Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

O nouă întâlnire cu Pascal Bruckner şi o nouă abordare în literatura sa – thrillerul

N-au trecut nici trei luni de când s-a aflat în România, pentru premiera spectacolului după romanul său Hoţii de frumuseţe, şi Pascal Bruckner s-a reîntors, de această dată, pentru lansarea unui nou roman, la Editura Trei, Casa îngerilor. Lansarea a avut loc la Cărtureşti Verona, pe 4 aprilie, iar evenimentul, la care au participat, alături de Bruckner, Magdalena Mărculescu (directoarea Editurii Trei), Luca Niculescu şi Simona Sora, a fost întâmpinat ca de obicei cu mare entuziasm de publicul român, care se pare că-i rămâne în continuare fidel. Mansarda de la Cărtureşti aproape că a fost neîncăpătoare, iar coada pentru autografe de după lansare arată că Bruckner este, cel puţin în România, foarte popular și iubit. Citeşte tot articolul

Despre singurătate și iluzii în “Șoareci și oameni” de John Steinbeck

În ciuda nedreptului eșec din 1932 cu The Pastures of Heaven (Pășunile Raiului), John Steinbeck continuă să scrie texte mai mult sau mai puțin reușite, însă va cunoaște adevăratul succes doar în 1937, cu Of Mice and Men (Șoareci și oameni). Această scurtă proză (care a fost şi dramatizată), a cărei primă versiune a fost distrusă de Max, câinele lui Steinbeck, nu este una deloc lejeră. Titlul, Of Mice and Men, preluat dintr-un poem de Robert Burns – dintr-un vers tradus în română astfel: „Cele mai bine chibzuite planuri, de șoareci și de oameni, se duc apoi de râpă, mâhnire și durere lăsând în urma lor...” –, pare ușor ambiguu, mai ales pentru cineva care nu a citit povestirea lui Steinbeck. Citeşte tot articolul

O poveste de dragoste dulce-amăruie. Sau când Vestul se ciocneşte cu Orientul

În luna în care se vorbeşte mai des decât oricând despre renaştere şi dragoste, despre optimism şi feminitate, cred că poveştile de dragoste au mai multă căutare decât oricând. M-am oprit şi eu la o poveste de iubire, dar nu acel gen – pentru mine destul de enervant şi chiar puţin tezist – cu... shiny happy people, cu floricele pe câmpii, aşa ca în basme. În luna martie, m-am delectat cu o poveste dulce-amăruie, a lui Kurban Said, Ali şi Nino, un roman în care istoria şi dragostea se împletesc până în punctul în care orice alegere devine dramatică. Citeşte tot articolul

The Last Runaway / Ultima fugară, Tracy Chevalier

"Această carte este dedicată taberei quaker Catoctin și universității din Oberlin, două locuri care m-au îndrumat și ghidat în adolescență". Quakeri? Oberlin? Înainte de a începe primul capitol al noului roman al lui Tracy Chevalier, The Last Runaway (care va fi în curând lansat la Polirom sub titlul Ultima fugară), trebuie să te oprești să cercetezi premisele sub care pornește această poveste, despre ce e vorba în aceste locuri cărora li se dedică o carte? Citeşte tot articolul

O cameră separată. Identităţi feminine

Pentru că luna martie este, nu-i aşa, o perioadă dedicată femeii şi feminităţii, Librăria Humanitas (Cişmigiu) s-a gândit să realizeze o serie de evenimente ce au ca punct de plecare chiar această tematică (evident, în reprezentarea ei în literatură). Primul eveniment de acest tip, sub genericul „O cameră separată”, a avut loc pe 5 martie, cu dezbaterea „De ce ai nevoie ca să scrii bine”, cu Ioana Pârvulescu, Annie Bentoiu, Gabriela Creţia şi Astrid Cambose. Pentru a înţelege de ce titlul generic este „O cameră separată”, să ne uităm la ce scria Ioana Pârvulescu în România literară, în 2009, amintind de Virginia Woolf şi de răspunsul dat unor tinere cu aspiraţii de romanciere, de la Cambridge: poate surprinzător, răspunsul ei a fost că, pentru a scrie bine, o femeie are nevoie de o cameră a ei, în care să nu fie deranjată de nimeni şi în care să se retragă atunci când trebuie să se aşeze la masa de scris. Citeşte tot articolul

Geniul și zeița, de Aldous Huxley, o inițiere în senzualitate

Autor prolific, Aldous Huxley a fost unul dintre romancierii atipici ai secolului al XX-lea. Atras de misticism, s-a vrut un inițiat în filozofiile cu iz ocult de proveniență indiană patronate de personaje ca Jiddu Krishnamurti, filozofii care i-au prilejuit scrierea unui volum ca The Perennial Philosophy. Nu a dat înapoi nici de la experimentarea drogurilor psihedelice, și aici mă refer la mescalină, experiență descrisă în The Doors of Perception, titlu care a inspirat, de altfel, și numele formației The Doors. Așadar, nu e de mirare că Huxley este un autor atipic, după cum am spus, intransigent, deloc blând cu convențiile sociale, cu ceea ce am putea numi impostura socială, dar și personală. Citeşte tot articolul

