Alina Purcaru

Alina Purcaru

critic literar, redactor Observator Cultural, fost redactor Cotidianul, colaborator Dilema Veche, co-autor al romanului colectiv Rubik


Oameni dificili. Portrete de Vlad Mixich

Cînd toată presa dă în clocot comentînd ceea ce se anunţă cea mai importantă lege din 2012, cea a sănătăţii, iar scandalul Arafat-Băsescu antrenează patos şi în media, şi în discuţiile din tramvai,  nu cred că e moment mai bun pentru a citi cartea jurnalistului care l-a surprins pe creatorul SMURD-ului într-un portret care merită toată atenţia: Vlad Mixich, al cărui nume e, de puţină vreme şi pe coperta unei cărţi – Fanaticii. Portretele a zece oameni cu vocaţie (Editura Humanitas). Citeşte tot articolul

Katherine Mansfield: prozatoarea, convenţiile, rupturile

Katherine Mansfield m-a bîntuit şi m-a intrigat fără să-i fi deschis vreodată vreun volum. Citisem o singură povestire într-o antologie  şi cîteva lucruri despre viaţa ei: o femeie nefericită,  care nu s-a împăcat cu convenţiile şi care a plătit, suferind fizic şi psihic pentru refuzul de a se adapta la aşa ceva. Cîteva lucruri despre jurnalul ei trist şi cîteva pasaje pescuite pe fugă, în timp ce-l răsfoiam în faţa raftului ar fi cam tot ce a intrat în haloul sîcîitor care m-a îndemnat, din cine ştie ce culoar ascuns al înclinaţiilor de lectură, să-i citesc povestirile. Citeşte tot articolul

Un bis pentru FILB

E greu să scrii despre ultima zi a unui festival, mai ales cand e vorba de unul mai spumos ca niciodată, din mai multe motive: te trezeşti scos din priza, dupa seri sărbătoreşti, îţi pare rău că a trecut aşa de repede, ca să nu zic nimic despre  inevitabila lene de  după seara de final –  petrecere cu oameni mulţi şi bine-dispuşi, cu rîsete, cu sarmale, cu pahare şi relaxare totală . Greu, dar dacă n-ar fi, nu s-ar povesti, şi ar fi păcat! Citeşte tot articolul

Colette, din întîmplare!

Ca să vedeţi coincidenţă:
Douăzeci şi şase octombrie .... Exact o lună de cînd Chéri e însurat.
Cea care gândeşte cu voce tare, căci despre o femeie e vorba, este Léa, o frumoasă curtezană, ajunsă acum la 50 de ani, care timp de şapte ani se iubise, mai din capriciu, mai din suflet apoi, cu un tînăr, care la momentul povestirii are 26 : frumosul şi rîzgîiatul Chéri. Citeşte tot articolul

De sezon: Rimbaudiada

Acum 157 de ani s-a născut Arthur Rimbaud. Pentru că 20 octombrie ne pune sub nas această cifră şi acest nume, dar cum nu ne pricepem să facem comentarii prea stufoase pornind de la ele, am ales poezia, şi nu pe aia cu vocale şi culori, ci una cu spectru mai larg de acţiune, oricare v-ar fi gusturile. Citeşte tot articolul

Snobii: profil, folclor şi paradoxuri

Încep balurile, se deschid stagiunile, curg invitaţiile la evenimente, se deschid  restaurante noi şi felinarele luminează mieros ultimele afişe de cinema şi de spectacole. Oraşul seamănă, în locurile lui bine periate, cu o scenă de teatru cu o bancă şi două personaje, prin care trec totuşi valuri de oameni care monedenizează, că a început sezonul şi e în aer chestia aia subliminal-electrizantă care înseamnă că în oraş forfotesc treburi  noi. Citeşte tot articolul

Interviu cu scriitorul Lucian Dan Teodorovici: “Mă simt epuizat atunci cînd celelalte munci nu-mi permit să scriu”

