Tag: paris

Bulevardele de centură, de Patrick Modiano – o căutare la masculin

Am început anul citindu-l, printre alții, pe Modiano. De altfel, spuneam, de curând, atunci când scriam despre Micuța Bijou, că traduceri avem, Slavă Domnului!, și că mă aflu printre cei care cred că trebuie să citească mai multe cărți de-ale unui scriitor pentru a-și face o părere pertinentă despre literatură acestuia. Așa că, după În cafeneaua tinereții pierdute (Editura Art, 2014, traducere de Constantin Abăluță) și Micuța Bijou (Editura Humanitas, 2014, traducere de Dan Rădulescu), m-am oprit la Bulevardele de centură (Editura Polirom, 2014, traducere de Livia Storescu).  Citeşte tot articolul

Micuța Bijou, de Patrick Modiano, în căutarea mantoului galben

Când s-a anunțat, la începutul lui octombrie 2014, că Patrick Modiano, un scriitor francez prolific, a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, am fost dezamăgită. Pariam pe alți scriitori, așteptam ca alți autori favoriți să fie distinși cu acest premiu literar. Unde mai pui că nu știam mai nimic despre acest Modiano, nu-i cunoșteam opera, nu citisem mare lucru despre el. Iar motivația juriului, „pentru arta rememorării prin care evocă cele mai absconse destine umane şi dezvăluie universul vieţii sub Ocupaţie”, mi se părea vagă.  Citeşte tot articolul

Destinații literare

Destinații literare – din H. Miller, H. Murakami, C.R. Zafon, M. Duenas

Să pornești în descoperirea unor destinații literare având în minte niște trasee relative din cărți preferate e o provocare destul de mare. Întâi de toate, pentru că aceste “trasee” nu au aproape nimic din cele obișnuite, gândite special pentru turistul nerăbdător să vadă cât mai mult într-un timp relativ scurt. În al doilea rând, vizitarea unor astfel de locuri poate fi destul de costisitoare. Destinațiile (reale) din cărți sunt, însă, niște obiective posibil de atins - spre deosebire de zeci și sute de alte detalii privind locuri, mâncăruri etc. (din cărțile de literatură fantastică, în special) pe care nu ai avea posibilitatea să le încerci decât, poate, într-o altă viață -, așa încât dorința de a ajunge la ele ar putea deveni cu atât mai arzătoare. Citeşte tot articolul

Pablo Neruda

Poeme de Pablo Neruda despre care nu se știa nimic până acum

Poetul cilian Pablo Neruda, recompensat cu premiul Nobel pentru Literatură chiar cu doi ani înainte de a muri (1973), a scris, se știe, mult și în stiluri diferite. Poeziile lui, în special, – suprarealiste, cu tentă politică, epopei istorice etc. - au devenit cunoscute de pe vremea când era doar un adolescent (primul poem a fost publicat pe când avea 13 ani), ajungând destul de repede la inimile cilienilor prin versurile despre țara natală, despre pământ și oameni săraci, despre natură și iubire. Citeşte tot articolul

Un neașteptat eseu fotografic dedicat lui Julio Cortázar

Anul acesta se sărbătoresc 100 de ani de la nașterea scriitorului argentinian Julio Cortázar, unul dintre cei mai mari autori latino-americani, cunoscut pentru oniricul și umorul scrierilor sale. Evenimente culturale dedicate scriitorului sunt deja în desfășurare, așa cum este, spre exemplu, Salonul de carte de la Paris, care are loc chiar zilele acestea, mai exact între 21 și 24 martie, și care prezintă expoziții de fotografie ce-l au ca subiect pe marele scriitor, primele ediții și originalul romanului "Șotron" ("Rayuela", în spaniolă), unul din texetele lui cheie etc. Citeşte tot articolul

Giovanni Boldini – pictorul lui Marthe de Florian, al marchizei Casati şi al Marthei Bibescu

