Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

Noaptea Literaturii Europene în două momente

Noaptea Literaturii Europene se află anul acesta, la București, la a cincea ediție. Eveniment desfășurat în fiecare an în mai mult de 70 de orașe din lume, a fost organizat de EUNIC (Rețeaua Institutelor Culturale Naționale din Europa), cu sprijinul Comisiei Europene. Conceptul urmărește facilitarea accesului publicului de toate vârstele la literatura europeană, în spații diferite (unele cu istorie arhitecturală, altele neconvenționale, terase, sedii ale institutelor culturale etc.), dar urmând un tipar comun de comunicare a textului: operele literare sunt citite publicului de un „consumator” din domenii artistice variate (actori, scriitori, traducători, muzicieni, artiști vizuali, oameni de presă), în general personalități cu priză la public, carismă și, nu în ultimul rând, degustători de rafinament literar. Citeşte tot articolul

Lectii-de-magie-Elizabeth-Gilbert

„Lecţii de magie” cu Elizabeth Gilbert. Cele câteva revelaţii din cartea ei care îţi schimbă modul de a munci

Pe lângă mai toate ideile din cartea Lecţii de magie a lui Elizabeth Gilbert, şi acesta e cât se poate de sigur: creaţia e un dat. Îmi spun şi eu asta în timp ce mă încăpăţânez să aştept inspiraţia în faţa laptopului, aşezată cuminte la masa de lucru. Doar ştie că la ora asta e timpul să ne punem pe treabă. Îmi place să cred că ascultă de mine. Mă încăpăţânez şi rod creionul în dinţi. Iar inspiraţia nu vine. Într-un astfel de moment mă ridic, de obicei, de la masă, şi mai revin peste câteva ore sau a doua zi. Citeşte tot articolul

Seria „Cormoran Strike”, de Robert Galbraith

Ca și în cazul seriei Harry Potter (pe care am început s-o citesc înainte să apară ultimul volum, deci destul de târziu), din varii motive (toate superficiale) nu am fost deloc interesată să citesc cărțile polițiste ale lui Robert Galbraith, aka J.K. Rowling. Asta până când am ales pentru discuție la Clubul de carte Editura Trei ultimul volum al seriei, Carieră malefică. Pentru că aveam timp și pentru că, dacă tot trebuia să fac o treabă, am zis să o fac până la capăt, am început să citesc seria cap-coadă: Chemarea cucului, Viermele de mătase și Carieră malefică (se pot citi și separat, pe parcursul romanelor există suficiente lămuriri ca să înțelegi legăturile dintre personaje, dar, într-adevăr, înțelegi mai bine dacă le citești în ordine). Citeşte tot articolul

Scriitori faimoşi care au primit zeci de scrisori de respingere. Aviz debutanţilor!

Nu-mi amintesc numele filmului, dar începea cam aşa: o tânără primeşte o nouă scrisoare de respingere de la o editură căreia îi trimisese manuscrisul. Cu ochii în lacrimi, se întoarce spre peretele din spatele ei şi lipeşte scrisoarea alături de zeci de alte foi care conţineau, cu mici diferenţe de formulare, acelaşi mesaj. “Nu-ţi vom publica manuscrisul”. Ştiu că un perete pe care să lipim astfel de foi pare un fel de zid al plângerii sau un instrument veritabil de tortură şi de demotivare. Dar e foarte posibil ca mulţi dintre cei mai cunoscuţi scriitori de azi să fi avut un perete asemănător sau, dacă nu, măcar un sertar doldora de scrisori prin care erau sfătuiţi, în mod elegant şi pentru a treizecea oară, să-şi îngroape manuscrisul sub o piatră sau să nu renunţe la jobul de zi (i s-a întâmplat lui J. K. Rowling). Citeşte tot articolul

Ce mai este uman? – O singurătate prea zgomotoasă, Bohumil Hrabal

Ca și Novecento al lui Baricco sau ca Jonathan Noel, personajul lui Patrick Süskind din Porumbelul, și Hant'a, personajul lui Bohumil Hrabal din romanul O singurătate prea zgomotoasă, își petrece 35 de ani în singurătate, într-o lume a distrugerii. Presează, într-o pivniță din Praga, hârtie veche și cărți. Deasupra are cerul înstelat intrând prin iluminator, iar sub el, războiul a două clanuri de șobolani în toate canalele și cloacele orașului. Nimic din acest peisaj nu pare uman. E plătit să distrugă, în timp ce el însuși pare zdrobit de mecanismele sociale. Doar pare, căci în acest infern al destrămării, reușește să găsească secretul supraviețuirii omenescului din el. Citeşte tot articolul

Un om cu preferințe – Herman Melville – Bartleby. O povestire de pe Wall Street

Discreția, retractilitatea și însingurarea apar nu rareori drept căi prin care omul reușește să rămână împăcat cu el însuși, să se simtă liber, să nu-și piardă omenescul. Protectivă, însingurarea înseamnă pentru mulți „oameni de hârtie” și o evadare din tăvălugul mulțimii, revoltă, discontinuitate strecurată în rutina uniformizantă, refuzul normelor, ieșire din cadru, tăcere pătrunzătoare, sincopă ce permite o privire mai limpede. Însă impasul dintre conştiinţa propriei însingurări şi conştiinţa alterităţii nu este ușor de dus prin lume. Citeşte tot articolul

Aforisme - Lichtenberg

„Aforismele” lui Lichtenberg, una dintre capodoperele literaturii germane, conform lui Nietzsche

Stimate cititor, se întâmplă uneori să descoperi câte o carte care-ţi lasă impresia, de la primele pagini, că o să-ţi schimbe întreaga viaţă. Ajungi la o astfel de carte, de obicei, după mai multe căutări şi referinţe, dar niciodată pur întâmplător. O astfel de carte ţi-a fost destinată, ţi-a fost pregătită pentru că tu aveai nevoie de ea. Şi, deşi momente ca cel de mai sus nu se găsesc la tot pasul, ele fac uneori cât o bibliotecă întreagă. Citeşte tot articolul

3 distopii care pun în discuție ce înseamnă să fii om

Construit în opoziție cu utopie (concept ce se referă la imaginarea unei lumi ideale), distopia desemnează proiectul unei lumi eșuate. Deși tot timpul este vorba de dorința de a crea o lume mai bună, adusă în realitate, orice utopie se transformă în distopie, iar morala pare a fi că e imposibil să poți crea o lume perfectă pentru oameni. Sau că e imposibil să perfecționezi natura umană. După ce secolul XX a fost martorul încercărilor eșuate de implementare în realitate a mai multor utopii, literatura contemporană pare să preconizeze că secolul XXI va aparține distopiilor. De la cărți pentru adolescenți la romane science-fiction sau pur și simplu ficțiune contemporană, distopiile câștigă tot mai multă popularitate printre cititori, deși lumile imaginate sunt care mai de care mai terifiante. Citeşte tot articolul

Puterea poveștilor din povestea unui oraș – „Istanbul Istanbul”, de Burhan Sönmez

Istanbul Istanbul este prima carte a scriitorului turc Burhan Sönmez care a fost tradusă în limba română. Scriitorul a participat, în decembrie 2015, la Festivalul Internațional de Literatură de la București, la scurt timp după îi apăruse acest roman (al treilea), rapida traducerea în română pentru Editura Polirom fiind semnată de Leila Ünal. Burhan Sönmez are studii de drept, iar proză a început să scrie după ce, în 1996, rănit într-un asalt al poliției turce, a plecat în Anglia pentru o perioadă mai îndelungată. Cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi, apărând la edituri mari, precum Gallimard sau Random House. Citeşte tot articolul

Interviu cu Dror Mishani: „Literatura israeliană este încă axată pe proiectul spiritual al construirii națiunii”

Autor de romane polițiste, Dror Mishani a fost unul dintre scriitorii invitați la Bookfest 2016. Singurul său roman tradus în română, Dispariția, a apărut în 2013 la Editura Trei, în colecția „Crime. Fiction Connection”. Editor și profesor universitar, Dror Mishani este specializat în literatură polițistă și a început să scrie seria de romane ce-l are ca protagonist pe detectivul Avraham Avraham în timp ce-și pregătea lucrarea de doctorat. Primul roman al seriei, Dispariția (2011), a fost nominalizat pe lista scurtă a CWA International Dagger în 2013 și a câștigat premiul Martin Beck pentru cel mai bun roman polițist tradus în suedeză. Citeşte tot articolul

Zborul dincolo de frică și singurătate – Paula McLain, „Zbor în jurul soarelui”

Zbor în jurul soarelui este o biografie ficționalizată în care este reconstituită viața din anii 1920 din Kenya, fundal istoric pe care se proiectează viața lui Beryl Markham, cea care în 1931 a reușit primul zbor solo peste Atlantic și a devenit pilot de recunoaștere pe parcursul a numeroase safariuri, atribuindu-și statutul de pionier-feminin în găsirea elefanților cu ajutorul avionului, după ce șocase societatea devenind prima femeie care antrena cai de curse. În 1936, după douăzeci şi una de ore de zbor, a terminat cu bine călătoria record peste Atlantic, iar în 1942 a publicat o carte de memorii, West with the Night. Cartea a fost apreciată la modul superlativ de către Hemingway și a fost republicată 50 de ani mai târziu, cu ajutorul fiului lui Hemingway, când Baryl, în vârstă de 80 de ani, trăia în sărăcie, în Africa. Succesul cărții i-a oferit acesteia un oarecare confort material în ultimii ani de viață. Citeşte tot articolul

Povești cu oameni „mărunți” – José Saramago, „Ridicat de la pământ”

În 1979-1980, Saramago a cutreierat (cu încetinitorul) vreme de un an Portugalia, scriind ulterior două cărți. Una este Călătorie prin Portugalia, o descoperire și o lectură îndrăgostită a Portugaliei, o căutare subiectivă a frumuseții și a valorii, însoțită și de o „interpretare“ documentată, căci subsolurile abundă în informații dintre cele mai variate – repere istorice, etimologice, arhitectonice, geografice, versuri, elemente biografice, legende etc. Așa-zisul obiect al peregrinarii și al scrierii nu este doar o Portugalie vizibilă, a prezentului, ci o desfășurare a acesteia în timp și spatiu, în vizibil si invizibil, în spații reale, dar și de legendă. Citeşte tot articolul

Un îndrumar nestructurat de proză cehă contemporană (I & II)

Articolul de față nu își propune să fie un compendiu exhaustiv de proză cehă de după 1989, ci mai degrabă un sumar de propuneri proaspete pentru edituri, traducători, dar și pentru cititori. Am căutat autori și cărți din ultima vreme, care ar putea să fie interesante pentru publicul român și care merită să fie traduse – iar vestea bună este că unele dintre ele deja sunt traduse. Citeşte tot articolul

Meir Shalev: Spunem bancuri la înmormânare în timp ce plângem

Meir Shalev este unul dintre cei mai populari scriitori israelieni. Dar popularitatea lui nu se datorează plierii pe gustul public. Dimpotrivă, cartea lui, Roman rusesc, este tot ce se poate imagina mai imprevizibil și mai dramatic. Zeci de destine, zeci de acțiuni și întorsături de situație te captează, într-o enigmă amărui-voioasă, până când, la sfârșit, cartea se odihnește lângă tine și doar gândurile, neliniștite, nemulțumite, nu te lasă în pace.   Citeşte tot articolul