Tag: femei

O carte despre maestrele picturii pe care istoria artei le-a cam trecut cu vederea – Women, Art and Society de Whitney Chadwick

Women, Art and Society de Whitney Chadwick (Thames and Hudson, ajunsă în 2012 la a cincea ediţie) nu s-a tradus în română, dar sper să se traducă la un moment dat pentru că este o poveste pasionantă, scrisă cu nerv şi implicare, despre vieţile şi operele unor artiste excepţionale şi până de curând ignorate de întemeietorii canonului. Citeşte tot articolul


Uzma Aslam Khan: „Scrisul e compulsie. Trebuie s-o fac, nu e o alegere.“

Uzma Aslam Khan este o scriitoare pakistaneză care scrie despre probleme ale timpului nostru: militarismul tot mai accentual căruia îi cad victimă civilii, o presă care selectează foarte controlat ce faţetă a subiectului să arate publicului şi  o societate în care rolurile (şi prejudecăţile) sînt în continuare rigide şi mutilează relaţiile dintre oameni. În linii mari, despre asta este vorba în Libertatea de a iubi, roman tradus de curînd la Editura Polirom (trad. Adriana Minculescu) şi punctul de pornire al acestui interviu care a ajuns să atingă şi literatura, şi orietările politice ale acestei scriitoare mereu atente la tectonica politică din Orientul Mijlociu.

For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul


Elif Shafak despre onoare şi ruşine

Onoare, de Elif Shafak începe cu o crimă: un fiu îşi înjunghie mama pentru că o suspectează de adulter şi pentru că crede că e de datoria lui să aperere onoarea familiei. E gestul ultim care face să explodeze consecinţele unui set de valori în care bărbaţii sînt născuţi pentru onoare, iar femeile, pentru ruşine. Citeşte tot articolul

Cum petrec 15 dintre cei mai îndrăgiți scriitori – fotografii de petrecere

Zile mai lungi, căldură, lecturi, vacanțe și ... petreceri! Cam așa aș descrie eu anotimpul în care suntem, în câteva cuvinte. Și cum cele mai faine petreceri se dau acum, mă gândeam că nu ar strica să-i vedem pe unii dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți scriitori și în această ipostază de petrecăreți.

De la firi extrem de extroverite la cele timide, de la ținute de gală la complet fără haine :), de la petreceri cu mulți invitați la cele intime, de la alcool curgând în râuri până la seri dansante, de la locuri cu fițe până la ultima bodegă: cam așa arată seria de fotografii cu scriitori la petreceri pe care v-am pregătit-o pentru astăzi. Să vă bucurați de imagini! Citeşte tot articolul


Anuradha Roy: „India este o ţară la fel de materialistă ca oricare alta“

Anuradha Roy este o scriitoare din Nordul Indiei şi pînă acum a scris eseuri şi două romane, Un Atlas al dorinţelor zadarnice şi Valurile pămîntului, traduse de Irina Bojin la Editura Humanitas Fiction.  Cărţile ei problematizează lumea în care protagonişti mai degrabă marginali încearcă să-şi găsească rostul sau caută, cel puţin, o formă acceptabilă de împăcare cu ei şi cu ce e în jurul lor. Citeşte tot articolul

Din Berlin. Un love-song trist şi periferic

Katja Lange-Müller este o scriitoare cvasinecunoscută cititorilor din România. În Germania este printre cei mai buni şi mai premiaţi prozatori, iar romanul ei, Oi înfuriate, tradus de curînd de Matei Martin la Editura All a fost nominalizat pentru un foarte  important premiu pentru proză din Germania,  Deutche Buchpreis. E o carte tandră şi dură, despre cei mai vulnerabili dintre vulnerabili, oameni pentru care viitorul e ceva de domeniul imposibilului. Citeşte tot articolul

Aurora Liiceanu şi neajunsurile femeilor

Am citit cîteva dintre cărţile Aurorei Liiceanu, mai ales dintre cele publicate mai de curînd şi am continuat să le citesc din cel puţin două motive: pentru bizareria poveştilor de viaţă despre care scrie şi pentru că m-a interesat parcursul femeile cărora le face cîte un mini-portret, de regulă centrat pe  o trăsătură dominantă de caracter. Citeşte tot articolul

