
Pereți subțiri (Polirom, Fiction Ltd., 2017) a avut parte de o recenzie excelentă și promptă pe bookaholic.ro, din partea Mihaelei Pascu. De aceea am ezitat să îmi dau și eu cu părerea despre această carte apărută anul trecut. M-am încumetat totuși să scriu cronicheta de față, încercând o perspectivă socio-antropologică, care își propune să provoace noi interpretări și, eventual, să-i strunească pe citiorii nehotărâți.
Pereți subțiri se prezintă ca o culegere de povestiri despre un bloc din centrul Bucureștiului. Nu orice fel de bloc, în niciun caz nu un tipic „bloc comunist”, cum am citit undeva. E mai degrabă ceea ce, în jargonul imobiliar bucureștean, se numește bloc-vilă, adică un condominiu cochet, cu apartamente confortabile; „blocul cu patru etaje” fiind construit în 1959-’60 pe placul a 15 familii care l-au finanțat „mână de la mână”.
Cine, bazându-se pe reflexele de cititor perspicace, vede în blocul din carte o alegorie a societății și, în povestea de ansamblu, o parabolă a vieții, are parte de o lectură spumoasă, cu nu puține prilejuri de reflecție. Sunt unele indicii care ne îndeamnă către o astfel de lectură: tema succesiunii generațiilor, a destinului, importanța pe care o capătă anumite obiecte fetișizate de către locatari. Și apoi este subtitlul „roman”, prin care autoarea ne indică să luăm textele ca părți ale unui întreg, să fim atenți la aparițiile recurente ale personajelor, să le pândim și să le înțelegem evoluția la mai multe pagini distanță. Să ne gândim la „comitetul de locatari” ca la un personaj colectiv. Să reflectăm la subțirimea pereților din titlu ca la o metaforă pentru relațiile umane.
Totuși. Deși această viziune se susține perfect, eu vă îndemn să citiți Pereți subțiri ca pe o monografie locativă. Ca pe studiul sociografic al unui bloc dintr-o zonă-cheie a Bucureștiului; sau, mai de-a dreptul spus, ca pe o serie de reportaje (romanțate, firește, trecute prin filtrul stilistic de mare finețe al uneia dintre prozatoarele de top ale ultimelor decenii). Citit astfel, volumul depășește ambiția vreunei Comedii umane cu teză prestabilită, pentru a capta viața însăși, cu toată năvălnicia ei.
Apartamentele sunt cadre în care AMS surprinde portrete în filigran ale locatarilor și, totodată, terminale către tărâmuri, mai mult sau mai puțin depărtate, din biografiile acestora. Finețea notației pe care AMS o demostrează în articolele din Dilema Veche, multe dintre ele crochiuri ale fragilității umane, își dau întâlnire aici cu viziuni cinematografice și tușe scenaristice, amintindu-ne de ochiul de filmograf al autoarei, exersat în anii de după 2000 (când, ca jurnalist și cronicar cinematografic, a susținut asiduu noul val de regizori români, aflați pe atunci la debut).
Observație participativă, interviu informal, documentare scriptică sau simplă revelație auditivă a pereților celor subțiri – toate procedeele îi îngăduie Anei Maria Sandu să întocmească un fel de insectar uman din biotopul locativ Icoanei-Ioanid-Lahovari. Monografierea unui bloc-eșantion din această zonă exponențială a Bucureștiului târgovețesc-rezidențial, presărată cu grădini romantice și clădiri stil Mincu, realizează o secțiune de istorie urbană, de memorie colectivă plină de insight social.
Schije ale dinamicii urbanistice explozive pătrund în diegeza, de altfel molcomă, a cărții: de pildă, una dintre vecine se plânge de restaurantul zgomotos deschis peste drum, într-un moment nu cu mult devansat de data scrierii acestor rânduri, când Eremia Grigorescu pare să devină noua arteră a localurilor de hipsteri.
Între pereții cei subțiri ai blocului se acumulează varii tensiuni: jindul după statut social vs comodificarea locativă; obiceiurile de periferie (tradiționalismul importat din ruralitate și suburbii) vs distincția centrului de capitală; generațiile care au îmbătrânit în bloc vs cele care abia au început să-l locuiască. Schimbările de regim politic nu sunt ignorate, ci sugerate subtil, fără patimă, ca niște anotimpuri mai lungi la care se adaptează în mod firesc toți deopotrivă: proletariat burghez, mică intelectualitate lumpen („dăscălime”, cum ar fi zis ILC), tineret boem, precum și – new entry – corporatiști cu viză de flotant, care au prins gustul vieții prospere, dar care suportă greu exploatarea noilor industrii. Antologic este episodul ospățului de nuntă fusion, în urma căruia (SPOILER ALERT!) cuș-cușul refulează prin firava instalație a blocului.
Aș greși dacă aș omite să consemnez bravura psihologică a Anei Maria Sandu, capacitatea ei uimitoare de a vedea deopotrivă prin ochii unui preșcolar, ai unui licean teribilist, ai unui cuplu gay, ai unui psihotic sau ai unei refugiate rusoaice (într-un capitol care ne revelează înrudiri stilistice cu maeștri ai clarobscurului precum Makine și Ulițkaia). Nu lipsesc pagini onirice, chiar fantastice, și plonjoane adânci în zona absurdului.
Există o anumită gradație între cărțile Anei Maria Sandu, de la revolta mocnită (puternic motivată generațional) din Amintirile unui Chelbasan (Paralela 45, 2003) și Fata din casa-vagon (Polirom, 2006) până spre empatia duios înțelepțită din Omoară-mă (Polirom, 2010) – schematizând la extrem o operă multidimensională și infinit nuanțată. Tot acest degradeu al viziunii auctoriale este prezent în Pereți subțiri, ca într-un mostrar care totodată îl etalează și îl sintetizează.
Desigur, e eșantionată aici și Aleargă, „ego-proza” din 2013 (Polirom), doar că, în cazul Pereților…, lipsește asumarea fățișă a autoficțiunii. Un biografist atent se poate avânta să ghicească într-un personaj anume alter-ego-ul autoarei și, de asemenea, să identifice alte personalități reale din lumea culturală bucureșteană sub masca altor personaje; dar, cât timp Ana Maria Sandu nu va consimți să înlăture echivocul, acesta e sortit să rămână pecetluit de discreție.
Poate mai important, însă, pentru fanii Anei Maria Sandu, ar fi localizarea ca atare a „blocului cu patru etaje”. Pereți subțiri are potențialul unei cărți-cult, dintr-acelea care ațâță curiozitatea cititorilor și îi îndeamnă să-i cerceteze contextul, să reconstituie traiectoriile personajelor, să patrimonializeze spațiul acțiunii. Un imobil livresc, un misterios „bloc-bojdeucă”, sortit parcă special pelerinajelor detectivistice, pe undeva prin cartierul-grădină care tinde să devină dublul polar al Centrului Vechi – iată o destinație de turism cultural la care putem visa.
Cumpără cartea din librăria online Cărturești! Ai un discount special Bookaholic – 15% reducere dacă introduci codul 0ADYT44K atunci când faci comanda, la check out.