Prima ediție românească Tolkien Reading Day

Parcă și vedem cum vi se măresc ochii vouă, fanilor Tolkien, când citiți titlul de mai sus :). Da, se întâmplă cu adevărat! Bucuroși încă o dată, vă dăm vestea cea bună: luni, 25 martie, ora 19, sunteți așteptați la prima ediție românească a Tolkien Reading Day. Aceasta va avea loc la librăria-ceainărie „Predania”, din str. Vulturilor nr. 8, din București. Organizatorii sunt, cum altfel, Societatea Tolkien din România și Grupul Filos. Tema este una fantastică, așa cum îi stă bine unui cititor de fantasy: Gnomii. Moderatorul întâlnirii este Cătălin Sturza, doctor în filologie și membru fondator al STR. Citeşte tot articolul

Anna Karenina, filmul. Un exemplu de „Aşa nu”

Fără să știe una de alta, Silvia și Evelina au scris separat despre filmul Anna Karenina. Evelina îl laudă, Silvia îl critică. Ne-am gândit: de ce să nu publicăm ambele opinii? Voi ce credeți? Nu mai e nici un secret că Oscarurile sunt politizate şi, dacă în listă este şi un film cu subiecte care ating probleme sensibile, gen terorismul şi Irak, nici nu mai contează cât de bine realizate şi de estetice sunt celelalte, că Premiul pentru Best Motion Picture e deja adjudecat.  Aşa că nu m-a surprins deloc când am văzut pe listă filme precum Argo sau Zero Dark Thirty. Dar nu ele au fost marea dezamăgire, ci un film de la care aveam aşteptări destul de mari: ecranizarea după romanul Anna Karenina, în regia lui Joe Wright. Dar ştiţi cum e cu pomul lăudat… Citeşte tot articolul

O deschizătoare de drumuri: Anna Karenina (filmul)

Fără să știe una de alta, Silvia și Evelina au scris separat despre filmul Anna Karenina. Evelina îl laudă, Silvia îl critică. Ne-am gândit: de ce să nu publicăm ambele opinii? Voi ce credeți? Am auzit multe comentarii despre noul film al lui Joe Wright, Anna Karenina, înainte de a merge să-l văd și pot spune că mi-au setat un orizont de așteptări destul de nepotrivit. Că sunt interesante doar primele zece minute din film, că Keira Knightley supralicitează, că povestea alunecă adeseori spre melodramă. După ce am văzut filmul pot spune că, deși are hibele lui, nu e deloc de neglijat. Citeşte tot articolul

Două iubiri, un singur roman: Nadja

Apariţia în 2013 a romanului Nadja al lui André Breton în limba română, în traducerea lui Bogdan Ghiu, este cu adevărat un eveniment literar în măsura în care acest text este unul reprezentativ pentru suprarealism. Mai mult chiar, personajul principal, Nadja, poate fi considerat un profet al acestui curent artistic. Cu alte cuvinte, Breton nu ezită a-şi ipostazia personajul în rolul de „mit fondator” al suprarealismului, după cum bine sesizează Bogdan Ghiu în postfaţa la acest roman. Citeşte tot articolul

Fledgling, Octavia Butler și vampirul Vasile

Sookie Stackhouse: I-I'm-I'm Sookie Stackhouse, and I'm a waitress. What's your name? Bill Compton: Bill. Sookie Stackhouse: [giggles] Bill? I thought it might be Antoine, or Basil, or-or-or like Langford, maybe. But, Bill? Vampire Bill! Decizia de a mă apuca de Fledgling a fost pur întâmplătoare. Am deschis Kindle-ul cu intenția de a alege o carte, orice carte, care să nu fie cu vampiri (doar ce terminasem toată seria Southern Vampires, deja eram destul de plictisită de subiect). Habar n-aveam despre ce e vorba. Surpriza a fost să descopăr, după câteva pagini, că Fledgling e tocmai ce încercasem eu să evit. Dar povestea ei e ceva mai complicată de atât. Citeşte tot articolul

Jazz, de Toni Morrison

Nu mai citisem Toni Morrison din facultate, de la un curs de literatură americană. Nu-i dusesem lipsa, literatura afro-americană nu face parte dintre favoritele mele, din varii motive, printre care și faptul că secolul 20 a fost inundat cu povești despre realitatea "celuilalt", alteritatea neagră care și-a găsit vocea și care a strigat și a tot strigat în toate domeniile și pe toate planurile, până când glasul i s-a risipit printre vocile uniforme ale altor oameni. Citeşte tot articolul