Bookaholic

Chiar și înainte de cel mai mare târg de carte al anului, Gaudeamus, cărțile scrise de autorii români sunt în număr tot mai mare și par tot mai interesante. O schimbare notabilă în peisajul literar autohton, după cum se va vedea și în lista de jos, este numărul mai mare de cărți de proză scurtă și numărul mare de debutanți. Uneori prin concursuri de manuscrise, alteori fără, din ce în ce mai des cuvântul „debut” apare pe copertă sau în prezentarea cărții, iar ăsta e un lucru foarte bun. Pe de o parte, editurile prind curaj să investească în literatura română, pe de alta, autorii sunt tot mai atenți la scriitură și poveste și mulți se implică activ și în promovarea propriilor cărți. Iar din toată treaba asta, cititorii au numai de câștigat.

Mai jos, o listă cu volume noi scrise de autori români, care v-ar putea ține companie vara asta (și nu numai). Le-am organizat pe două categorii, proză scurtă și romane (proză lungă, gen).

Proză scurtă

Pentru început, un scurt intermezzo despre proza scurtă. S-a tot discutat mult în ultima vreme despre faptul că proza scurtă este și ea un fel de Cenușăreasă a literaturii. Din motive misterioase, cititorii se pare că o evită, preferând mai degrabă romanele. Pe mine m-a uimit puțin discuția asta pentru că nu mi-a trecut niciodată prin minte ceva de genul „ah, e proză scurtă, mai bine nu, mai bine citesc un roman”. De când Alice Munro a luat Nobelul, toată lumea s-a bucurat că proza scurtă este, în sfârșit, valorizată.

Și la noi există această discuție legată de proza scurtă și, de curând – mai exact, odată cu apariția revistei de proză scurtă iocan –, pare că proza scurtă începe să câștige teren. Asta se întâmplă, pe de o parte, datorită faptului că revista a avut parte de o foarte bună promovare, devenind cunoscută în scurt timp, și, pe de alta, faptului că prozele strânse între paginile ei sunt foarte bine scrise. M-a bucurat tare mult apariția revistei iocan, din mai multe motive, principalele două fiind că oferă scriitorilor o șansă de afirmare și cititorilor oportunitatea de a-i cunoaște înainte de debut și de a acorda, astfel, o șansă (și) literaturii române contemporane.

Revenind la proza scurtă, în ultima vreme, s-au adunat pe listele mele de bookaholic mai multe cărți de proză scurtă semnate de autori români, majoritatea aflați chiar la debut. Experiența plăcută a primului număr din revista iocan, unde am descoperit voci tinere pe care abia aștept să le regăsesc și în alte volume, m-a făcut curioasă să descopăr și mai mult proza scurtă din literatura română contemporană. Iată 5 volume recente:

Clavecinul domnului Daumier, de Cati Giurgiu

Cartea lui Cati Giurgiu este unul dintre volumele câștigătoare ale concursului de manuscrise organizat de Editura Univers în 2015. Lăudabilă inițiativa Editurii Univers de a organiza un astfel de concurs și de a da o șansă și scriitorilor mai puțin cunoscuți. Nu este singura editură care organizează un astfel de concurs, dar e bine să fie cât mai multe. Iar dorința de a da naștere unei colecții de literatură în care autori români să stea alături de Gabriel García Márquez, Virginia Woolf, Roberto Bolaño sau Kurt Vonnegut merită încurajată.

Primul lucru care s-a constituit într-o recomandare a volumului a fost chiar câștigarea acestui premiu. Manuscrisele au fost multe, iar selecția dificilă, așa că sunt tare curioasă să văd rezultatul (celelalte două volume câștigătoare sunt Salutări lui Troțki, de Dumitru Crudu, tot povestiri, și Cât mai aproape de tine, de Vlad Roman, care este roman). De asemenea, mi-au mai atras atenția în prezentarea de pe coperta IV și referirile la muzica și atmosfera fantastică din cele nouă povestiri ale volumului.

