Tag: mircea eliade

Mircea Eliade, biografie scurtă

Mircea Eliade are o biografie impresionantă: scriitor, istoric al religiilor, filosof, eseist, profesor la Universitatea din Chicago. A scris peste treizeci de volume, atât științifice, cât și literare.
Din biografia scurtă a lui Mircea Eliade nu putem omite faptul că el a influențat, prin opera sa, mulți scriitori, filosofi și istorici. La noi, de exemplu, istoricul religiilor Ioan Petru Culianu este cunoscut drept urmaș al lui Mircea Eliade. Mircea Eliade a inspirat și cărți recente, cum ar fi Bucureștiul lui Mircea Eliade, de Andreea Răsuceanu.

Mircea Eliade cărți

Mircea Eliade a fost atras, cu precădere, de filosofia indiană; în urma unei burse, a studiat sanscrita și yoga în Calcutta. Romanul Maitreyi a fost unul dintre rezultatele experienței sale indiene, întocmai precum cărțile Patañjali și Yoga, India şi Biblioteca maharajahului.

Andreea RĂSUCEANU: “Cum arată celălalt Bucureşti al lui Mircea Eliade?”

Dacă la prima sa carte, Cele două Mântulese (Editura  Vremea, 2009), Andreea Răsuceanu pornea de la semnificaţia Mântulesei în opera lui Eliade şi ajungea la o analiză a istoriei ctitoriilor şi a mahalalei din secolul al XIX-lea, mergând într-o dublă direcţie – documentară şi bazată pe ficţionalul din prozele eliadeşti –, în cea de-a doua sa carte, Bucureştiul lui Mircea Eliade (Humanitas, 2013), autoarea îşi extinde studiul mai ales asupra romanelor realist-psihologice ale lui Eliade, introducând noţiuni destul de puţin dezvoltate la  noi şi care ţin de domeniul geocriticii. Am stat de vorbă cu Andreea despre această nouă abordare, despre Bucureştiul mitic vs. Bucureştiul mundan, despre locurile ei speciale din oraş, dar şi despre ce înseamnă „adevărata istorie” şi „geografia reală”. Citeşte tot articolul

Film: ”Domnișoara Christina” – adaptare cinematografică după nuvela lui Mircea Eliade

Nu am avut niciun fel de așteptare atunci când am mers cuminte la cinematograf să văd cea mai recentă ecranizare a uneia dintre nuvelele lui Mircea Eliade, Domnișoara Christina (prezentată ca roman pe site-ul editurii Humanitas). Spun cea mai recentă pentru că se pare că a mai existat o adaptare cinematografică a aceleiași nuvele în 1992, în regia lui Viorel Sergovici, pe care nu am reușit însă să o văd. Însă pe mine m-a surprins pozitiv ce am văzut în acest film deja atât de blamat în presa românească. Și voi expune, printre rândurile ce urmează, argumentele mele. Citeşte tot articolul

Daniela Ţane: „Cred că, pentru a scrie, este nevoie să o iau din nou la picior, prin lume“.

De la India la Indiile Africii, volum publicat vara aceasta la Editura Pandora M, este o carte cu însemnări de călătorie, notaţii confesive şi pagini eseistice scrise în anii petrecuţi de autoare în nenumărate locuri din Asia, fie lucrînd pentru Ambasada României, fie pentru Crucea Roşie Internaţională. Daniela Ţane a scris despre India, Nepal, Sri Lanka sau Cambodgia, iar în ultima secţiune a cărţii a descris experiența de muncă în scopuri umanitare din Etipia. Prefaţa volumului este semnată de Sorin Alexandrescu. Citeşte tot articolul