Matei Brunul, cel mai recent roman al lui Lucian Dan Teodorovici e un tur de forţă:  narativ, ca implicaţii psihologice, ca reconstrucţie de epocă, miză etică şi stilistică. E o poveste cu timbru grav, în care se strecoară, senin, emoţia şi candoarea, al cărui protagonist e  un marionetist cu o sensibilitate aparte: condamnat la închisoare politică în anii ’50, Matei Bruno suferă o pierdere parţială de memorie şi nu mai ştie nimic despre 20 de ani din viaţa lui. Citeşte tot articolul

Cartea fetelor din China

M-am apucat să citesc Fetele din Shanghai impulsiv: era una din acele zile cînd singurul lucru pentru care simţeam o oareşce dispoziţie de lectură era o carte care să nu vrea nimic altceva decît să înşire episoade dintr-o poveste reconfortantă, ruptă total de orice mi-ar fi putut părea familiar. Nimic sofisticat, nimic cu pretenţii, nimic prea căutat. Voiam să simt gustul unui bestseller New York Times la fel cum, să spunem, într-o sîmbătă după-amiază, o dispoziţie foarte popcorn şi foarte light m-ar mîna către prima tarabă de hotdogi, într-un parc însorit. Citeşte tot articolul

O carte crudă: Menajeria lui Jamrach

Începe cu o explozie de imagini în care citeşti pitorescul, exoticul şi sordidul Londrei de secol XIX. Simţi riscul şi pericolul într-un aer în care aromele fructelor de peste mări se amestecă cu damful fetid al murdăriilor de toate felurile. Hărmălaia de oameni şi de glasuri te înhaţă fără să-ţi dai seama, cu tertipuri învăţate ca la carte de la Dickens şi de la alţi victorieni înnebuniţi să descrie tot. Prin tot acest zumzet şi în toată vria captată în primele pagini, se iveşte el, personajul care ne va rămîne ghid, tovarăş şi centru de interes pînă la final: Jaffy Brown. Citeşte tot articolul

Un italian pe drumuri – Călătorie nesfârşită de Magris

Despre Claudio Magris nu ştiam decît că, de ceva vreme, e propus pentru Nobel din partea Italiei. Mai ştiam că a scris o carte despre Dunăre, notaţii de călătorie şi observaţii sub formă de eseu, pornind de la ţările (şi culturile) udate de frumosul fluviu. Călătorie nesfârşită (trad. Afrodita Carmen Cionchin) e cartea prin care am făcut cunoştiinţă cu el. Acum am inclus-o între cele cu care îţi face bine să te plimbi, să stai pe gînduri, să călătoreşti şi să scrii. Citeşte tot articolul

Natură moartă cu Cif şi godemiche. Nordic

Hmm....romanele negre, cu crime care se petrec undeva foarte, foarte departe de noi, în îndepărtatul şi pînă la urmă curatul Nord. Tot felul de grozăvii se întîmplă, una mai scandaloasă decît alta, şi citim despre ele din cel puţin două motive: pentru că, în mare parte, au o problematică credibilă, în bună parte psiho-socială, cu un cotidian la care facem priză uşor, deşi (sau tocmai pentru că) violentează revoltător o lege despre care ne place să credem că ne apără; al doilea motiv ar fi că aceeaşi lege e repusă în spirit şi în literă prin intervenţia unor indivizi care par ceva mai reali şi mai asemănători cu oamenii din jur, decît detectivii de ultimă generaţie din thrillerele conspiraţioniste americane, (toate viitoare scenarii de film). Citeşte tot articolul

Netherland. Adaptarea la America

Netherland (trad. Carmen Botoşaru), scris de Joseph O’Neill e una dintre cele mai bune şi mai substanţiale cărţi de ficţiune care se ocupă lucid, problematic şi poetic-mişcător de America post 9/11. Cadrul romanul este New Yorkul anilor 2000, oraşul straniu, frumos pînă la ameţeală şi, în acelaşi timp, capitală a singurătăţii, a fragilităţii şi a alienării, cu atît mai mult după 11 septembrie. E, ca în celebrul Angels in America,  oraşul care noaptea are o neverosimilă culoare, ce pare că vesteşte, într-un continuum fantomatic, nişte zori falşi, unul din acele locuri imposibil de imaginat în absenţa unui suflet rătăcitor, travestit, la propriu, în înger cu penele murdare. Citeşte tot articolul