Dincolo de ferestre, de Irina Georgescu Groza

Am cunoscut-o pe Irina Georgescu Groza ca scriitoare chiar în paginile revistei iocan (cu povestirea Casa de pe țărm) și, apoi, în interviul luat de colega mea Ema, în rubrica „Bibliotecă de scriitor”. Dincolo de ferestre este debutul său la Casa de Pariuri Literare și este, după cum îl prezintă chiar autoarea, „o colecție de douăzeci și două de ficțiuni cu miez de magie, montate la limita dintre real și fantastic, având ca numitor comun misterul și suspansul”. Pe mine m-a atras încă de la titlu – fereastra, ca orice prag, are nenumărate și interesante valențe simbolice în literatură, mitologie, pictură sau, mai nou, fotografie, iar tentația voyeuristică e și ea subtil implicită.

Volumul este recomandat pe coperta IV chiar de Veronica D. Niculescu: „Din petice surprinzător de diferite, ca nuanță și lucrătură, Dincolo de ferestre este o pătură multicoloră de povești care pe mulți îi va încălzi. Jonglând cu emoții și stări, cu situații și detalii, scriind despre orori și splendori, stăpână deja pe acest nou teritoriu, Irina Georgescu debutează – deloc neașteptat – cu un volum remarcabil”.

Ai uitat să râzi, de Bogdan Munteanu

Pe Bogdan Munteanu l-am cunoscut la București chiar la lansarea propriului volum, unde a citit câteva dintre povestirile din Ai uitat să râzi. Feri Baci, protagonistul primei povestiri, va deveni, în mod sigur, unul dintre personajele emblematice ale literaturii române contemporane. Fragmente de viață, de cotidian banal, povestirile lui Bogdan Munteanu sunt remarcabile nu atât prin poveste, cât prin scriitură. În literatură contează mai puțin ce spui și mai mult cum spui, iar scriitorul timișorean mi se pare a fi prin excelență un povestitor, unul care, indiferent care ar fi subiectul povestirii sale, știe cum să-și capteze audiența și s-o facă să-și dorească să citească (sau să asculte) și mai mult.

Exact acest talent de povestitor îl subliniază și Luminița Corneanu în prezentarea cărții: „Ai uitat să râzi e volumul unui autor pentru care literatura încă are legătură cu rădăcinile ei: ea e, trebuie să fie poveste, epos, spusă cu pasiune, ca în vremurile de demult, când publicul nu erau cititorii, ci ascultătorii”.

P.S.: Pe Bogdan Munteanu îl regăsiți cu texte și Bookaholic, în rubrica Part-time printre oameni. 

Vacanțe filocalice, de Gabriel Pătrașcu

Volumul de povestiri Vacanțe filocalice, de Gabriel Pătrașcu, a câștigat Concursul de Debut Cartea Românească, ediția 2015, deja un concurs de debut cu tradiție la noi. Cartea vine în urma unui debut de succes, pentru mine unul dintre cele mai bune romane de debut citite în ultimii ani, și anume Fotograful Curții Regale, de Simona Antonescu, care a câștigat același premiu în 2014 (pe Simona o puteți cunoaște mai bine și într-un interviu din aceeași serie „Bibliotecă de scriitor”, realizat tot de Ema). Așadar, având acest premiu în comun, o carte mi-a recomandat-o pe alta. Trebuie să recunosc faptul că titlul mă cam descumpănise puțin („filocalice”?!), însă prezentarea m-a liniștit și m-a convins: „Impresiile sale de călătorie, pline de prospețime și umor, ocolesc textele seci sau encomiastice din pliantele multicolore și privilegiază privirea genuină, fără idei preconcepute, care însă ascunde o profundă cunoaștere a culturii și civilizației sacre, dar și laice. Cele 20 de povestiri, narate în ritm alert de stand-up comedy de un cavaler cruciat eretic, pendulează între trecut și prezent cu naturalețea cu care doar memoria și asociațiile rapide de idei pot aduna laolaltă amintirile din copilărie și viețile sfinților”. Așadar, o carte numai bună de luat în vacanță sau, de ce nu?, ca substitut pentru cei care nu pot pleca în vacanță.

Alegeri dificile, de Ioana Crețoiu  

Recomandarea de a citi cartea Ioanei Crețoiu a venit tot de la o colegă, de data aceasta Eli, care a scris foarte frumos despre ea. Din descriere mi s-a părut că ar aduce cu un alt volum de debut de anul trecut, Felii de lămâie, de Anca Vieru, o altă carte de proză scurtă românească pe care v-o recomand: „Povești ale unor oameni obișnuiți care înfruntă greutățile de zi cu zi, povești ale unor oameni de succes, vacanțe fericite ale unei familii în care tatăl muncește în altă localitate, viața într-un salon de spital… Savuroasă îmbinare de autobiografie și ficțiune, proza Ioanei Crețoiu oferă imaginea caleidoscopică a unei lumi românești familiare multora dintre cititorii de astăzi”. Cum a spus și Eli, „o carte cu de toate”.

Romane

Măștile fricii, de Camelia Cavadia

Camelia Cavadia a debutat anul trecut cu romanul Vina, un roman psihologic ambițios, construit pe analiza dependenței de alcool a personajului principal. Construcția narativă era foarte bine construită, iar cartea, greu de lăsat din mână până nu aflai finalul. Mai puțin reușită mi s-a părut scriitura, însă, fiind roman de debut, poate fi de înțeles. În Măștile fricii, Camelia Cavadia pare că vrea să meargă mai departe cu introspecția psihologică, analizând complicatele relații dintre părinți și copii, precum și tot felul de complexe ce se nasc de aici. Autoarea a realizat și un book trailer foarte interesant (unul dintre cele mai bune pe care le-am văzut), iar receptarea cărții pare a fi încurajatoare (foarte mulți cititori au afirmat că li s-a părut mult mai bună decât prima). Apropo de debuturi și de scriitori contemporani, mi se pare foarte interesant ca experiență de cititor să poți cunoaște un scriitor urmărindu-i evoluția în timp real prin cărțile sale. În cazul literaturii clasice ăsta e un lucru mai greu de realizat, nimeni nu se apucă să citească cronologic operele clasicilor. Însă în cazul literaturii contemporane chiar e un lucru realizabil și poate fi o experiență deosebit de educativă pentru cititori.

„O carte despre modul în care traumele din copilărie ajung să ne domine și să sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezintă realitatea multor familii de aici și de aiurea: amprenta lăsată asupra viitorului unui copil de un părinte autoritar, violent și incapabil să își depășească neputințele. O istorie a metamorfozei unei personalități abuzate de violență și frică, o privire emoționantă asupra maternității înăbușite de stereotipuri și a unei iubiri care putea să fie perfectă, dacă protagoniștii săi ar fi trăit prezentul (clipa)”.

Spre văi de jad și sălbăție, de Veronica D. Niculescu

Spre văi de jad și sălbăție este tot un fel de debut, cartea fiind primul roman al Veronicăi D. Niculescu. Eu am cunoscut-o pe autoare prin intermediul celor două mici bijuterii literare care sunt Simfonia animalieră și Hibernalia și m-a cucerit prin grija ei pentru detalii și, mai ales, prin atenția pentru cuvinte. Cuvinte iubite, cuvinte mustind de sens, cuvinte potrivite și cuvinte insolite, alături de gesturi mici și de o lume a duioșiei, a minimalului și a unei tihne greu de (re)găsit în lumea noastră modernă, grăbită și plină de informații inutile. O lume a rostului și a zăbavei, asta mi-a deșteptat mie proza Veronicăi Niculescu.

„Un roman despre plecări, pierderi şi gol, scris cu tandreţe şi presărat cu surprize. O carte cu o structură circulară, închizând înăuntru un basm într-o mie de versuri. Primul roman al Veronicăi D. Niculescu îşi poartă cititorul printr-un labirint al oglinzilor deformante în care rătăcesc mână în mână o realitate şi o poveste, o prinţesă şi o femeie a zilelor noastre”.

