Toți cei care îndrăgesc filosofia de viață a asiaticilor, cultul lor pentru frumusețe, simplitate, sinceritate și onoare, ori măcar se simt provocați de un nedeslușit „altceva”, vor găsi destule motive de încântare și în romanul Dansul privighetorii de primăvară, cartea celei mai apreciate scriitoare coreene, Kyung-sook Shin, singura femeie care a primit Man Asian Literary Prize, romanele sale devenind, în premieră, bestselleruri internaționale. Printre acestea, Ai grijă de mama și Voi fi acolo.
Romanul a fost tradus în română, cu multă pricepere și empatie, de către Diana Yüksel, fiind o carte în ale cărei pagini nu te împotmolești, care se citește cu plăcere, amestec contrastiv de frumusețe și tragedii umane. Autoarea pornește de la un fapt real și se dovește o foarte bună povestitoare și o creatoare de personaje pe care le însoțești cu nerăbdare prin carte. De-o parte delicatețea bujorilor, a florilor de prun sau de păr, picăturile de ploaie care se izbesc de suprafața iazului, frumusețea dansului și a unei femei speciale. De cealaltă parte, o istorie zbuciumată a Coreei, surprinsă într-o epocă tulbure, final de imperiu și deschidere riscantă către Europa, o țară „necivilizată”, prinsă la mijlocul intereselor unor mari puteri precum Japonia și China, cu amestecul Franței sau al Angliei.
Dar prin fața frumuseții nu se perindă doar dramele colective, naționale, ci și cele individuale. Franța și Coreea stau față în față și prin complicata poveste de iubire dintre consulul francez și frumoasa dansatoare de la curtea regelui coreean. Recurgând la motivul străinului, Coreea este înfățișată prin ochii unui francez, iar Franța prin ochii tinerei coreence ajunse la Paris, într-o lume care o uimește. E o lume în care se simte pentru prima dată în viață liberă (poate scrie pentru prima dată „eu”, în loc de „umila mea persoană”), dar care îi și fură această libertate prin felul în care o privește. Adesea, ca pe o piesă de colecție, alături de alte bunuri exotice aduse din Coreea în Franța.
Destinul tinerei frumoase și inteligente prinse în vâltoarea lumii cu restricții ce mutilează omenescul surpinde mereu cititorul, cu atât mai mult cu cât istoria și cultura Coreei, în special ale regatului Joseon, sunt foarte bine strecurate în narațiune, oferind farmecul pitorescului. Obiceiurile de la curtea regală, traiul oamenilor simpli, pedepse drastice pentru vini de neimaginat pentru noi, europenii, drama unei regine autoritare și mereu amenințate, uneltiri, crime, introducerea creștinismului, raporturi diplomatice internaționale – sunt doar o parte dintre aspectele care conferă narațiunii o bună doză de diversitate și conexiuni neașteptate, conturând un fundal substanțial și multistratificat pe care se proiectează sentimentele umane. Cu atât mai mult cu cât, dincolo de controversata poveste de dragoste dintre tânăra dansatoare și consulul francez, fermecătoarea coreeancă este înconjurată și de alte tipuri de iubire, alți trei bărbați raportându-se în mod diferit la ea.
Portretul lui Yi Jin rămâne una dintre marile realizări ale romanului, provocând din primele pagini cititorul:
„Judecând după obrajii îmbujorați până la urechi, ai fi zis că e sfioasă, că se rușina de atâta lume, dar nasul drept, care se contura încă de la baza ochilor, dădea de înțeles că agerimea ei învingea timiditatea. Totul era la ea într-o neobișnuită armonie. […] Modul elegant în care reușea să-și păstreze ținuta echilibrată și sobră sub asaltul privirilor din mulțime o făcea și mai seducătoare. Pur și simplu ignora gloata curioasă. Era cu totul diferită de tinerele locului, care în public își ascundeau mereu chipul sub pelerină. Nici măcar nu simțea nevoia de a se întoarce spre mare pentru a evita privirile acelea pline de suspiciune. […] Pasul ei provocator aproape că îi eclipsa profunzimea privirii, delicatețea gâtului și gingășia chipului. Nereușind să îi tulbure liniștea, toți cei care îi aruncau ocheade insistente sfârșeau prin a-și întoarce ei privirea spre mare, cu un oftat adânc”.
Dansul privighetorii de primăvară este și o carte ce privilegiază cărțile, simbolistica acestora, importanța acordată culturii. Orfana Yi Jin iubește cărțile, obișnuiește să îi citească reginei seara, creând astfel momente de intimitate unice, lumea se miră de obiceiul coreenilor de a-și ține cărțile încuiate în cufere, comunicarea între îndrăgostiți se face prin intermediul cărților. Ajunsă la Paris, grațioasa și inteligenta dansatoare e impresionată de cărțile din biblioteca consulului și pătrunde în lumea literară. Prietenia ei cu Guy de Maupassant, plimbările lor prin cimitire, la morgă, bizarele lor discuțiile oferă alte perspective asupra diferențelor de civilizație, dar și asupra afinităților umane ce pot depăși orice obstacol formal. Unul dintre personaje exclamă, la un moment dat, surprins de istețimea fetei: „sigur vii dintr-o casă cu multe cărți, la cât de repede pricepi”.
Kyung-sook Shin, Dansul privighetorii de primăvară, traducere din coreeană și note de subsol de Diana Yüksel, Humanitas Fiction, 2017
Cumpără cartea din librăria online Cărturești!
