Featured

Cărți de pus sub brad: Romane pentru copii și adolescenți

Săptămâna trecută am făcut o listă de cărți ilustrate pentru copii, numai bune de pus sub brad. Pentru că am urmărit cu interes noile apariții din acest segment editorial, am zis că n-ar strica un articol asemănător dedicat romanelor pentru copii (în engleză Middle Grade: pentru copiii de până la 12 ani) și adolescenți (Young Adult: 12-18 ani). Dacă cu romanele Young Adult ne-am obișnuit deja de câțiva ani, cele dedicate copiilor până în 12 ani au început să ia avânt abia de anul ăsta și, după cum mi se pare mie, ăsta e doar începutul. Ceea ce e foarte bine. De mult timp așteptam ca piața de carte pentru copii să o ajungă din urmă (ca bogăție și diversitate) pe cea pentru adulți. Și mă bucur că timpul ăsta a venit. Citeşte tot articolul

Cărți pentru copii de pus sub brad

Una dintre marile bucurii ale Gaudeamus-ului de anul acesta a fost constatarea că avem din ce în ce mai multe și mai frumoase cărți pentru copii pe piața de carte din România. Traduceri sau cărți scrise de autori români, oferta editorială e din ce în ce mai bogată pentru toate grupele de vârstă. Cum suntem în luna cadourilor, am zis că nu strică un articol-sinteză care să cuprindă cât mai multe astfel de titluri, poate așa ajunge și o cărticică sub brad, alături de dulciuri, jucării sau alte bunătăți. Citeşte tot articolul

Iván Repila: „Obiectivul meu ca scriitor este să-mi găsesc propriul drum” (interviu)

Iván Repila, scriitor spaniol tânăr și de succes, a fost unul dintre oaspeții celei de-a opta ediții a Festivalului Internațional de Literatură de la București (FILB), ediție care a avut loc între 2 și 4 decembrie, la Muzeul Țăranului Român. A lucrat în publicitate, teatru, domeniul editorial, iar de câțiva ani s-a dedicat scrisului. Debutul său, Una comedia canalla, a fost primit foarte bine atât de critică, cât și de public. Cu cel de-al doilea roman, El niño que robó el caballo de Attila, apărut în 2013, Iván Repila s-a impus și pe piața de carte internațională. Chiar la timp pentru FILB, cea mai recentă carte de-ale sale a apărut și la noi, la Editura Univers, în traducerea Simonei Sora: Băiatul care a furat calul lui Attila, o carte subțirică, năucitoare, frumoasă tare. Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #2

*** Astăzi m-am ciocnit cu unul în mijlocul străzii. Nu ne-am văzut, pur și simplu nu ne-am văzut! El cu telefonul lui, eu cu-al meu. El cu prietenii lui, eu cu-ai mei. Dacă individul ar fi fost mai înalt (sau, mă rog, dacă aș fi fost eu mai scund) ne-am fi trosnit destul de rău. O buză spartă, poate? Un nas umflat? Un cucui? Două? Un fuck, un băga-mi-aș? Dar tipul era mic. Mic, frate, mic de tot, așa că n-am pățit niciunul nimic. Am tresărit, ne-am ridicat moacele puțin mirate, puțin speriate, ne-am strâns telefoanele în pumni și-am zis, aproape simultan, ă, scuze. Am râs tâmp, hî. După care ne-am văzut fiecare de drumul lui, de prietenii lui. Citeşte tot articolul

10 cărți pentru copii de pus lângă ghetuțe de Moș Nicolae

Am în biblioteca din birou rafturi speciale de cărți pentru copii în așteptare. Așa că, în mini-vacanța de 1 decembrie, am simțit nevoia să dau în mintea copiilor și, prin urmare, să mai citesc câteva (zeci de) cărți scrise pentru aceștia. Din tot ceea ce am citit, am întocmit o listă de 10 cărți pentru copii de pus lângă ghetuțe de Moș Nicolae, doar cărțile sunt cel mai fain cadou, nu-i așa? :) Bine, dacă nu vedeți listuța aceasta la timp, cred că volumașele de mai jos sunt numai bune de dat în dar de sărbători, în general.  Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #1

*** Hoinăream prin Scoția de câteva săptămâni. Ajunsesem în Oban, un port cochet și liniștit, cu gândul să o tai spre o insuliță, Coll, Tiree, nu conta prea mult. Rătăceam pe străduțele lăturalnice ale orășelului și mă opream din când în când, fără un motiv anume. Mă opream, mă așezam pe marginea drumului și pierdeam vremea. Și mă simțeam grozav, pentru că nimic nu mă împiedica să mă opresc și să pierd vremea. Poposisem în fața unei case, mă uitam la cei doi câini din curte. They are the most polite dogs in Scotland, am auzit. Come, don't be shy! Un tip pe la vreo 60 de ani îmi făcea cu mâna de pe verandă. Zâmbea. Ce tare, intră, ce mai stai, mi-am spus și-am deschis poarta fără nicio reținere. Am mâncat și-am băut și-am stat la povești, ca doi prieteni vechi, care se revăd după ani. Am trăncănit până s-a lăsat întunericul. Până ne-a intrat frigul în oase. Cu o mică pauză, ca să privim apusul. Apoi omul s-a oferit să mă găzduiască peste noapte. Am ezitat puțin, dar am primit. Am baricadat ușa camerei cu rucsacul – mi s-a spus de prea multe ori că nu e bine să stai de vorbă cu străinii și așa mai departe. Dimineață, gazda a pregătit micul dejun. Scottish breakfast, my friend. English, Scottish, whatever, am mâncat. Am mulțumit. Pentru masă. Pentru tot. Ne-am strâns mâinile și ne-am zâmbit. Așteaptă puțin, a spus, cumva misterios, și s-a dus până în casă. S-a reîntors cu o plasă. Închide ochii, a spus. Am făcut întocmai. Am simțit cum îmi umblă în rucsac, cum îmi îndeasă ceva în el, și mi-a bătut inima mai tare. Ce face? Ce-mi pune acolo? Mâncare? Apă? Whisky? Bă, ăsta-mi pune o bombă! Nu, nu-i nevoie, am protestat timid. Gata, a zis tipul și m-a bătut pe umăr. Ne-am mai strâns o dată mâinile și ne-am despărțit. Îndată ce-am cotit, am deschis rucsacul. Și m-am bucurat și-am râs de mama focului, bombă, auzi, ce prost! Câteva ore mai târziu, descopeream insula Tiree cu un binoclu la gât. Citeşte tot articolul

