Bookaholic

Cu poveştile lui Charles Perrault am făcut cunoştinţă acum multă vreme, când, copil fiind, savuram fiecare basm citit de mama înainte de culcare. Îmi amintesc şi acum cartea: Poveşti cu zâne se numea, era de dimensiuni mari, cu coperte cartonate şi cu ilustraţii tare faine. Motanul încălţat era printre preferate, căci mi se părea haioasă ideea unei mâţe ce purta cizme, haine elegante, care vorbea şi mai era şi isteaţă pe deasupra.

Le Maître Chat, ou Le Chat Botté e numele sub care a fost publicată  în 1697, împreună cu alte poveşti scrise de Charles Perrault, în volumul intitulat Histoires ou contes du temps passé. Se pare însă că, o primă variantă a aventurilor motanului, cu câteva deosebiri faţa de ceea ce cunoaştem toţi, îi aparţine italianului Giovanni Francesco Straparola şi se găsea în ceea ce se consideră a fi prima carte de poveşti din Europa, Le piacevoli notti.

După publicarea în Anglia, în 1729, Puss in Boots a devenit din ce în ce mai populară şi a fost adaptată de-a lungul anilor sub diverse forme, de la balet, până la desene animate.

Am descoperit de curând o adaptare cu amprentă modernă a poveştii, care mi-a plăcut şi pe care vreau să v-o arăt şi vouă. Mi s-a părut mereu interesant să văd cum o poveste foarte cunoscută capătă noi şi noi interpretări, să privesc abordările artiştilor ilustratori care schimbă perspectiva.

Cartea la care mă refer azi se numeşte Puss and Boots, căci în această versiune motanul rămâne eroul, dar şi multe perechi de cizme îşi au rolul lor. Şi asta pentru că datele se schimbă un pic, motanul aparţinând de această dată unui cizmar care, din nefericire, nu mai primeşte comenzi. Povestea se deschide cu o scenă simpatică, în care meşteşugarul sărăcit împarte o ultimă conservă de ton cu motanul său şi discută despre situaţia grea în care se află:

“Cat, I’m afraid that’s it. We’re finished. There are no more orders. I guess I will have to look for a new job.”

Însă motanul cel drăgălaş se dovedeşte a avea stofă de agent de vânzări şi un adevărat plan de marketing, căci e hotărât să-şi ajute stăpânul să-şi păstreze afacerea. Îi cere acestuia să-i confecţioneze o pereche extraordinar de frumoasă de cizme şi pleacă în lume, să facă rost de noi comenzi. Ajunge exact acolo unde trebuie: la castelul din pădure ce aparţine unui monstru temut, dar care se dovedeşte clientul perfect. Asta pentru că, isteţ şi plin de resurse, motanul nostru ştie cum să profite de vanitatea monstrului ce deţinea puterea magică de a se transforma în orice vietate doreşte. Cu un pic de şiretenie, motanul îl convinge că o fiinţă atât de magnifică precum el trebuie să aibă încălţări pe măsură, pentru fiecare înfăţişare. Un fel de „pentru că meriţi”, nu-i aşa?

În felul acesta, comenzile au început să curgă şi cizmarul să se întreacă pe sine şi să creeze cizme care mai de care mai frumoase. Dar, aşa cum ştim că se mai întâmplă, monstrul, deşi bogat, se dovedeşte un zgârcit fără pereche (şi nu vorbim aici de minunatele încălţări), plin de el şi de ifose, care refuză să plătească, atunci când acest lucru îi este cerut. Debitorul-bestie ia o formă înfricoşătoare şi-l pune pe motan pe fugă. Dar cel mic, pufos şi deştept are un plan. Se întoarce cu o pereche de cizme minuscule, dar deosebite şi, mizând din nou pe înfumurarea monstrului, îl păcăleşte să se transforme într-un şoricel, căruia cizmele să-i vină ca turnate. Continuarea e evidentă, motanul îl înghite dintr-o răsuflare şi scapă lumea de o creatură rea la suflet şi rău platnică.

Cizmarul şi omul motanul său de încredere se mută la castel, unde deschid un magazin de pantofi, de la care vine toată lumea să cumpere, fără teama monstrului cu care nimeni nu ştie ce s-a întâmplat. Şi mai rămâne o curiozitate pentru cei care trec pragul frumosului magazin: excentrica colecţie de cizme din vitrină, de mărimi şi forme diferite, inclusiv piesa de rezistenţă, o pereche foarte, foarte mică de încălţări, potrivite unui şoarece.

Cea care a pus într-o cu totul altă lumină povestea Motanului încălţat este artista de origine japoneză Ayano Imai. Deşi născută la Londra, ea a călătorit mult cu familia şi s-a stabilit până la urmă în Japonia, unde a şi studiat pictura la Universitatea de Artă Musashino din Tokyo.

Pentru cartea Puss and Boots a creat un cadru asemănător basmelor, cu o atmosferă interesantă, dar cu accente de modernitate. A folosit culori estompate, dulci, dar cu accente vii, intense pentru anumite detalii, precum cizmele roşii ale motanului. Cât despre acesta, deşi are un aspect cât se poate de…pisicesc, aminteşte totuşi de un puşti haios şi pus pe şotii, care chiar roşeşte în obraji, când e entuziasmat de ceva.

Una peste alta, cu talent şi imaginaţie, Ayano Imai a reuşit să vină cu o adaptare plină de prospeţime şi să ne răsfeţe pe toţi, copii şi adulţi deopotrivă, cu o carte frumoasă şi cu un Motan încălţat tare simpatic.

Sursă imagini: cizgilimasallar.blogspot.ro