Tag: fantasy

Ursula K. Le Guin, bătrânica de fier a literaturii SF & Fantasy, despre artă și profit la National Book Awards

Pentru cine nu știe prea multe despre Ursula K. Le Guin, o să vă spun doar atât: are 85 de ani, ține un blog și are o minte mai lucidă decât mulți colegi de breaslă cu patru-cinci decenii mai tineri. Mie, și sunt convinsă că multor altora, Deposedații și Mâna stângă a întunericului mi-au schimbat felul de a gândi într-o măsură pe care nu multe alte cărți au reușit s-o facă. Mai multe despre ea, cât și câte ceva despre romanele de mai sus, o să vă las să citiți pe Bookaholic, aici și aici. Citeşte tot articolul


Cînd adulții citesc cărțile puștilor

Am făcut zilele astea o listă cu eroii puștilor, cu noii eroi care răspund fantasmelor (pre)adolescenților de acum. Am citit cîteva cărți foarte populare din genul Young Adult (YA), plus ceva fantasy, strict cît să-mi fac direct o idee despre  categoria asta de literatură care seduce în masă și apoi devine film. Și apoi seduce din nou, tiraj după tiraj, cu copertă nouă, pe care  apare, la scurt timp, afișul filmului! Și care, dincolo de nunațe, poleială, lacrimi și entuziasme de școala generală, e o afacere cu multe, printre cele mai multe cifre de pe piață. Citeşte tot articolul

Jumătatea rea de Sally Green. Un nou hit fantasy

Jumătatea rea de Sally Green este una din acele cărți cu drepturi vîndute în aproape 40 de țări înainte să iasă din tipografie. Mai mult, e un roman de debut: Sally Green nu avusese nicio aventură cu literatura, lucrase în fel de fel de locuri, ultima slujbă fiind cea de contabilă, iar scrisul compulsiv la Jumătatea rea a  luat-o inclusiv pe ea prin surprindere. Citeşte tot articolul

Travel Light, un fantasy post-epic de Naomi Mitchison

Sunt dintre cei care au aflat de curând (în urma a câteva articole laudative recente de pe marele internet) despre existența scriitoarei scoțiene Naomi Mitchison, prezentată drept o senzație subapreciată, drept o nestemată a literaturii britanice, umbrită de prezența conaționalului, contemporanului și amicului său, Tolkien. Recunosc, n-auzisem de Mitchison; bine, pe de altă parte, nici pe Tolkien nu l-am avut în cursurile de la facultate, dar pe el într-adevăr numele îl precede. Citeşte tot articolul

Film: Hobbitul 2, Dezolarea lui Smaug

De ceva timp am încetat să mai recomand ecranizările după Tolkien. Cei care îmi taie în mod obișnuit elanul fac parte din două categorii. Mai întâi sunt ne-consumatorii de epic fantasy, cărora poți să le povestești până ți se usucă limba de Codrul Întunecat, de Bag-End, de elfi, de istoriile spuse în jurul focului și butoiului cu hidromel, de pațaniile eroice ale unei cete de pitici și un hobbit, călare pe ponei, mânați de un vrăjitor sur spre un munte în măruntaiele căruia doarme un dragon îngropat în aur. Până ți se usucă limba, zic, maestre menestrel, și tot n-ai să le trezești interesul pentru baladele epice rescrise de echipa lui Peter Jackson în trilogiile LOTR și The Hobbit. Citeşte tot articolul

Un happy ending pentru bucătăreasa zînelor

Bucătăreasa zînelor, de Shirley Barber, m-a atras în primul rînd prin modul în care e ilustrată: paginile sînt încărcate cu scene în care nici un colţişor nu e lăsat gol şi din care apar fiinţişoare de tot felul, spiriduşi, şoareci, flori şi colţuri de pădure, cadrul în care e plasată povestea unei iepuroaice cu un dar aparte pentru gătit: Martha B. Rabbit. Citeşte tot articolul

Despre opera şi viaţa lui H.P. Lovecraft

H.P. Lovecraft, un autor oarecum obscur în timpul vieţii, este, acum, la 76 de ani de la moartea sa, considerat unul dintre maeştrii literaturii fantastice. Creator al unor lumi fabuloase, înspăimântătoare, ale unor coşmaruri pline de fiinţe dintre cele mai hidoase, omul H.P. Lovecraft a rămas, în mare parte, o necunoscută. Cine este cel din spatele lumilor terifiante din povestiri ca Dagon sau The Dream-Quest of Unknown Kadath ? Documentarul din 2008 Lovecraft: Fear of the Unknown încearcă să dea un răspuns la această întrebare, explorând, în acelaşi timp, textele lui Lovecraft şi viaţa acestuia. În acest documentar apar, printre alţii, şi Guillermo del Toro sau John Carpenter. Citeşte tot articolul

Neil Gaiman, Oceanul de la capătul aleii

Neil Gaiman e un personaj foarte atractiv: un scriitor bun de ficţiune speculativă - (dark) fantasy, weird fiction -, răsplătit de-a lungul anilor cu diverse premii ale literaturii de profil (Hugo, Nebula), scenarist, autor apreciat de benzi desenate şi romane pentru copii şi adolescenţi, o prezenţă internaută constantă şi afabilă, însurat cu neobosita cruciată a provocărilor de tot soiul şi a nonconformismului Amanda Palmer şi, în paranteză fie spus, un tip tare arătos. Citeşte tot articolul


Robert Holdstock, Mitago

Mythago Wood de Robert Holdstock a primit în 1985 premiul World Fantasy for Best Novel, iar criticii îl plasează pe autor printre cei mai remarcabili adepţi şi succesori ai genului fantasy abordat de Tolkien. Citeşte tot articolul

The Hobbit, filmul

Departe de a fi fan Tolkien (și probabil tocmai am pierdut câțiva cititori), în sensul în care se înțeleg și se declară azi fanii, așteptam totuși Hobbit-ul lui Peter Jackson ca pe un măr copt, aburind într-o zi de iarnă. Am zis Hobbit-ul lui Jackson, nu al lui Tolkien, Citeşte tot articolul

Atunci cînd dragostea împinge la fanatism. Salman Rushdie, „Shalimar the Clown”

La un prim nivel o carte de dragoste, romanul Shalimar the Clown este, în esenţă, o pledoarie pentru toleranţă, punînd accentul pe faptul că tendinţa către fanatism şi alunecările oamenilor în direcţii extremiste sînt mai degrabă provocate de un context socio-politic nefavorabil decît de înclinaţii naturale. Kaşmirul descris de Rushdie este înfăţişat ca un tărîm neverosimil de liniştit şi armonios, parcă atemporal, înainte ca India şi Pakistan să înceapă războiul pentru această zonă. Singurele conflicte care apăreau între satele Pachigam (predominant musulmană) şi Shirmal (predominant hindusă) erau legate de întrecerile culinare, fiecare încercînd să deţină supremaţia. Prieteniile se legau între oamenii dintre cele două sate, indiferent de orientarea religioasă – religia nu este, iniţial, motiv de dezbinare, atît musulmanii, cît şi hinduşii au vederi moderate şi chiar căsătoriile inter-religioase puteau avea loc. Citeşte tot articolul