Libertate, de Bogdan Teodorescu

Ca și în cazul Vacanțelor filocalice, Libertate, de Bogdan Teodorescu, nu mi s-a părut o carte foarte interesantă. De data asta nu din cauza titlului, ci a prezentării: „București. România. Secolul XXI. Ea, doctoriță de succes, proprietară a unui cămin de lux pentru bătrâni cu mulți bani. El, chirurg faimos, venit dintr-o familie de medici foarte influentă. Un copil reușit. O casă splendidă. Un grup de prieteni vechi, bine aranjați în viață. O existență proiectată să funcționeze perfect până la adânci bătrâneți. Doar că, de nicăieri, apare un șoc. Și totul se rupe – familie, prieteni, avere, poziție socială, relații, siguranță –, iar personajele se trezesc singure în fața unei lumi cu care nu mai au nicio legătură, lumea reală – frică, neîncredere, vinovăție, abuz, tăcere. București. România. Secolul XXI”.

Ce mi-a schimbat părerea și m-a făcut să-mi doresc s-o citesc neapărat a fost reacția entuziastă a unei alte autoare prezentată aici, Camelia Cavadia, care este și una dintre participantele la cluburile de carte pe care le moderez. Cami a fost atât de încântată de carte, de la poveste până la scriitură, încât cu greu își găsea cuvinte suficiente care să-i descrie plăcerea de cititor. Dincolo de titluri, premii, recenzii și prezentări de pe coperta IV, până la urmă, în lumea cărților, cel mai bine funcționează tot recomandările primite de la prieteni și oameni în care avem încredere.

Cărțile premiate la Trofeul Arthur și apărute la Bookfest 2016: Dosarul Popcorn, de Ana Rotea, Olguța și un bunic de milioane, de Alex Moldovan, Rostogol merge acasă, de Lavinia Braniște.

Trei cărți dintr-un foc, pentru că nu am putut să aleg doar una. Toate trei sunt romane câștigătoare ale Trofeului Arthur și, din câte mi-am dat seama, și debuturi într-ale literaturii pentru copii. E important că sunt cărți pentru copii. De ce? Pentru că piața cărților pentru copii este în continuă creștere, însă este plină de traduceri și de bestsellere care vorbesc despre viața copiilor de prin alte țări și alte mitologii. Și este la fel de important pentru un copil, ca și pentru un adult, să înțeleagă, cu ajutorul literaturii, lumea în care trăiește. Precum celelalte concursuri de manuscrise pe care le-am menționat mai sus, și Trofeul Arthur reprezintă, în sine, o recomandare. După ce a fost acordat unor volume precum Și v-am spus povestea așa, de Florin Bican, sau Cartea pricoliciului, de Adina Popescu, cele trei cărți apărute anul ăsta la Bookfest sunt, din start, interesante pentru cititorii de toate vârstele.

Jilț și caldarâm, de Székely Ervin

Din prezentare, romanul lui Székely Ervin pare a miza pe un amestec între ficțiune și politică, pentru care eu nu prea cred că sunt „cititorul ideal” (după cum zicea Umberto Eco). Singurul roman care m-a convins că această combinație poate fi una reușită a fost Limonov al lui Emmanuel Carrère, pe care l-am început complet neconvinsă, dar pe care, apoi, l-am citit cu foarte mare plăcere. Așa că zic să nu spun „nu” din start acestei combinații și să văd ce gust are ficțiunea amestecată cu politica în contextul românesc actual.

„Aflăm mai mult despre antropologia grupărilor politice și despre politica de haită prin tratarea fenomenului în registru ­grotesc? Aceasta este miza romanului” (Parászka Boróka).

„Sunt sigur că Székely Ervin nu a scris un simplu roman cu cheie, pentru că, în lumea reală, foarte rar există un politician „în carne și oase” atât de spiritual, atât de plin de umor cum este cel înfăţișat în această carte” (Ágoston Hugó).

Închei această listă recomandând câteva cărți românești care au apărut în vara asta și pe care le-am citit de curând (unele recitit). Poate le aveți în vedere în lecturile viitoare: Darul lui Serafim, de Simona Antonescu, o continuare naturală la Fotograful Curții Regale, care reînvie lumea românească interbelică, Nu cred în sfârșitul lumii, o parte dintre interviurile acordate de Antoaneta Ralian și strânse de Marius Chivu într-o antologie, dar și recent lansata Serie de autor „Matei Călinescu”: Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, Portretul lui M. și Un altfel de jurnal.

Cumpără cărțile din librăria online Cărturești! Click pe titlu & coperte!