Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

Burhan Sönmez: „Cel mai bun mod de a supraviețui este de a spune povești” (interviu)

Istanbul Istanbul este prima carte de-ale lui Burhan Sönmez tradusă în limba română, apărută cu câteva zile înainte de Bookfest 2016. Sönmez a fost în România la Festivalul Internațional de Literatură de la București din decembrie 2015, la câteva luni după ce-i fusese publicată Istanbul Istanbul în Turcia, roman care este acum tradus în peste 10 limbi. Am vorbit cu el, printre altele, despre cum a început să scrie, despre Istanbul, forța poveștilor, politică. Vă recomand din rărunchi romanul său. Și sper să vă convingeți că merită toată atenția voastră după ce citiți interviu acesta. Citeşte tot articolul

Ce găsiți la târgul Bookfest 2016

Dacă în anii trecuți umblam prin târgurile de carte fără un scop precis, de data aceasta am stat cu ochii în patru la târgul Bookfest 2016, pentru a vă povesti și vouă cum a fost. M-am hotărât să merg chiar în prima zi, pentru a scăpa de aglomerația din weekend - chiar dacă atunci se organizează cele mai importante evenimente și lansări, nu prea mai găsești loc să te miști nestingherit prin standuri. S-a nimerit să fie chiar 1 iunie, zi pe care am sărbătorit-o la Bookfest, cot la cot cu cetele de copii mai mici sau mai mari care au participat la activitățile organizate special pentru ei. Citeşte tot articolul

Vânătoarea de cărți ieftine

Să fim sinceri. La târg venim din motive practice, în primul rând. Multe cărți la un loc, la prețuri mici, cu reduceri atât de mari încât să se ducă bugetul pe o lună doar pe cărți și apoi să ne hrănim până la salariu cu literatură și covrigi. E bine! Mai jos, câteva recomandări de chilipiruri numai bune de luat acasă. Citeşte tot articolul

Ko Un, un poet până la ultima fibră

De curând, a apărut la Editura Tracus Arte, în traducerea Iolandei Prodan, Timp cu poeţi morţi, o antologie din poezia lui Ko Un, un celebru poet sud-coreean şi mondial, nominalizat de multă vreme la Premiul Nobel pentru Literatură şi deţinătorul unor distincţii naţionale şi internaţionale de prestigiu. El a fost şi unul dintre invitaţii de marcă ai Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (recent încheiat), în cadrul căruia am avut ocazia să-i prezint volumul, la lansarea de la Biblioteca Centrală Universitară. Citeşte tot articolul

Poezie Dada și poeți asiatici la FIPB

Seara de vineri, 20 mai, mi-am petrecut-o în întregime la Festivalul Internațional de Poezie București. A fost o seară a contrastelor: a început liniștit la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, în sunet cântat de versuri coreene și chineze, prilejuite de dialogul poetic dintre Ko Un și Yang Lian, și a continuat târziu în noapte cu un spectacol neobișnuit de poezie Dada, care a fost găzduit pe scena Teatrului Excelsior: „DADA 100: poezie sonoră, simultană, experimentală și de avangardă”. Citeşte tot articolul

Alessandro Baricco la București: „A scrie o carte înseamnă a dansa cu cititorul”

Miercuri, 18 mai, am mers la Librăria Humanitas de la Cișmigiu pentru a-l vedea și a-l asculta pe Alessandro Baricco, unul dintre cei mai apreciați scriitori italieni contemporani, ale cărui cărți au fost traduse în peste 40 de țări. Tot atunci a avut loc lansarea celui mai recent roman al lui Baricco, Mireasa tânără, apărut la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Gabrielei Lungu. A fost o seară magică, plină de râsete și de povești, care mi-a stârnit dorința să revin la cărțile lui Baricco. Citeşte tot articolul

Dedublare, adică tragedie – „Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek”, Ismail Kadare

Ca și în celelalte romane ale sale, și în Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek Ismail Kadare reușește să reconstituie fragmente din istoria Albaniei într-o manieră inconfundabilă, amestecând observația realistă a dramelor din timpul dictaturii comuniste cu aluzii mitice, ironie calmă și ludic absurd-miraculos. Realul capătă o doză fantastică de absurd grotesc, căci poveștile din Iliada și Eneida sunt retrăite la modul extrem de dureros, semnificațiile fiind însă altele. Dacă în Antichitate grecii vin în Albania ca înspre un Paradis, în timpul dictaturii lui Enver Hodja albanezii încearcă cu prețul vieții să fugă în Grecia sau Italia, mai cu seamă înotând, trupurile lor neînsuflețite (fie că s-au înecat, fie că au fost prinși și împușcați), fiind purtate, ca lecție de bună purtare, printre oameni. Ca pe vremuri trupul lui Hector, efectul de contrast are aici din plin efectele scontate. Ismail Kadare aduce astfel în prim-plan problematica transfugilor, binecunoscută și românilor. Citeşte tot articolul