Poezie cu zvâc de care avem mare nevoie: 10 volume de citit

Nu știu să scriu despre poezie. Nici nu știu să citesc poezie altfel decât cu șira spinării și cu privirea. Dar îmi place poezia și-mi place să-i fiu locuitor. Cred că, îndeosebi în contexte tragice și derutante precum cele de câteva săptămâni / luni încoace, poezia ne poate alimenta și ne poate salva colțișoarele noastre de lume. Așa că am ales 10 volume de citit, toate de anul acesta (cu o pseudo-excepție: volumul Corinei Bernic e publicat la sfârșitul lui 2014, dar lansat în 2015) și toate românești, poezie cu zvâc de care consider că avem nevoie. Pentru fiecare volum în parte am selectat câteva fragmente din poemele din cărțile respective. Perspectivele sunt, desigur, subiective. Sper să aveți lecturi plăcute! Citeşte tot articolul

În pielea unei jihadiste, Anna Erelle sau cum te poți mărita cu un luptător ISIS

Citesc În pielea unei jihadiste, de Anna Erelle, la o săptămână de la atacurile din Paris, în fața laptopului, cu tab-urile deschise pe știri să văd ce se întâmplă în Bruxelles-ul aflat în stare de urgență, care mai sunt update-urile din Franța, care sunt reacțiile după Mali și cu multe altele unde caut informații și analize sau vorbesc cu prieteni care știu mai multă politică internațională decât mine. Cu sentimentul că am cam trăit într-o bulă, încerc să înțeleg ce se întâmplă și îmi dau seama că niciodată lucrurile nu sunt albe sau negre, că istoria ne arată că soluțiile "clasice" și mediatizate nu sunt neapărat cele bune, că e atât de simplu să dăm vina pe refugiați sau pe religie, fără a lua deloc în calcul contextul care duce la apariția extremismului. Și nu, de obicei nu ne punem întrebări simple gen de unde au bani, de unde au arme, de unde au cunoștințe militare, care sunt problemele de zi cu zi din zonele de conflict, care e istoria, cam cine și când și-a băgat nasul pe acolo și ce-i face pe oameni să se radicalizeze. Și cam care e numărul de victime locale, dincolo de ce vedem la televizor cu atât de trâmbițatul "război împotriva terorismului". Citeşte tot articolul

Gaudeamus 2015: 10 cărți musai de luat acasă

Astăzi a început târgul de carte Gaudeamus, unul dintre cele mai așteptate evenimente anuale. Înainte de a da o tură prin Pavilionul Central de la Romexpo și a răsfoi și cumpăra cărțile care ne fac cu ochiul, ne-am gândit să continuăm buna noastră tradiție și să facem o listă de cărți musai de luat acasă. Subiectivă, bineînțeles. Cum se zvonește că ar fi peste 2000 de cărți noi anul acesta, ne-a fost tare, tare greu să alegem doar zece recomandări, așa că am trișat și am mai inserat altele printre rânduri. Vă lăsăm să citiți, iar noi fugim spre Gaudeamus. Ne vedem acolo! Citeşte tot articolul

Interviu cu David Foenkinos: „Charlotte este o biografie emoțională care îmbracă o formă foarte personală”

La sfârșitul lunii trecute, pe 29 și 30 octombrie, scriitorul francez David Foenkinos s-a aflat în România la invitația Institutului Francez. Acesta a participat la lansarea romanului Charlotte (traducere de Cristina Nan, colecția „Babel”, Editura Nemira; apărut la Gallimard în 2014), la o masă rotundă la Institutul Francez din București, despre cărțile sale traduse în limba română, alături de o parte dintre editorii și traducătorii săi în limba română și la decernarea Premiului Liste Goncourt – Le choix roumain.  Citeşte tot articolul

Scrisul și viața – Mario Vargas Llosa, Julio Cortázar, Ernesto Sábato, Gheorghe Crăciun și Paweł Huelle

În paginile lui Mario Vargas Llosa (fie că e vorba de proză, eseuri sau interviuri) găsim unele dintre cele mai frumoase, profunde și clare idei despre originile, menirea, frumusețea și puterea subversivă a ficțiunii. Din punctul său de vedere, rădăcinile ficțiunii se află în experiența umană din care derivă și pe care o susține, o hrănește. Citeşte tot articolul

5 cărți pentru un Halloween ca la carte

Sărbătoare americană altoită pe vechiul folclor celtic, Halloween-ul a devenit, în ultima vreme, prilej de distracție și pe plaiurile mioritice. Și, dacă tot ne distrăm tematic, de ce să n-o facem cum știm noi mai bine?, adică prin cărți. Mai jos, am făcut o listă cu câteva titluri potrivite pentru cei ce aleg să stea în casă cu o carte și o ceașcă de ceai alături (sau, mă rog, suc de dovleac sau ce se mai bea cu ocazia asta). Citeşte tot articolul