Featured

Cărţi „coup de coeur”: „Să nu plângi” de Lydie Salvayre – un roman tulburător

Lydie Salvayre are 67 de ani şi vreo zece cărţi la activ, este psihiatru şi absolventă de Litere la Toulouse. Născută dintr-o mamă catalană şi un tată andaluz, refugiaţi în Franţa în timpului Războiului Civil spaniol din ’36, Lydie Salvayre (un pseudonim literar) a publicat în 2014 cel mai frumos roman al ei, recompensat, pe merit, cu prestigiosul Premiu Goncourt (în acelaşi an): Pas pleurer, apărut la Éditions du Seuil. Cartea a apărut în româneşte cu titlul Să nu plângi, la Editura Humanitas Fiction (colecţia „Raftul Denisei”), în 2015, în – excelenta – traducere a lui Doru Mareş. Citeşte tot articolul

10 cărți anti-Valentine’s Day

De voie, de nevoie, de câțiva ani sărbătorim și noi recent importata Valentine's Day. Nu știm prea bine de unde vine, ce înseamnă, dar am aflat că e despre iubire, că se lasă cu cadouri și siropoșenii, așa că ne place. Trandafiri roșii, inimioare de ciocolată, plimbări și cine romantice, pachete speciale pentru vacanță, și, evident, filme și cărți romantice. Pe scurt, dulcegării pe toate gusturile. Chiar dacă nu vrei să știi nimic de el, nu ai cum să treci peste Sfântul Valentin. E peste tot. Citeşte tot articolul

Cea mai bună carte românească din 2015: Solenoid – topul redacției Bookaholic și al publicului

Am urmărit cu interes și emoție în redacție votul celor peste 7000 de oameni care au ales Cartea Anului 2015 în sondajul nostru. Pentru prima dată, ne bucurăm că alegerea noastră coincide cu cea a publicului - Solenoid, de Mircea Cărtărescu, este și opțiunea redacției pentru Cartea Anului 2015, dar și a 557 dintre cei 7233 de cititori care au votat. Astfel, Mircea Cărtărescu este câștigătorul incontenstabil al Premiilor Bookaholic pentru Cea mai bună carte românească din 2015! Citeşte tot articolul

Bibliotecă de scriitor – Cristina Andrei: „Cartea mea stă la raftul cu prieteni”

Cred că orice iubitor de carte are curiozități legate de bibliotecile altora. Așa a apărut ideea rubricii „Bibliotecă de scriitor”, în care autorii contemporani (deocamdată, cei români) sunt luați la întrebări și fotografiați alături de biblioteca lor. Prima invitată este jurnalista și scriitoarea Cristina Andrei, de care ați auzit, probabil, fie de la televizor, fie datorită romanului Abonatul nu poate fi contactat, publicat în 2014 la Editura Nemira.  Citeşte tot articolul

Octavian Perpelea: „când trec pe roşu, mă uit şi-n stânga şi-n dreapta” (interviu)

Octavian Perpelea a văzut razele solare sau ale Lunii pe 22 iunie 1977, la București. Pînă cînd a absolvit cu glorie Facultatea de Științe Politice a Universității din București nu se știe nimic despre el. Scrie poezii. Anul trecut a debutat cu un volum de versuri la editura frACTalia. Volumul se intitulează cu dricul pe contrasens. Tot în 2015 a făcut o călătorie inițiatică la Lisabona. Iată poezia care încheie cartea lui Octavian Perpelea, Perpelea visează: Perpelea doarme / & suspină / mângâie ușor perna / din pene de găină / Perpelea are un coșmar / & i se face / pielea de găină / într-o ogradă / departe / & puii suspină. Citeşte tot articolul

Votați cea mai bună carte românească din 2015!