Scriitoare cu copii. Patru poveşti – Ștefania Mihalache, Simona Popescu, Adina Rosetti, Elena Vlădăreanu

Nu zice nimeni că e uşor să scrii, nici să ai tot timpul din  lume. Nici să naşti nu e tocmai floare la ureche, aşa zic femeile care au făcut-o. Cum e atunci să vrei să scrii când timpul tău curge către altcineva, iar corpul ţi-e epuizat? Ce se întîmplă cînd nu mai dormi, cînd nu mai mănînci, cînd ce e în jurul tău pare brusc din cu totul altă lume? Citeşte tot articolul

Bianca Burţa Cernat: Aş vrea să fim mai multe

Bianca Burţa Cerant a adus la lumină cărţile şi vieţile unor scriitoare din interbelic despre care mulţi dintre noi habar nu aveam. A sfidat prejudecăţile multor profesori de la Litere care i-au considerat tema de cercetare minoră şi a scris o carte care vorbeşte, în sfîrşit, de cele, şi nu doar de cei, care au scris în interbelic. Şi despre un interbelic care arată un pic altfel decît ăla după care lăcrimează nostalgicii. Citeşte tot articolul

Mamele din China-ntreagă

Mama, de Pearl S. Buck (trad. Ioana Oprica, Editura Polirom, 2013) e un concentrat dur de ficţiune  despre viaţa unei femei în China pre-revoluţionară şi rurală. Femeii i se spune pe tot parcursul romanului mama, fiului ei mai mare, fiul mai mare, fetiţei oarbe, fetiţa iar soţului absent, bărbatul. E, aşadar evident că această poveste  ar putea fi a oricărei femei din China acelor timpuri. E foarte posibil ca unele lucruri să se mai petreacă încă şi azi, şi nu doar în satele din China. Citeşte tot articolul

Poveste din nord, cu o fată de împărat

A fost o dată ca niciodată, a fost o dată un ţăran sărman dintr-un sat pierdut în Suedia. Şi într-o zi, cum stătea el supărat, murat de ploaie şi pătruns de ger, o veste i-a luminat chipul şi viaţa: nevasta lui născuse o fetiţă. Din acest moment, din acea zi friguroasă cînd devine tată, Jan Andresson din Skrolycka e un alt om şi povestea vieţii acestui alt om o vom afla din Împăratul Portugaliei de Selma Lagerlöf ( trad. Liliana Donose Samuelsson, Editura Humanitas, 2012). Citeşte tot articolul

Pro şi Contra Mândrie şi prejudecată. (Şi un eseu de Doris Lessing)

Motto: „The triumph of Jane Austen's art was that the little piece of ivory, she claimed as her artistic territory was carved out of such an abundance of experience and material.” (Doris Lessing – Jane Austen, în Time Bites)

Recunosc că, până acum câţiva ani, nu m-aş fi atins de romanele lui Jane Austen. Eram obişnuită să caut şi să apreciez în literatură problemele „cu adevărat importante”, care ţin de psihologia unor personaje complexe, de obicei masculine, frământate de Timpul care trece, de Moartea care vine, de spectrul Războiului, de Schimbările sociopolitice sau de Existenţa lui Dumnezeu. Citeşte tot articolul


“Am vrut să arăt viața unei generații în contextul ei istoric complicat, cu toate realitățile, fie bune sau rele” – Interviu cu Parinoush Saniee

Citind Cel care mă așteaptă, m-am întrebat mereu cum este autoarea care a scris-o. Cum trăiește Parinoush Saniee în Iran? Cum a reușit să publice o asemenea carte? Cum a reușit să construiască o poveste atât de complexă, pe atâtea planuri, ce reflectă perfect o epocă din perspectiva femeii care, după câte bine știm, n-are o soartă prea fericită în Iran? Așa că i-am luat un interviu în care am întrebat-o foarte multe lucruri despre femei, Iran, drepturi, despre politică, societate, dar mai ales despre literatură. For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul