Parcă a trecut un secol de când primeam, la sfârșitul lui iunie, foi cu lecturile de vacanță obligatorii pentru școală. Acum sigur că mi-aduc aminte de ele cu drag, dar atunci erau realmente un chin - și nu neapărat titlurile, cărțile pe care le aveam de citit propriu-zis, ci caietul de lecturi care trebuia predat în prima săptămână de școală, caiet verificat la sânge de domnii și doamnele profesoare de română, și pe care primeam, de cele mai multe ori, prima notă la limba și literatura română pe anul școlar în curs. Așa că ultimele săptămâni de vară erau mereu cele care mă torturau: nu conta cât de frumoasă fusese vacanță căci, cu puțin timp înainte de a se termina, trebuia să mă apuc să fac povestiri ale cărților pe care le avusesem de citit, caracterizări de personaje, eseuri peste eseuri, să scot citatele preferate din lecturile respective (asta era cea mai ușoară și plăcută îndeletnicire, o făceam oricum, pentru mine) ș.a.m.d. Citeşte tot articolul