Nu îmi amintesc când am citit prima carte scrisă de un japonez. Și nici ce carte a fost aceasta. Știu însă că în ultimii ani, participând la evenimente care mi-au oferit posibilitatea nu doar de a prezenta cărți ale scriitorilor japonezi, ci și de a intra în contact cu personalități ale politicii și culturii din Japonia aflate în România, de a fi spectator la diverse manifestări ale acestei civilizații (poate că cea mai dragă mi-a fost ceremonia de ceai la care a participat soția ambasadorului Japoniei), am devenit din ce în ce mai atrasă de literatura niponă, de filosofia de viață transpusă în aceste cărți provocatoare, uneori greu de descifrat, ce te determină să cauți și să duci mai departe înțelegerea unui stil de viață aparte.

În acest context, volumul profesorului american Paul Varley, Cultura japoneză, considerată una dintre cele mai reușite introduceri în istoria și cultura japoneză, este o apariție editorială extrem de utilă atât celor care deja îndrăgesc din diverse motive civilizația japoneză, cât și celor care, din pricina diferențelor de mentalitate, nu au reușit să îi simtă farmecul. Mai ales când vine vorba de literatură.

Volumul lui Paul Varley este o sinteză remarcabilă, riguroasă, dar și foarte generos-prietenoasă cu cititorul. În această abordare diacronică, esențial este gradul mare de familiaritate a autorului cu domeniul cercetat, ceea ce îi permite o prezentare multistratificată și totuși limpede, cu asocieri de substanță, cu prezentări și interpretări. Epocile și conflictele istorice, politica internă și externă, clasele sociale, religia (felul în care s-au întrepătruns pricipiile budismului, (neo)confucianismului, șintoismului), literatura, teatrul, pictura, sculptura, ceremonia ceaiului, împrumuturile culturale, amenajarea grădinilor, elementele constitutive ale culturii „zen” – sunt doar o parte dintre aspectele care se leagă organic, într-un fascinant tablou al civilizației japoneze, care își dezvăluie astfel din mistere.

Căci pentru europeni nu e chiar la îndemână să pătrundă înțelesurile de ansamblu ale unei viziuni bazate pe alte valori și principii, cum ar fi preferința pentru frumusețea perisabilă, pentru ceea ce ține de mișcare, de schimbare, sensul găsit în lucrurile supuse degradării, trecerii timpului, cultul pentru simplitate, auster, sobrietate, naturalețe, firesc, onestitate, admirația imperfecțiunilor, gustul pentru asimetrie, rafinamentul aristocratic, înclinația către sugestivitatea elegantă, temperată și subtilă – manifestate nu doar în viața cotidiană, ci și în artă. În secolul al XV-lea, un curtean scria că lucrurile au puterea să ne miște tocmai pentru că viața și natura sunt schimbătoare, iar scriitorii au avut ca temă esențială trecerea timpului și au căutat să-și proiecteze simțurile „dincolo de frumos” și să afle valoare estetică în universul singurătății, al frigului și al ofilirii.

„… putem observa că japonezii au pus întotdeauna mare preț pe partea afectivă a naturii omului și că sinceritateaa sentimentului sau a faptei a fost cel mai adesea preferată în spiritul lor altor valori posibile, ca «adevărul», «dreptatea» sau «binele». Acest lucru nu vrea să sugereze că sinceritatea e în mod necesar incompatibilă cu aceste alte valori, ci pur și simplu că sinceritatea, etica afectelor, a constituit o linie dominantă – dacă nu predominantă – în simțirea japoneză de-a lungul veacurilor.”

Istoria literaturii și a picturii este prezentată în strânsă legătură cu fenomenle sociale, exemplificările fiind extrem de bine alese. Pe de altă parte, scurtele biografii ale unor personalități de seamă ale culturii japoneze, cum ar fi Sen no Rikyū, protagonist al romanului Enigma Rikyū, scris de Keniachi Yamamoto și publicat în 2016 la Humanitas Fiction, sunt dublate de lămurirea unor concepte estetice, cum ar fi în cazul de față celebra estetică wabi ce a stat la baza ceremoniei de ceai. Un alt concept estetic prezentat în carte și absolut necesar înțelegerii literaturii japoneze este și cel de mono no aware, principiu ce vizează capacitatea omului de a fi mișcat de frumusețea naturală sau de sentimente, acordând un rol privilegiat patosului lucrurilor aflate în mișcare, a căror frumușe este legată de efemeritate, de aici izvorând și o nuanță de tristețe și melancolie.

„Celor ce așteaptă
Doar flori,
Arată-le o primăvară
Cu iarbă prin zăpadă
Într-un sat de munte.”

E un frumos poem al scriitorului japonez Fujiwara no Ietaka (1158-1237), prin care se ilustrează estetica wabi (caracteristică mai ales ceremoniilor de ceai), o estetică a sobrietății, a simplității, a realității rece în exterior, dar care debordează în interior de frumusețe și vitalitate.

Cartea lămurește și diverse simboluri ale acestei culturi, cum ar fi, de pildă, cel al lotusului care poate fi văzut plutind pe suprafața celei mai tulburi ape și devine simbol al purității, al universului, fiecare dintre petalele sale putând simboliza o lume de sine stătătoare. Descrierea caselor și rolul ori semnificațiile unor obiecte din interiorul lor, cum ar fi paravanele de ceremonii, fidelizează de asemenea cititorul.

Chenarul epocii contemporane este și el plin cu informații din toate culisele societății și culturii japoneze, autorul privilegiind o abordare ce evidențiază felul în care japonezii „și-au păstrat […] un nucleu trainic de valori sociale, etice și culturale autohtone, prin intermediul cărora au modelat și adaptat aproape invariabil împrumuturile din exterior la gusturile și țelurile proprii. În era modernă însă, japonezii au și exportat din propria cultură, iar în acest proces au exercitat o însemnată influență asupra artei și modei universale”.

Tocmai pentru că e evident că aspecte majore ale culturii japoneze devin parcă din ce în ce mai mult parte a vieții oamenilor de pretutindeni, cartea lui Paul Varley e o apariție valoroasă. Și, cu siguranță, iubitorii de literatură vor înțelege mult mai bine operele nipone având la îndemână acest volum, cu atât mai mult cu cât traducerile se înmulțesc considerabil.

 

Paul Varley, Cultura japoneză, traducere din engleză de Ruxandra Mărginean Kohno, Humanitas, 2017

Cumpără cartea din librăria online Cărturești!

2 comentarii
  1. AvatarDBA Adela

    Buna ziua, deaorece ati adus vorba despre europeni si cum privesc acestia literatura japoneza as dori sa va mentionez ca, in multe situatii, nu am inteles opinia acestora si fata de alte literaturi. Lucrand in Belgia, interactionand cu multiple persoane de diferite etnii, am observat de exemplu o opozitie a acestora fata de literatura franceza, nu poti spune ca nu ai ce citi si ca nu exista renumiti autori francezi, cred ca este vorba de o delasare de a nu aprecia scrierile de calitate.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *