Romanul Enigma Rikyū, scris de japonezul Kenichi Yamamoto (1956-2014) și tradus în limba română de Flavius Florea, are în centru un personaj preluat din realitate. Sen no Rikyū a fost, în secolul al XVI-lea, cel mai apreciat maestru de ceai al lui Hideyoshi, marele conducător care a reușit să unifice Japonia. Citeşte tot articolul
Duminică seara, 20 noiembrie, s-a încheiat cea de-a XXIII-a ediție a Târgului Internațional Gaudeamus. După cinci zile pline, tot ce îmi doresc este să am cât mai mult răgaz să citesc cărțile faine - multe, multe - care au apărut cu ocazia aceasta. Ceea ce, probabil, vă doriți și voi. Citeşte tot articolul
Săptămâna trecută, scriam despre comunitățile faine de liceeni cititori de la Iași - Alecart și Logos, cu precădere - și vă încurajam să citiți răspunsurile a șase tineri alecartieni la întrebările „De ce citești literatură română contemporană? Ce carte recent apărută a unui scriitor român ai recomanda și altcuiva?”. Iată că astăzi a venit rândul celor de la Clubul „Logos”, coordonați de prof. Serinella Zara, să ne încânte cu rândurile lor, ca răspunsuri la întrebarea „Ce carte i-ai recomanda unui licean care nu citește, pentru a-i stârni apetitul pentru lectură, și de ce?”. Toți cei șapte membri Logos care au răspuns provocării mele sunt elevi la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Citeşte tot articolul
Am călătorit fantastic în cartea Familia mea şi alte animale a lui Gerard Durrell. Am retrăit, pagină cu pagină, o copilărie minunată, exemplară, plină de aventuri extraordinare la tot pasul şi de nişte descoperiri pe care, ca adulţi, avem tendinţa fie să nu le mai vedem, fie să le uităm imediat, neacordându-le importanţa meritată. Citeşte tot articolul
Yann Martel, scriitor canadian născut în Spania, este cunoscut cititorilor români îndeosebi prin romanul Viața lui Pi pentru care a și câștigat Man Booker Prize, ecranizarea acestuia primind patru Oscaruri și Globul de Aur. În 2016, la Editura Polirom, a apărut un alt roman foarte bun semnat de Yann Martel, tradus în română de Dan Croitoru, cu titlul Munții Înalți ai Portugaliei. E un roman ciudat, la începutul căruia ne întâmpină un personaj sucit, care merge cu spatele la lume, pentru că are obiecții. Dar acesta e doar începutul, stranietatea romanului fiind cu mult dincolo de previzibil. La final, de exemplu, un bărbat învață simplificarea vieții de la un cimpanzeu. Citeşte tot articolul
De la fereastra unui apartament „ordonat și confortabil” - din partea de nord a unui oraș englezesc, pe vremuri elegant și civilizat, acum ajuns o epavă - o femeie privește cum se destramă lumea. Martor tăcut al dezastrului umanității, ea își ia rolul de povestitor, înregistrând cu maximă luciditate detalii din marele tablou apocaliptic. Citeşte tot articolul
O femeie răpită de un marinar ajunge să treacă, în timpul unei furtuni pe mare, într-un univers paralel populat de viermi-bărbați, maimuțe-bărbați, pești-bărbați. Devenită împărăteasa acestor creaturi, femeia explorează, împreună cu ele, minunile naturii trecând observațiile prin filtrul științei. Citeşte tot articolul
Pe Raymond Chandler l-am descoperit de curând (vai mie!) într-o conjunctură drăguță. Citeam, la o terasă, cartea lui Jim Thompson, Ucigașul din mine, care, sincer, nu prea m-a ținut în priză, iar la câteva mese mai încolo, un puști înalt, cu fruntea concentrată, ținea în mână o carte de Raymond Chandler. Știam că este autor de cărți polițiste, că se făcuseră filme după cărțile lui, dar nu-i citisem nici una. Așa că m-am dus la prima librărie ieșită în cale și am luat tot ce am găsit de Chandler: Play-Back, Somnul de veci, Doamna din lac. Citeşte tot articolul
Dacă îți place Fitzgerald - și mă refer nu doar la romanele lui hipercunoscute (Bândețea nopții și Marele Gatsby), dar și la povestirile sale (printre cele traduse la noi se numără Povestiri cu Basil si Josephine; Un diamant cît Hotelul Ritz si alte povestiri; Povestiri cu Pat Hobby) - vei număra zilele până pe 11 aprilie anul viitor, când este anunțată publicarea unui nou volum de proză scurtă semnat de scriitorul american. Citeşte tot articolul
Că artiștii sunt influențați de literatură nu e nici o noutate, cu atât mai mult în epoca noastră, în care, după părerea unor autori precum Tom Wolfe, „picturile și alte lucrări există doar ca să ilustreze textul” (în The Painting Word).
N-o fi chiar așa, însă excepție de la regula mai sus amintită nu face nici David Hockney, un artist pop britanic ce făcea vâlvă încă de prin anii '60 și care în 2011 a fost declarat, în urma unui sondaj, cel mai influent artist britanic din toate timpurile. Citeşte tot articolul
