Concurs închis! Câştigător: Anca M. Mulţumim tuturor pentru comentarii şi propunerile interesante.
Începând de azi şi până vinerea viitoare puteţi câştiga un pachet de 3 cărţi din colecţia Top 10+ a editurii Polirom. Iar cărţile sunt mai mult decât de top: Iubita locotenentului francez, de John Fowles; Fraţii Karamazov, a lui Dostoievski; şi Un om sfârşit, de Giovanni Papini.
Pentru a câştiga acest frumos pachet de cărţi-repere pentru literatura secolului XX trebuie să răspundeţi la următoarea întrebare: ce carte foarte importantă pentru literatura secolului trecut, care v-a plăcut, v-aţi dori să fie publicată în colecţia Top 10+ şi de ce. Deadline: Vineri, 16 decembrie, ora 12.00.
Noi, echipa Bookaholic, vom selecta răspunsul câştigător dintre cele mai interesante şi creative comentarii primite de la voi (aveţi grijă ca adresele de e-mail indicate să fie valide şi corecte, pentru a vă putea contacta). Şi trebuie să recunoaştem că ne tentează toate aceste cărţi mari în format mic: altfel de apropii de ele 🙂 ÎNCHIS!
Mult succes!
Cu siguranta as vrea sa fie publicata in aceasta colectie romanul Pe aripile vantului de Margaret Mitchell. Este cartea mea favorita, un titlu de referinta al literaturii universale din secolul trecut . Recunosc ca aceasta carte mi-a deschis apetitul pentru lectura, fiind prima carte pe care am citit-o cap coada desi am citit-o in formatul de 4 volume. Romanul imnpleteste o perioada dificila a istoriei americane cu povestea de dragoste a lui Scarlett si a lui Rhett, Mitchell consturind adevarate caractere, pe langa cei doi remarcandu-se si Melanie. Nu am citit nici una din cartile care sunt la concurs si mi-ar placea sa le citesc si sa le am in biblioteca personala.
Alegerea mea se opreşte la “Citadela” lui Antoine de Saint-Exupery 🙂 O carte care m-a ţinut cu sufletul fremătând, descoperind un Exupery în stare să formuleze şi să traseze linii generale ale existenţei umane prin acelaşi stil metaforic şi simbolic pe care l-a folosit în cartea mea de suflet, “Micul prinţ”. Am descoperit cum poţi scrie semnificativ şi semnificant, cum poţi folosi cuvinte pentru a schimba inimi. Poate suna puţin hiperbolizat, însă o simplă răsfoire a cărţii va aduce cu sine susţinători ai aceste opinii 🙂
Sunt multe si imi este greu sa aleg. Cred ca o carte iti ‘pica in mina’ atunci cand trebuie. Daca nu rezonezi cu ea, nu-i timpul ei. Asa am patit cu ‘Quo vadis’ a lui Henryk Sienkiewicz. Am incercat sa o citesc in adolescenta dar dupa cateva pagini am renuntat. Abia anul acesta am citit-o si am iubit-o.
Mi-a placut modul in care autorul cladeste povestea de iubire, trecand prin carnal si ajungand la spiritual. Este o impletitura de iubire, credinta, pasiune si viciu, si mai ales moarte.
Este o carte ce o recomand cu placere.
Mi-ar placea sa recitesc “Insuportabila usuratate a fiintei”, a lui Milan Kundera. Insusi titlul este realist rafinat, iar intregul roman este o lectie de viata, de libertate, de alegere. Orizonturile deschise de Kundera, dupa uratul val al comunismului, depasesc barierele profesionale si personale. Fiinta este mult mai mult decat un om, iar restrictiile pe care ni le impunem singuri (sau asociativ) ne impiedica de multe ori sa fim fericiti. Este un roman de dragoste, de introspectie, de descoperiri.
Am tot stat și m-am gândit și cred că mă opresc la cartea To Kill a Mockingbird a lui Harper Lee. Este una dintre cărțile mele preferate, o dețin în ediția de la Minerva, veche, achiziționată din anticariat. Aș vrea să o văd în această frumoasă colecție, merită să fie inclusă în Top 10+ Polirom pentru că este o lectură obligatorie pentru orice cititor care se respectă. Eu am ieșit mai puternică și mai tolerantă din lectura sa, nu-ți poți dori mai mult de la o carte. Sincer!
Lui Micha şi prietenilor lui de la capătul străzii traversate de Zidul Berlinului le lipseşte libertatea instituţionalizată, dar trăiesc liber cu adevărat, nu mimetic, nu convenţional. Pentru că au înţeles că “te eliberezi pe tine numai dacă-i eliberezi şi pe alţii”. Atunci “nu trebuia să fii mare cunoscător, ajungea ca tuturor să le placă aceeaşi muzică. Stăteau de vorbă sau ascultau muzică şi aveau tot timpul din lume”. Aceasta e libertatea din cartea lui Thomas Brussig, “Aleea Soarelui”.
Apărută în Germania în 1999 (aşadar la capătul secolului al XX-lea), “Aleea Soarelui” nu-şi propune să bifeze o mare temă, să se constituie ca o capodoperă a secolului trecut. Ce reuşeşte, însă, programatic sau nu, este să devină o carte care, prin naturaleţea discursului şi prin mixul bine proporţionat între referinţe socio-politice, aventuri de adolescenţă, utopii existenţialiste şi umor, dezvoltă plăcerea pentru lectură (a ei înseşi şi a celorlalte “mari cărţi”). Dincolo de invitaţia la lectură, “Sonnenallee” (titlul originar) provoacă empatii şi prin trimiterile muzicale: Jimi Hendrinx, The Who, The Rolling Stones sau Edith Piaf sunt refugiile lui Micha într-un sistem opresiv şi inhibator din punct de vedere cultural.
Cartea e greu de găsit în librării (de aceea o reeditare ar fi binevenită); se poate găsi doar întâmplător la vreun anticariat improvizat. Spontan, ca textul însuşi.
Harper Lee -Sa ucizi o pasare cantatoare
imi cer scuze ,dupa ce am postat mi s-au aratat si celelalte comentarii…si nu am vazut ca cineva deja alesese harper lee
Truman Capote, Cu sange rece
Cartea la care m-am gandit si pe care am cautat-o frenetic la Gaudeamus anul acesta este o lectura copioasa, un amalgam de ironii, expresii bine ticluite si in acelasi timp profunzime. Mi-ar fi placut sa o recitesc si cred ca i-ar sta bine in Top 10+, cu toate ca a mai fost publicata la Polirom. Formatul mini ar propulsa-o spre succes in ranul studentilor si a celor cruzi la minte.Capodopera umoristica la care ma gandesc neincetat se numeste: “Conjuratia Imbecililor” de John Kennedy Toole.
Cititi-o si nu veti regreta! E un Zazie la metrou in varianta americana, cu un personaj maestru al situatiilor absurde, independent si cu vocatie de un bun social media manager.