Ne plac poveştile (unele) tocmai pentru că ne prezintă o lume ideală, în care binele învinge întotdeauna, fata rămâne cu Făt-Frumos şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi, totul pare că pluteşte pe un nor roz şi pufos. Având în vedere că sunt adresate în special copiilor, pare oarecum de înţeles, deşi unora le deformează pentru totdeauna percepţia despre realitate şi îi transformă în adulţi cu aşteptări nerealiste de la viaţă. Dar asta e altă poveste. Citeşte tot articolul
Trebuie să vă spun încă de la început că nu am fost niciodată atrasă de cărţile motivaţionale. Stiţi voi, genul acela care promite să ofere soluţia pentru o carieră de succes, un cont bancar mereu plin, o siluetă de vis, o viaţă de basm, sănătate de fier, fericire veşnică şi desigur, pacea mondială. Toate în doar zece paşi, evident. Le văd prin librării la loc de cinste şi mă abţin cu greu să nu-i dau un bobârnac tipei surâzătoare de pe copertă, cea care vrea să ne transmită mesajul că ea a reuşit, graţie sfaturilor din carte, să fie cea mai şi cea mai. Eu nu le găsesc sensul şi nu cred în puterea lor miraculoasă. Citeşte tot articolul
Chiar dacă a sosit iarna şi frigul ne obligă să purtăm haine groase, nu înseamnă că, aşa înfofolite cum suntem, nu putem încerca să fim cochete. Bijuteriile au fost mereu accesorii care au reuşit să înfrumuseţeze o ţinută, aşa că nu ar trebui să renunţăm la ele atunci când temperatura e scăzută, ninge şi hainele noastre sunt confecţionate predominant din lână.
Probabil că o piesă potrivită pentru această perioadă e broşa, căci poate fi purtată pe reverul paltonului, pe gulerul întors al unui pulover tricotat de bunica, pe o eşarfă de caşmir sau pe vreo bască fistichie. Şi cum vorbim despre bijuterii bookaholice, cea care ne face o propunere interesantă e Sarah Pounder din Londra. Citeşte tot articolul
De când a venit frigul şi întunericul se lasă mult prea devreme, îmi petrec mai mult timp în casă. Asta înseamnă că observ acum mici detalii pe care nu le luasem în seamă, că îmi doresc să fac diverse modificări, totul pentru a crea o atmosferă cât mai plăcută, în care să mă simt confortabil în lunile de iarnă ce urmează. Citeşte tot articolul
Zilele acestea se deschide, într-un spațiu expozițional londonez, Gazelli Art House, o expoziție de fotografie cel puțin interesantă, focusată pe ideea de izolare cu care se confruntă majoritatea scriitoriilor și a casnicelor. Da, ați auzit bine! Scriitorii și casnicele, două categorii de oameni care își petrec majoritatea timpului între pereții propriilor case, spații care le asigură confortul dar care îi izolează în același timp de societate transformându-i practic în proprii lor prizonieri. Charlotte Colbert, care este și scenarist și fotograf, a realizat o serie de fotografii alb-negru pentru această expoziție, intitulată “A Day at Home”, pornind de la propria experiență, de femeie care își petrece cel mai mult timp în casă scriind și făcând multe alte trebușoare. Citeşte tot articolul
Când v-am spus că în casa bunicii mele se păstrează o mulţime de obiecte ce au legătură cu anii copilăriei mele, nu am exagerat deloc. Cotrobăind prin sertare şi cufere după astfel de mici comori personale, am dat deunăzi peste primul meu stilou, cel cu care am mers mândră în clasa întâi: verde, chinezesc, cu peniţa de aur. Din păcate nu mai este funcţional, căci tare mult mi-ar fi plăcut să mai scriu ceva cu el. Citeşte tot articolul
Miriam Londoño este o artistă columbiană care a studiat arte plastice în ţara natală, la universitatea din Medellin şi a continuat să o facă la Facultatea de Arte frumoase din Florenţa. Ulterior s-a stabilit în Olanda, dar a călătorit mult şi a locuit în diverse locuri.
După mai mulţi ani în care a pictat, Miriam a cunoscut o nouă formă de exprimare artistică: lucrul cu hârtia, un material flexibil ce se pretează transformărilor pe care artista le doreşte pentru a da formă viziunilor sale artistice. Citeşte tot articolul
In Pieces este o carte interesantă, care reuşeşte să ne povestească despre relaţiile complexe dintre noi, despre natura umană, despre dorinţe şi frământări, fără să folosească cuvinte. Doar cu ajutorul ilustraţiilor, cuceritoare prin simplitatea formelor şi prin forţa transmiterii mesajelor, cartea este un fel de puzzle construit cu dibăcie. Citeşte tot articolul
