Iarna trecută a fost primul an în care am avut parte de un concediu mai lung. Am ţinut morţiş să îmi iau câteva zile libere şi înainte de Crăciun, aşa că m-am reîntors la birou abia în ianuarie, după o lungă şi binemeritată vacanţă.

Ce-mi amintesc cel mai mult din acele zile care urmau un alt curs al timpului, mult mai domol şi mai ascultător cu programul meu zilnic? Felul în care am citit, cu o plăcere adâncă, în tihnă, cu o atenţie pentru care nu a fost nevoie să depun prea mari eforturi. Am savurat din plin volum după volum, m-am înconjurat de cărţi, am trăit un basm al lecturilor de plăcere. Mi-a amintit acea perioadă de felul în care citeam în copilărie, de pofta nebună şi de lăcomia care mă făceau să devorez cărţile, de la basmele româneşti şi poveştile nemuritoare până la aventurile lui Nils Holgersson sau ale lui Habarnam.

Când aţi trăit ultima oară aşa ceva? Cât timp vă rămâne în prezent, zi de zi, pentru lectură? Reuşiţi să furaţi ore bune din zi pentru a nu simţi că citiţi cartea pe grabă, pe bucăţele mult prea mici pentru a apuca să vă scufundaţi cu totul în lectură?

Inevitabil, prin prisma locului de muncă, petrec circa opt ore pe zi în faţa unui computer. În timpul liber am reuşit, din fericire, să abandonez pe cât posibil Facebook-ul, dar tot nu este suficient. Tot această reţea de socializare mi-a scos în cale un articol publicat recent pe Washington Post despre felul în care am fost reeducaţi să citim mai puţin, să nu mai avem la fel de multă răbdare, să ne concentrăm mult mai greu pe durate mai lungi de timp.

Iată ce spune Philip Yancey, autorul acestui articol publicat de Washington Post, despre felul în care a început să citească din ce în ce mai puţin, nu înainte de a aduce un minunat omagiu cărţilor:

„Cărţile mă ajută să mă definesc. M-au îndrumat spre o călătorie a credinţei, mi-au făcut cunoştinţă cu minunile ştiinţei şi ale naturii, m-au informat cu privire la subiecte precum justiţia sau rasa. Mai important de-atât, au fost o sursă de plăcere, aventură şi frumuseţe, deschizând ferestre către o realitate pe care altminteri nu aş fi cunoscut-o.

Criza mea constă în faptul că îmi descriu trecutul, şi nu prezentul. Obişnuiam să citesc câte trei cărţi pe săptămână. (…) Dar citesc mult mai puţine cărţi zilele acestea şi chiar şi mai puţine dintre cele care necesită o muncă dificilă.

Internetul şi social media mi-au educat creierul să citească un paragraf sau două, şi apoi să înceapă să se uite primprejur. Când citesc un articol online din Atlantic sau din New Yorker, după câteva paragrafe mă uit spre bara de scroll pentru a aproxima lungimea articolului. Mintea mea rătăceşte şi mă trezesc dând click pe barele laterale sau pe link-urile evidenţiate”.

Experţii în neurologie, aminteşte Yancey, descriu fenomenul ca fiind influenţat de creşterea bruscă de dopamină care se produce de fiecare dată când învăţăm rapid ceva nou. Centrii de plăcere din creier se activează. Drept consecinţă, ne hrănim mintea cu astfel de stimuli, având deja obiceiul de a citi informaţii scurte care lasă impresia că acumulăm cunoştinţe.

Vă loviţi de astfel de situaţii? Simţiţi că în trecut citeaţi mai mult sau reuşiţi să vă bucuraţi şi în prezent de lecturi îndelungate, fără să simţiţi nevoia să luaţi o pauză sau, de ce nu, să trageţi cu ochiul la pagina de Facebook?

Recunosc, nu pot să nu observ cum acest timp petrecut în online a influenţat negativ felul în care citesc, dar şi cât de mult citesc. Am început, mai nou, lectura unei cărţi de la care mă aştept să mă redreseze în această privinţă şi să-mi reeduce atât puterea de concentrare, cât şi răbdarea: e vorba de Confesiunile Sfântului Augustin. Nu ştiu cât de ambiţios e realmente proiectul, dar ţinând cont de faptul că cel puţin în ultima lună nu am reuşit decât să abandonez două titluri, să constat că nu mă cucereşte Ali Smith şi să îmi propun serios să recitesc poveştile nemuritoare (în căutarea poftei de lectură de altădată), cred că acest exerciţiu pe care mi-l propun are toate şansele să mă dezmorţească puţin din această rutină pe care, ca o scuză, am pus-o şi pe seama temperaturilor crescute din acest anotimp.

Dacă vi se întâmplă însă şi vouă să vă pierdeţi răbdarea, să puneţi mâna pe cărţi şi să descoperiţi că vă părăseşte entuziasmul, să nu mai aveţi suficientă putere de concentrare, deşi v-aţi dori asta, cum vă regrupaţi? Cum vă recâştigaţi timpul de lectură în confruntarea cu timpul petrecut pe Internet? Aţi observat schimbări ale obiceiurilor voastre de lectură?

Sursă imagine principală

Mihaela Pascu-Oglindă

Redactor literar, a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și masteratul de Teoria și Practica Editării de Carte, Universitatea București. A debutat cu poeme în antologie în 2015 și cu proză scurtă în antologia "Cum iubim", Vellant, 2016.


3 comentarii
  1. Sorin

    Mereu spun ca acum 10 ani citeam mai mult si mai serios. Odata cu trecerea timpului am constat ca citesc mai greu. E clar ca internetul poate fi un motiv foarte serios. Incerc sa imi revin!!! Port o carte permanent cu mine, citesc in metrou si oriunde am un moment de ragaz. In weekend, dimineata, parasesc apartamentul impreuna cu sotia, ocupam o banca in parc si citim cat putem de mult.

    Reply
  2. Pingback: Câte cărți am putea citi în timpul pe care îl petrecem pe telefon - infografic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *