliotecă de scriitor – Vasile Ernu: „Nu fetișizez cartea ca obiect. Mă interesează povestea, ideea”

Pe Vasile Ernu l-am văzut mereu de la distanță - îl recunoșteam imediat datorită kipei purtate pe cap, care îi dădea un aer ușor străin și oarecum inabordabil -, dar iată că, în cele din urmă, l-am întâlnit și am stat de vorbă pentru rubrica Bibliotecă de scriitor. Mă gândeam că poate voi fi expediată rapid, după câteva răspunsuri laconice, însă Vasile Ernu s-a dovedit un interlocutor deschis și prietenos, care mi-a răspuns pe îndelete la întrebările despre biblioteca personală. Citeşte tot articolul

Două cuvinte

Prin fereastra deschisă se rostogolește pînă jos, în curte, strigătul furios al Anei: — Puță mică, nu mai răcni la mine, ce te tot rățoiești, puță mică? O secundă, pînă se stinge ecoul, și cearta se taie ca maioneza. Cuvintele râmîn înfipte în gîtul lui Paul. Năuc ca un boxer atins la ficat, primul lucru care-i trece prin cap e să se repeadă la fereastră. Se uită în jos, apoi în sus, apoi închide fereastra. Citeşte tot articolul

Anchetă: 18 scriitori români despre Premiul Nobel pentru Literatură 2016

Joi, 13 octombrie, s-a anunțat laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2016. Așa cum povesteam și ieri, printre altele, la Radio România Cultural, în emisiunea Adelei Greceanu, Timpul prezent în literatură (unde am fost invitată alături de criticul literar Luminița Corneanu), rostirea numelui câștigătorului de anul acesta mi-a blocat degetele pe tastatură. Nu pentru că nu-mi place Bob Dylan, poezia ori muzica sa (au contraire), ci pur și simplu pentru că am fost surprinsă, m-aș fi așteptat la absolut orice - în afară de asta. Cred că înțeleg statement-ul Academiei Suedeze, dar, în cazul acesta, cred și că trebuie, cumva, redefinite noțiuni precum operă literară și, de ce nu?, literatură. E posibil să nu mai putem opera cu aceleași concepte precum am făcut-o până astăzi. Ori, poate, să redefinim Nobelul pentru Literatură, așteptările pe care le avem când ne gândim la un astfel de premiu. Altfel, mesajul politic și social transmis mi se pare fabulos.  Citeşte tot articolul


Bob Dylan – Premiul Nobel pentru Literatură 2016

An de an, discuțiile în jurul Nobelului pentru Literatură se intensifică atunci când se apropie acordarea premiului, atât în mass media locală și internațională, cât și pe rețelele de socializare. Am văzut atâtea pariuri și prognosticuri zilele acestea, cu atâtea argumente și simpatii, încât nu-mi doream decât să vină odată ziua în care se va afla câștigătorul. Ceea ce, în cele din urmă, s-a și întâmplat. Citeşte tot articolul

Ochelari de soare, povești paralele

Matei își ocupă locul favorit de pe terasă și soarele de toamnă îi expandează ochii verzi, decolorîndu-i spre alb. Își pune pe nas ochelarii de soare, comandă o cafea și-și despăturește ziarul. Matei are șaizeci de ani și e, probabil, unicul cititor al ziarului local. Din cînd în cînd își ridică ochii și privește în jur prin spațiul dintre ochelari și sprîncene. Citeşte tot articolul