Nu se putea să treacă vara fără să facem și o listă de cărți pentru copii. În ultima vreme apar tot mai multe cărți pentru copii (și traduceri, și cărți scrise de autori români), iar poveștile sunt tot mai diverse și mai interesante. Citeşte tot articolul
Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Când aventurile personajelor din cărți devin puncte de plecare pentru propriile aventuri, atunci fiecare copil își descoperă forțele. Acestea îl vor însoți până târziu, când el însuși va scrie, dându-le acestor forțe forme din ce în ce mai complexe. Citeşte tot articolul
Ultima carte a lui Bogdan-Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser, aduce în prim-plan o poveste cât se poate de reală: în după-amiaza zilei de 26 mai 1828, un tânăr apare brusc pe străzile din Nümberg, având asupra-i o scrisoare din care reiese că băiatul ar fi trăit, până atunci, în perfectă izolare. Citeşte tot articolul
Pentru unii oameni, opţiunile care nouă nu ni se par juste fac parte din educaţia pe care au primit-o sau cultura care le aparţine. Există însă şi lucruri de care ne lovim zilnic în mod diferit şi asupra cărora există o convenţie pe care, mai departe, oamenii aleg sau nu să o respecte, să o vadă sau să închidă ochii în faţa unei legi insuficient reglementate. Citeşte tot articolul
Din diferite motive, proza scurtă este în continuare văzută ca un fel de Cenușăreasă a literaturii. Editorii ar publica mai degrabă un roman decât un volum de nuvele, deși mulți scriitori sunt de părere că o nuvelă sau o povestire pot dovedi mai degrabă valoarea unei scriituri decât un roman. Citeşte tot articolul
Ionel îl privește pe doctor cu neîncredere. În vârful instrumentului strălucește cu muci boaba de fasole, proaspăt scoasă din nas. Acum o săptămână fusese o mazăre, extrasă cu aceeași dibăcie din ureche. În urmă cu o lună, îi dăduse purgativ, pentru cheița de la sipetul bunicii. Bunica s-a cam strîmbat, dar a primit înapoi prețioasa sculă. Apoi doctorul s-a întors către părinții resemnați: Citeşte tot articolul
Între 6-9 iulie 2017 a avut loc a IX-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie și Muzică de Cameră „poezia e la Bistriţa”, sub egida Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud și Societatea de Concerte Bistrița. Organizatorii au fost, ca de obicei, Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari și familia Țărmure. Citeşte tot articolul
De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Rita Chirian întâlnește la tot pasul personaje pe care le literaturizează, de la capre negre la mistreți, de la gândaci croitori la năpârci, iar lumea devine un teren propice dacă te oprești un pic, asculți și încerci să înțelegi toate „necuvântătoarele”.
Pe Bogdan Munteanu l-am întâlnit prima oară la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, când încă nu publicase volumul său de proză scurtă, Ai uitat să râzi. Un tip vesel și deschis, mereu zâmbitor, căruia îi plac oamenii – iar asta se observă atât pe viu, cât și în povestirile lui, scrise într-un stil foarte natural, cu o oralitate care m-a uimit. Ajunsă din nou la Timișoara, prin aprilie, n-am scăpat ocazia și i-am făcut o vizită lui Bogdan pentru rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul
Nu se putea să treacă vara fără o listă de recomandări, că poate plecați și, doamne ferește!, nu știți ce cărți să puneți în bagaj. Și chiar dacă nu plecați, poate aveți chef de ceva ușor sau ceva profund sau ceva ce ați tot amânat și nu știți ce să mai citiți. Citeşte tot articolul
De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Cartea „Aventurile necuvântătoarelor în lumea lui Mihók Tamás” nu a fost scrisă, iar în prezent Zenobia Zgârienori, pisicuța aruncată și preluată de Mihók de la salvator, are toate șansele să devină o felină frumoasă și cu zile multe. Să-l însoțim pe scriitor în aventurile care au început de mic copil și continuă! Citeşte tot articolul
Vara este prin excelență sezonul vacanțelor, însă adevărul e că un prilej de călătorie este oricând binevenit. De-a lungul timpului, am strâns tot felul de cărți care mai de care mai îmbietoare la vacanță și dor de ducă, unele prin imaginile exotice splendide, altele prin povești pitorești. Ghiduri de călătorie, cărți de istorie a mentalităților sau călătorii imaginare, toate au reprezentat un motiv întemeiat de evadare (măcar mentală). Citeşte tot articolul
În iulie se anunță o vară fierbinte, însă, din fericire, editurile au intrat încet-încet în vacanța editorială, așa că avem timp să citim pe îndelete ultimele noutăți și să recuperăm lecturi vechi, adunate în teancuri tot mai înalte pe birouri, noptiere și, în general, peste tot unde e un colț liber în casă. Citeşte tot articolul
Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Copilăria e uneori tentaculară și premonitorie, iar alteori este atât de traumatică încât scriitorii cărora le adresez propunerea de a intra în acest labirint refuză experiența rememorării. T.O. Bobe ne oferă o experiență aproape sinestezică, care ne face să auzim, să vedem și să mirosim de la coarnele din Babadag până la praful străzii unde se juca Țară, țară vrem ostași!, toate într-un carusel de imagini în continuă mișcare din cartierul constănțean Coiciu.