Viaţa lui Iisus în literatură

Care ar fi romanele cu subiect religios care au captivat generaţii întregi de cititori? Înainte de a da câteva exemple, se impune observaţia că, deseori, aceste romane au fost cenzurate, contestate, interzise, şi asta pentru că nu puţini au fost acei romancieri care au îndrăznit să reinterpreteze sau, şi mai rău, să transforme, să redea altfel, conformându-se unei viziuni proprii, poveştile Noului Testament care îl au ca personaj central pe Iisus Christos. Dar nu toţi scriitorii au vrut să conteste sau să propună versiuni îndrăzneţe, opuse celor din Biblie; aceştia au avut, în ciuda conformisului lor, sau poate tocmai din acest motiv, un imens succes. Citeşte tot articolul


„Noaptea de sânziene”, nostalgia timpului pierdut

Dacă în România „obsedantului deceniu” nu îşi făceau loc decât scrieri cu tentă politică, aservite sistemului, literatura trebuind să devină şi ea o rotiţă şi un şurub în marele sistem pe cale de a se construi, situaţia se prezintă diferit pentru autorii care plecaseră din ţară şi care beneficiau de un mediu şi condiţii normale. Astfel se explică apariţia unei cărţi precum Noaptea de Sânziene a lui Mircea Eliade, în 1955, la editura Galimard, perioadă în care la noi în ţară cu greu puteau ieşi spre publicare scrieri care să mai păstreze ceva din criteriul estetic. Citeşte tot articolul

Regrete şi nostalgii (1): cărţi pe care le-am citit prea devreme

Sau o recunoaștere umilă a propriei ignoranțe, de care nu scapi toată viața oricât de mult ai citi, dar pe care dacă o conștientizei, măcar poți s-o mai lovești în cap din când în când. Pentru că nu mi-a zis nimeni ce să citesc (din fericire), și oricum, dacă mi-ar fi zis, mi-era tot aia, că n-aș fi ascultat. Ba nu, cred că mama îmi bătea la un moment dat niște apropouri cum c-ar fi cazul mai las cărțile cu extratereștri și să citesc niște Jules Verne, dar m-am făcut că n-aud. Când ai zece ani și visezi să devii astronaut, știi deja că proiectilul lui Jules Verne n-o să te ducă pe lună. Citeşte tot articolul

Ziua Îndrăgostiților – o anchetă despre dragostea dintre cititori și personaje

Fiind primul Sfânt Valentin prin care trece Bookaholic, a trebuit să lăsăm şi noi inimioarele să zburde prin literatura universală şi să lăsăm câţiva "cuceritori" fictivi să iasă la lumină. Nu ne-am putut abţine din a întreba pe câţiva din prietenii noştri dacă ar fi să aleagă un personaj literar cu care ar avea (sau ar fi vrut la un moment dat să aibă) o aventură sau o poveste de dragoste, care ar fi acela şi de ce. Au răspuns Luiza Vasiliu, Răzvan Țupa, Adina Rosetti, Octavian Soviany, Chris Simion și Carmen Lidia Vidu!

Citeşte tot articolul


Despre capcanele istoriei cu Lucian Boia: elita intelectuală între 1930-1950

Am citit Capcanele istoriei în timp ce istoria recentă ne prindea în capcană şi pe noi: în 2004 scandam în Piaţa Universităţii pentru un preşedinte, iar în 2012 în aceeaşi piaţă protestam împotriva lui. Democraţia, a spus atunci un prieten, înseamnă libertatea de a te râzgândi. Am înţeles că exact asta a lipsit elitei intelectuale între anii '30-'50, libertatea de a se răzgândi. Pentru că în cel mai tulburat climat politic din istorie de cele mai multe ori alegerea se dădea între Academie şi Puşcărie, opţiunile se polarizau la extreme. Citeşte tot articolul

Despre cărțile din muzică: Dekadens

După ce am luat la întrebări scriitori, bloggeri, designeri și oameni din online, ne-am hotărât să află ce, cum și când citesc acei oameni care ne fac serile mai mișto cu muzica lor. Am început cu Dekadens, o apariție cu ceva vechime pe scena românească, cu o vocalistă foarte charismatică și piese catchy. Citiți interviul de mai jos și încercați să vă imaginați muzica Dekadens cu versuri de Minulescu, Eliade și Eugen Ionesco sau Jonathan Safran Foer :) Citeşte tot articolul