Urzeală și semințe de măr, despre „La marginea livezii”, de Tracy Chevalier

Îmi plac mult romanele lui Tracy Chevalier. Sunt romane istorice, scrise într-un stil lejer care nu lasă să se întrevadă imensa muncă de documentare din spatele poveștii. Cel mai mult îmi place felul în care scriitoarea americană recreează atmosfera istorică a cărților sale: Delft-ul medieval al lui Vermeer (Fata cu cercel de perlă), Parisul medieval al tapiserilor și vopsitorilor (Doamna și licornul), Londra de secol XVIII - în pragul iluminismului, dar ducând după sine moștenirile moravurilor medievale, noroiul și mirosurile pestilențiale puse alături de poezia și pictura lui William Blake (Simetria de temut) - sau nașterea timpurilor moderne - discuții despre evoluția și apariția omului apărute în febra vânătorii de fosile de la finalul secolului XIX (Făpturi uluitoare) - și noile moravuri sociale schimbate de feminismul în ascensiune (Îngeri căzători). Dincolo de personaje și povești, din romanele lui Tracy Chevalier îmi rămâne mereu în minte o anumită atmosferă specifică, un sentiment foarte precis al timpului descris. Citeşte tot articolul

Jacques Lassaigne - Pictori pe care i-am cunoscut

O definiţie a cronicii. Jacques Lassaigne şi volumul „Pictori pe care i-am cunoscut”

Unele dintre simpatiile faţă de trecut te pot întoarce în timp ca pentru unul dintre concertele brandenburgice. Un colţ mai noduros al prezentului te poate expedia într-o clipă către eleganţa trecutului. Dacă o simfonie compusă de Berlioz nu te va scoate din rimul alert al momentului prezent, atunci poate că un concert de pian semnat de Ceaikovski se va dovedi panaceul mult-aşteptat: de la cele câteva grade în plus pe care ţi le-ai dori în casă până la o stare de beatitudine infinită. Nu aşa-zisul remediu contează însă de data aceasta, ci felul în care ne simţim atraşi, de cele mai multe ori, de trecut, de ceea ce nu lăsăm să dispară dintr-o teamă faţă de uitarea care nu trebuie să se producă. Citeşte tot articolul

Cronicile scriitoarelor: „Arta de a cere”, de Amanda Palmer

Am promis să mă ocup de o rubrică (bi)lunară, dedicată exclusiv scriitoarelor, din motive foarte simple: există încă prejudecăţi care trebuie demontate, există foarte multe stereotipuri şi preconcepţii care ating şi scrisul şi, dincolo de asta, există o expunere mai mică pentru scriitoare ‒ mai puţin spaţiu alocat cronicilor, o mai mică prezenţă a lor în topuri şi pe listele care anunţă premii literare. Argumentele pentru existenţa unei astfel de rubrici pot să umple pagini întregi. Concluzia este că va exista pentru cel mai simplu dintre ele: este nevoie de ea. Citeşte tot articolul

Obiecte și suflete fragile – „Poftă de ciocolată”, Care Santos

Care Santos (n. 1970) este una dintre cele mai importante scriitoare din Spania. Scrie (atât în catalană, cât și în spaniolă) romane, proză scurtă, poezie, literatură pentru adolescenți și pentru copii. După cum declara scriitoarea într-un interviu, de pe urma literaturii pentru copii câștigă mai mult decât din cea pentru adulți, din acest punct de vedere piața de carte din Spania fiind similară celei din România. Santos numără deja peste 40 de volume, multe traduse în numeroase limbi. În plus, este și fondatoarea Asociației tinerilor scriitori din Spania, a cărei președintă a fost pentru opt ani. Ar mai fi de adăugat că scrie cronică literară pentru El Mundo. Și are și trei copii. Citeşte tot articolul

Cărți care aduc bucurie: 6 volume minunat ilustrate pentru copii (și nu numai)

Cărțile ilustrate pentru copii sunt, în general, irezistibile nu doar pentru cei mici, ci și pentru cititorii mai mari. Fie că ești părinte sau nu, e greu să reziști când le vezi: sunt mai mari, mai frumoase, cu coperți și ilustrații surprinzătoare, cu povești înduioșătoare, amuzante sau nostalgice. Părerea mea e că ne atrag nu doar pentru că ne aduc aminte de copilărie sau că sunt frumos ilustrate, ci pentru că ne aduc aminte de un fel de inocență și bucurie a vieții pe care reușim cu brio să o uităm odată ce am trecut în viața noastră de oameni mari. Cea mai cunoscută astfel de carte este, în mod sigur, Micul Prinț al lui Antoine de Saint-Éxupery. Însă, pe lângă ea, mai sunt multe altele, mai vechi sau mai noi, și aici mi-am propus să vă prezint câteva dintre ele. Citeşte tot articolul