Tag: scris

Part-time printre oameni #6

*** La Poştă. Coadă, 'mnezeii ei de coadă. Facturi, bani, timbre, colete, neînţelegeri, n-a venit, doamnă, n-a venit, cum aşa, aşa bine, sau poate l-a ridicat altcineva, nu se poate, e, nu se poate, linişte, vă rog, acolo, în spate, da, da, gata! O bătrână numără bani. Șase, anunță. Râde spre coadă, uite, şase bărbaţi, imediat mă scap de ei, hi hi. Ajunge la rând, scoate facturile din plasă, cât face, mami? O sută șaptezeci. Cât? Ţine, trei bărbaţi, trei din şase, hi hi, ajung? Femeia de la ghișeu zâmbește. Aruncă trei sute într-un sertar şi pune pe pult treizeci. Bătrâna îi culege și bâjbâie spre ieşire, la revedere, ce bine, a rezolvat şi cu facturile. Următorul, spuneţi. Ha? Cum adică următorul? Păi nu i-a dat baba trei bărbaţi în loc de doi? Şi aia, ţac-pac! C-a văzut, că n-a văzut, unul e acolo, în sertar, şi nu în mâna babei! Coada sare de cur în sus, alo, staţi, staţi, păi nu aşa şi pe dincolo? Cazul se rezolvă amiabil, bătrâna îşi recuperează banii, nu prea ştie ce să zică, freacă milionul, bărbatul, whatever, în palmă, cu un soi de indiferenţă, unul în plus sau în minus, ce mai contează, tot puţini sunt, de n-ar fi ea bătrână, chioară, surdă... Femeia de la ghișeu zice scuze. Apoi ridică vocea, pufneşte, linişte, de câte ori să vă spun, nu vedeţi ce se-ntâmplă dacă faceţi gălăgie? Ieri a fost invers, am dat în plus! Coada înţelege şi tace. Citeşte tot articolul

Interviu cu Dan Coman: „Întotdeauna dragostea presupune fragilitate și dezechilibru”

Dan Coman a debutat cu volumul de poezie anul cîrtiței galbene (Timpul, 2003). Acestuia i-au urmat alte două cărți de poezie, ghinga (Vinea, 2005) și Dicționarul Mara (Cartier, 2009). A fost recompensat, în 2004, cu Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Prima, și cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, în 2010 a primit Premiul pentru poezie acordat de Radio România Cultural, iar în 2011, Vilenica Crystal Prize, Slovenia. Citeşte tot articolul

Călătoria mea literară din 2014 (Eli Bădică)

Gândindu-mă zilele acestea, mai mult decât oricând, la anul care tocmai a trecut, mi s-a așternut un zâmbet pe chip. 2014 a fost un an plin și, în ciuda oboselii acumulate, a unor dificultăți (să le spunem lucruri mai puțin solare) și a unor stângăcii, fantastic de bun, atât profesional, cât și personal, atât din punct de vedere al cărților publicate - românești, traduceri de pe alte meleaguri, reeditări, etc. -, cât și din perspectiva efervescenței crescânde a vieții literare din România.  Citeşte tot articolul

A doua seară FILIT: Întâlnirea cu Guillermo Arriaga, un spectacol grandios

Cine a văzut Amores perros, 21 grams, Babel, sau a citit Escadron Ghilotina, Un dulce miros de moarte, Retorno 201 (toate apărute în traducere românească la Editura Vellant, în 2008, respectiv 2010) știe, cu siguranță, cine este Guillermo Arriaga, invitatul celei de-a doua Seri FILIT. În câteva cuvinte, mexicanul pe care l-am așteptat cu aceeași nerăbdare ca pe David Lodge este scenarist, scriitor de romane și proză scurtă, regizor de film și producător. Venit de la Rio, a poposit aseară pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, aflat pentru prima dată în România. Și a făcut un spectacol grandios, răspunzând la întrebările criticului literar Marius Chivu, dar și la întrebările publicului, cu umor, voie bună, deschidere către conversații diverse. Ne-a spus bancuri, ne-a povestit despre literatură, film, sport, preocupările sale frecvente, relațiile sale cu marii regizori sau actori de la Hollywood (se pare că Quentin Tarantino i-ar fi spus lui Arriaga că este un Tarantino mexican :) ) și multe, multe altele, despre care vă invit să citiți în cele ce urmează. Citeşte tot articolul

Iepurele cu ochi de chihlimbar. Poveşti cu obiecte rare şi sertare de familie

În Iepurele cu ochi de chihlimbar, Edmund de Waal, un artist ceramist britanic, reconstruieşte traseul unei colecţii pe care o moşteneşte: 264 de netsuke, miniaturi japoneze, sculptate în fildeş, corn sau lemn. Făcînd asta, el încearcă să refacă, pornind de la arborele moştenitorilor care au avut legătură cu colecţia, o istorie tactilă a propriei familii, de-a lungul a cinci generaţii, şi a relaţiei lor cu acele frumoase şi fragile obiecte care au ajuns pînă la el. Citeşte tot articolul

Astăzi, de Ziua Internațională a Poeziei, îți plătești cafeaua Julius Meinl cu o poezie!

În aerul cald de primăvară și-n soarele blând de-afară plutește un je ne sais quoi boem, o stare de bine și de creativitate. Astăzi este o zi cu un parfum deosebit de cafea și poeme și o semnificație aparte: este Ziua Internațională a Poeziei (21 martie a fost declarată de UNESCO, în anul 1999, la Paris, Ziua Internațională a Poeziei) și, totodată, sunt clipele în care un brand foarte prietenos și modern, Julius Meinl, ne dă posibilitatea să sărbătorim ziua de 21 martie în cel mai frumos mod posibil: scriind poezii și oferindu-ne, la schimb, o cafea vieneză aromată. Citeşte tot articolul

Prima ediție ”Trialoguri la ArCuB” cu Mircea Cărtărescu, Marius Chivu și Zoli Toth

Joi, 27 februarie, am aterizat la ceainăria ArCuB (Centrul Cultural al Municipiului București) la o primă ediție a unui eveniment cultural care promite mult: Trialoguri la ArCuB. Abia mi-am găsit loc în mulțimea de oameni care veniseră să-l vadă pe primul invitat al Trialogurilor, Mircea Cărtărescu. Odată așezată pe un scaun, am asistat la o întâlnire de două ore relaxată, intimă, caldă, în care s-a povestit cu pasiune și modestie despre diverse episoade din viața scriitorului, s-a râs și s-a încordat auzul, s-a plecat acasă cu zâmbetul pe buze. Citeşte tot articolul

Simplitate şi grafit – despre creioane

Abia au început şcolile şi se simte deja un freamăt în rândul părinţilor. Pe la birou, colegii cu odrasle înscrise în sistemul românesc de învăţământ se agită, studiază noile manuale, fac lecţii. Asta e o chestie pe care nu o înţeleg deloc, până la urmă cine e şcolerul, ăla mic sau ta-su? Bine, eu am multe alte nedumeriri referitoare la ce se întâmplă prin şcoli, dar nu am pretenţia că voi reuşi să dezleg toate misterele. Citeşte tot articolul


Cinci filme de Woody Allen cu scriitori

Nimic mai potrivit pentru un weekend cu vreme incertă decât să stai cu laptopul în brațe și să te uiți la un film. Și, pentru că ne place la nebunie umorul lui Woody Allen, cinismul, capacitatea fantastică de a pune simplu punctul pe i și de a scoate foarte mult din cele mai banale situații, relațiile complicate dar și dialogurile alerte, firești și pline de substanță, am zis să facem un mic maraton. Ca bookaholici ce suntem, am ales filmele în care găsim personaje care sunt scriitori, care dezbat literatura și care se confruntă cu diverse probleme legate de scris. Scrisul personajelor e integrat firesc în povești, nu constituie niciodată tema principală, ci pur și simplu creionează personajul. Citeşte tot articolul

Anuradha Roy: „India este o ţară la fel de materialistă ca oricare alta“

Anuradha Roy este o scriitoare din Nordul Indiei şi pînă acum a scris eseuri şi două romane, Un Atlas al dorinţelor zadarnice şi Valurile pămîntului, traduse de Irina Bojin la Editura Humanitas Fiction.  Cărţile ei problematizează lumea în care protagonişti mai degrabă marginali încearcă să-şi găsească rostul sau caută, cel puţin, o formă acceptabilă de împăcare cu ei şi cu ce e în jurul lor. Citeşte tot articolul

Filip Florian: În materie de cărţi, cel mai de încredere lucru rămîne discuţia între prieteni

Cu cine se sfătuieşte Filip Florian cînd alege o carte, ce crede  că e strîmb în presa culturală de la noi  şi de ce blogurile de cărţi sînt mai influente decît revistele . Citiţi despre toate astea, despre timpii scrisului şi ai lecturii, dar şi despre despre recordul României în materie de gazetărie literară, în cel mai recent interviu pe care ni l-a acordat. Citeşte tot articolul

Scriitoare cu copii. Patru poveşti – Ștefania Mihalache, Simona Popescu, Adina Rosetti, Elena Vlădăreanu

Nu zice nimeni că e uşor să scrii, nici să ai tot timpul din  lume. Nici să naşti nu e tocmai floare la ureche, aşa zic femeile care au făcut-o. Cum e atunci să vrei să scrii când timpul tău curge către altcineva, iar corpul ţi-e epuizat? Ce se întîmplă cînd nu mai dormi, cînd nu mai mănînci, cînd ce e în jurul tău pare brusc din cu totul altă lume? Citeşte tot articolul

Să scrii sau să creşti copii? Elif Shafak – Lapte negru

Citisem Bastarda Istanbulului şi, de la jumătate încolo mă dezamăgise. Dacă o prietenă nu mi-ar fi făcut cadoul Lapte negru, spunîndu-mi că  e vorba despre experienţa scriitoarei după ce a născut, n-aş fi citit cartea asta, după cum probabil n-aş fi pus mîna pe nici o altă carte de Elif Shafak prea curînd. Aş fi avut numai de pierdut. Citeşte tot articolul