În deja buna tradiție a Bookaholic, la începutul anului vă invităm la un sondaj de proporții, unul în urma căruia vrem să aflăm care este cea mai bună carte românească din anul precedent potrivit publicului cititor. Altfel spus, Bookaholic vă invită să vă votați favoritele din 2015: care a fost / au fost cărțile românești care v-au plăcut cel mai tare, cele pe care le-ați recomandat tuturor prietenilor, care au locuit cu voi mult timp și pe care le considerați cele mai faine? Acum este momentul s-o / să le alegeți! Iar voturile voastre sunt premiate, ca și până acum, de prietenii de la Cărturești.  Citeşte tot articolul

Playlist retro: versuri de Eminescu în 10 melodii faine

Dacă tot îl aniversăm pe Mihai Eminescu astăzi, poate aveți chef și de un playlist retro cu 10 melodii faine pe versurile binecunoscutului poet, interpretate de artiști precum Angela Gheorghiu, Maria Răducanu, Margareta Pâslaru, Alexandru Grozuță, Nicu Alifantis, Dan Moisescu, Ștefan Petrache (solo sau împreună cu formația Noroc), Florin Bogardo și Stela Enache sau Tudor Gheorghe. Sigur, lista e subiectivă (iată, de exemplu, o altă listă - incompletă, dar lămuritoare - cu o parte dintre compozițiile muzicale create pe și după versurile lui Eminescu), am ales piesele care (încă) mi-au plăcut, dar poate fi continuată de voi, în comentariile de la finalul materialului.  Citeşte tot articolul

Ce aflăm despre Eminescu de la liceenii care au dat BAC-ul

Fiecare aniversare a poetului național Mihai Eminescu este tratată cu precădere solemn și scorțos. Voi știți că Bookaholic tratează, uneori, și subiecte „neserioase” :) - cum s-a întâmplat și în urmă cu doi ani, atunci când am lansat Eminescu #Cool #FB #Iarba. Așa că astăzi, 15 ianuarie 2016, la 166 de ani de la nașterea lui Eminescu, vă propun să ne lăsăm amuzați de noutățile aduse în exclusivitate (cum ar scrie ziarele care se ocupă de cancanuri), de-a lungul timpului, în ceea ce-l privește pe marele poet român, de liceenii care au dat examenul de bacalaureat. Citeşte tot articolul

Listă de bookaholic: 5 cărți de memorii

Fie că le citești pentru perioda pe care o descriu, fie pentru a afla mai multe despre omul care le scrie, cărțile de memorii sunt undeva la limita între ficțiune și non-ficțiune. Nimeni nu se poate detașa complet de propria viață pentru a și-o descrie obiectiv și, în momentul în care face o poveste din viață, nici un autor nu se poate abține să nu ficționalizeze puțin (chiar dacă respectă adevărul faptelor). Acesta este motivul pentru care autobiografiile, jurnalele și cărțile de memorii au fost primit o denumire care-mi place enorm: literatură de frontieră. Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #4

*** În preajma sărbătorilor, în piațeta din cartier, apare un staul. În iesle e un prunc, Pruncul, în preajma lui, părinții & magii. Oamenii se apropie de ei cu smerenie, își scot mâinile din buzunare, își freacă palmele, își fac câteva cruci, își trag copiii după ei, îi îndeamnă, hai, nu-ți fie frică, vino mai în față, pune mânuța pe Domnul nostru, să te păzească, să ai noroc. Cei ascultători sunt mângâiați pe creștet, cei îndărătnici sunt apostrofați, uneori amenințați, nu-ți mai și nu te mai. Până la urmă, se supun toți. Și așa. E dimineață. Ies de la căldurică, cu gândul la o cafea. În piațetă nu e decât un bătrân, îl văd din depărtare, se sprijină de unul din stâlpii staulului, ca și când ar vrea să intre mai bine în film. Mă observă. Îmi iese în întâmpinare. Uite-l, accelerează fragil, greoi, se poticnește, își pierde echilibrul, se-adună, se-avântă iar. Uite-l, uite-l, e la câțiva pași de mine, încetinesc, ce-i, ce vrea? Îl scanez – e roșu la față și agitat. Mă opresc. A dispărut, gâfâie moșul, hai repede! Cine, unde, bâigui. Mă apucă de mână, mă trage după el. Acolo, zice și arată spre staul. Acolo, hai, hai odată! Grăbesc pasul. Ajungem în fața staulului. Ce-i, spun, ce s-a-ntâmplat? Își face cruce. Mă ceartă, cum ce, cum ce, ești orb? A dispărut! L-a furat!!! Mă uit mai bine. Da, mă, a dispărut, ieslea e goală, incredibil! Moșul e tot mai roșu și tot mai agitat, mă apucă de mână, mă zgâlțâie, urlă, ce fel de creștini suntem noi, mă, ce neam îi ăsta, de hoți, mă, de hoți, Dumnezeii mamii lor! Habar n-am ce să-i spun, nu-mi trec prin cap decât tâmpenii, gen lasă, tataie, că sigur or să aducă altul în loc sau poate o să se-ntâmple o minune, mai știi? Și, cu toate că habar n-am ce să-i spun, mă pomenesc vorbind, taicule, hai cu mine la o bere, hî. Bătrânul se potolește. Se uită la mine, apoi la ieslea goală, un pic mai mult, de parcă ar aștepta o binecuvântare. Își pune căciula, își trece podul palmei peste ochiul stâng, apoi peste cel drept, și spune iartă-ne, Doamne, că nu știm ce facem. Zâmbim, parcă n-avem curaj să râdem. Purcedem. Încetișor, că alunecă. Citeşte tot articolul

Anchetă: Ce cărți faine pregătesc editurile pentru 2016

Încă mai am câteva liste și teancuri de cărți de citit din anul precedent, volume pe care intenționez să le recuperez în primele luni din acest an (și voi, nu-i așa?). Cu toate acestea, mă interesează foarte mult ce volume vor ieși din tipar în anul editorial 2016. Așa că am zis să tragem cu ochiul împreună în redacțiile editurilor românești și să vedem ce cărți faine ne pregătesc pentru anul care abia a început. Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #3

*** Când nu reuşesc să mă mobilizez, mă gândesc la bună-mea, care, la aproape 80 de ani, s-a înarmat cu un par cât toate zilele şi s-a suit în nuc să-l scuture. Când am ajuns noi acasă, era aproape în vârf. A dat o creangă la o parte şi ne-a făcut cu mâna. Zâmbea. O vreme ne-am milogit de ea să coboare. Apoi am făcut-o babă nebună şi inconştientă şi nu mai ştiu cum. Nu ne-a băgat în seamă, lovea parcă şi mai vârtos. Ce să fi făcut? Ne-am înarmat cu găleţi şi ne-am apucat să strângem nucile pe care le ţintea ea cu parul. În anul următor i-am ascuns scara. N-a mai vorbit cu noi câteva zile. Şedea împietrită pe bancă şi se uita la nuc. Abia când ne-a văzut pe toţi înarmaţi cu pari a zâmbit. După aia ne-a dat indicaţii. Citeşte tot articolul

Cadourile deștepte de la micul Târg al Cărtureștilor

Pentru al treilea an consecutiv (aici și aici), am trecut pe la Micul Târg de Cadouri Deștepte din cocheta ceainărie de la Cărturești Verona și ne-am lăsat fermecați de darurile selectate special pentru noi, cititorii, iar acum vă arătăm și vouă și vă povestim, pe scurt, ce-am văzut acolo. Nu de alta, dar știm că ați lăsat pe ultima sută de metri cumpărarea cadourilor de Crăciun și de Anul Nou (sau, poate, ați fost mai vrednici decât noi?) și aveți nevoie de soluții rapide, dar fără compromisuri - ceea ce înseamnă că vă doriți cadouri deștepte, nu-i așa? Citeşte tot articolul