Recent a fost descoperit la Paris, în cartierul Pigalle, în apropiere de l’Église de la Trinité, un apartament rămas intact din ... 1942. Ca şi cum timpul s-ar fi oprit în loc, apartamentul de 140 de metri arată exact ca acum 70 de ani, mai puţin stratul gros de praf depus pe mobilier şi obiecte. Un apartament elegant, cu minunate plafoane din lemn, pereţi tapetaţi, oglinzi, conţinând jucării de pluş de dinaintea celui de Al Doilea Război Mondial (cum ar fi un Mickey Mouse) şi vechi scrisori de dragoste. Citeşte tot articolul

Picturile literare ale lui Picasso

Spaniolul Pablo Picasso - unul dintre cei mai influenți artiști de secol XX, care a contribuit, printre altele, la apariția cubismului și a colajului - a fost nu doar pictor, sculptor, scenograf și ceramist, ci și poet. Stabilit la Paris încă de la începutul anilor 1900, Picasso a devenit prieten cu o serie de scriitori precum poetul și artistul Max Jacob, care l-a învățat pe Picasso franceza; romancierul și criticul de artă Guillaume Apollinaire, care i-a dedicat acestuia primele sale studii critice; colecționara americană Gertrude Stein, autoare de romane experimentale, la ale cărei petreceri i-a cunoscut pe James Joyce, Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald; Jean Cocteau, cu care a colaborat, spre exemplu, pentru baletul ”Parade”, de Erik Satie (Cocteau scriind scenariul, iar Picasso semnând scenografia și costumele); Paul Eluard, André Salmon etc. Citeşte tot articolul

Privind cu fascinație la viața intimă a altora / Din experiența de detectiv a scriitoarei și artistei Sophie Calle

Chiar zilele acestea a ieșit din tipar o carte cu fotografii realizate de scriitoarea și artista de origine franceză Sophie Calle, nume reprezentativ pentru mișcarea literară franceză din anii ’60, cunoscută cu numele de Oulipo (Ouvroir de littérature potentielle), dar și pentru arta conceptuală contemporană (fotografie, instalație, performance). Cartea, numită “Voir la Mer”, adună fotografiii făcute de Sophie Calle în 2012 unor oameni săraci din Istambul, care nu văzuseră până atunci niciodată marea. Artista a invitat 14 astfel de persoane pentru a le arăta marea și pentru a le fotografia. Citeşte tot articolul

”Self Help” sau ”Pravda”, de Edward Docx

Publicat în UK, în 2007, drept Self Help, și republicat anul următor, în varii țări, drept Pravda, romanul lui Edward Docx (aflat pe lista pentru premiul Booker din acel an) se potriveste mai bine cu al doilea titlu, pentru că este o poveste în căutarea adevărului. Istorisirea lui Docx își are originile într-o povestire adevărată, cea a propriei sale mame, care se credea pe jumătate indiancă, până când, pe patul de moarte, bunica lui Edward i-a mărturisit fiicei sale că este adoptată, și de origine rusă. Citeşte tot articolul

Minunatele desene ale poetei Sylvia Plath și renunțarea la destinul artistic în favoarea celui literar

Numele Sylviei Plath trebuie să vă sune cunoscut, dacă nu pentru că ați citit ceea ce a scris (poezii sau romanul autobiografic ”Clopotul de sticlă”), atunci măcar din pricina filmului omonim sau al relației controversate cu poetul Ted Hughes. Destinul Sylviei s-a încheiat tragic și mult prea devreme. Deși majoritatea o cunoaștem ca scriitoare, astăzi vom încerca să o descoperim împreună ca artistă. V-am mai spus, la un moment dat, că Sylvia obișnuia să deseneze și să picteze, iar acum ceva timp vă dezvăluiam și câteva dintre operele grafice a trei mari scriitori, tot americani. Când citiți și vedeți desenele Sylviei, puteți avea ca soundtrack melodia lui Ryan Adams sau cea a băieților de la Manic Street Preachers de aici, ambele inspirate de poeta americană. Citeşte tot articolul