Tag: poveste

Ia parte pentru ultima oară la Jocurile Foamei – În „Jocurile Foamei: Revolta – partea a doua”

Bazat pe a doua parte a ultimului roman din trilogia de succes „Jocurile foamei” scrisă de Suzanne Collins (apărută şi în traducere românească la editura Nemira), filmul „Jocurile foamei: Revolta – partea a doua” o regăseşte pe Katniss Everdeen (Jennifer Lawrence) – cunoscută tot drept „Mockingjay” (gaiţa zeflemitoare) – luptând nu pentru supravieţuire, ci pentru viitor. Filmul duce mai departe emoţia şi acţiunea din primele filme ale francizei, cu scopul de a închide cercul transformării lui Katniss, din fata prinsă într-un coşmar distopic în liderul care schimbă o naţiune. Citeşte tot articolul

Cum contenesc țipetele – „Tangou pentru Lisandra”, de Hélène Grémillon

Al doilea roman al scriitoarei franceze Hélène Grémillon – Tangou pentru Lisandra – este o carte complexă, cu multă tensiune, deopotrivă roman psihologic, istoric, erotic (dramă conjugală) și polițist. Însă, dincolo de toate acestea, este o carte în care se ridică acut problema recâștigării sinelui și a timpului prin povești. Cartea pune în prim-plan, alături de răsfrângerea unor evenimente traumatizante din istoria recentă a Argentinei, nevoia omului de a se (re)găsi pe sine spunând și ascultând povești, de a-și limpezi propria poveste întunecată. Citeşte tot articolul

The Power of Storytelling, povestea unei conferințe cu povești

The Power of Storytelling, ce va avea loc pe 9-10 octombrie la București și apoi la Cluj, aduce cu sine o mulțime de povești, inspirație, entuziasm și dorința de a schimba lumile noastre prin povestire. M-am întrebat cum fac Cristian Lupșa și echipa lui de la Decât o Revistă să organizeze o astfel de conferință, aflată acum la a cincea ediție, cum aduc în fiecare an pe scenă o listă impresionantă de speakeri și, de fapt, cum prind viață poveștile la The Power of Storytelling. Citeşte tot articolul

Reflection (Lightwave Theatre Company), un spectacol cu păpuși în care tu construiești povestea

Am fost la primul spectacol din viața mea cu păpuși în mărime naturală anul trecut, pe la începutul verii, când avea loc avanpremiera Iubitafizicii, după cartea omonimă a lui Iulian Tănase. Am fost plăcut surprinsă, totul era atât de atipic și fascinant! Tipul acesta de artă este puțin spre aproape deloc cunoscut la noi și tare mi-aș dori ca lucrurile să evolueze. De altfel, în mintea mea, în acest spațiu, spectacolul cu păpuși în mărime naturală este aproape sinonim cu Lightwave Theatre Company, trupa (Cristina Andreea Ion - regizor /actor -, Adina Hotinceanu - actor -, Daniel Burcea - artist păpușar -, George Sfiraiala - actor -, Petru Stratulat - artist păpușar) înființată în 2013 care a realizat, până acum, piesele Iubitafizica și Reflection. Citeşte tot articolul

Piesă pentru frate și soră, un spectacol incomod după textul lui Tennessee Williams

Mi-era dor de teatru. Tare dor. Așa că invitația la spectacolul Piesă pentru frate și soră a picat ca un semn bun - și-așa tot plănuiam să ajung la această adaptare teatrală de prin noiembrie-decembrie anul trecut, atunci când a avut premiera. Nu de alta, dar Tennessee Williams este unul dintre dramaturgii mei preferați, iar Piesă pentru frate și soră (în original, The Two-Character Play sau Out Cry) nu a mai fost montată până acum la noi, din câte știu eu - oricum, aceasta nu face parte din acele piese-vedete ale sale, precum Un tramvai numit dorință, Menajeria de sticlă, Vacanța romană a doamnei Stone, Noaptea iguanei, Dulcea pasăre a tinereții, Pisica pe acoperișul fierbinte ș.a.m.d. Citeşte tot articolul

Interviu cu Ana Dragu: „Cred că orice om are o poveste de spus”

Ana Dragu este, așa cum scrie și în descrierea de autor de pe site-ul editurii Polirom, jurnalistă, poetă - a publicat, până acum două volume de poezie: Păpușa de ceară (Editura Charmides, 2008) și Păzitoarea (Editura Charmides, 2012) -, fondatoarea și președinta Asociației Autism Europa Bistrița. În 2007, aceasta a înființat Centrul de Resurse și Referință în Autism „Micul Prinț” Bistrița și, totodată, a pus bazele primei reviste periodice despre autism din România, intitulată 2 Elefanți. A publicat, de asemenea, peste o sută de articole despre autism. Citeşte tot articolul

Interviu cu Maria Surducan: „Basmul este făcut să fie repovestit mereu”

Maria Surducan este ilustrator de carte, autor de bandă desenată şi grafic designer. A terminat facultatea, dar și masterul, la Universitatea de Artă şi Design de la Cluj. A ilustrat, printre altele, Pentru ce mergem la operă?, de Tiberiu Soare, volum publicat de Fundația Calea Victoriei, și Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu, tipărită de Editura Vellant. Prima ei carte, scrisă și ilustrată, a fost David și puiul de întuneric (Editura Benefica, 2012). Cea de-a doua, pretextul pentru întâlnirea noastră și interviul de față, se numește Prâslea cel voinic și merele de aur și a fost reeditată de curând de Editura Vellant.  Citeşte tot articolul

Taximetristul care citea Sven Hassel

Era o dimineață de vară capricioasă: ba se întuneca din pricina norilor și începea să plouă, ba ieșea soarele și începea toropeala. Citisem și făcusem notițe toată noaptea, așa că aveam ochii cât cepele și energia aceea de după ce trece somnul. Îmi printasem întrebările pentru un interviu cu un scriitor tare fain. Aveam emoții, așa cum am de fiecare dată înaintea unui interviu (chiar dacă e luat prin e-mail, apropo :) ). Când să plec de acasă, am realizat că aveam toate șansele să întârzii. Singura soluție era să iau un taxi - și nici atunci nu știam dacă voi ajunge la timp.  Citeşte tot articolul

Punctul magic de întâlnire dintre scriitor și cititor: ”Poveste pentru timpul prezent”, de Ruth Ozeki

Amestecare de planuri, împletire între prezent și trecut, între atunci și acum, Japonia - America - Canada, ocean, tsunami, călătorii, iluminare spirituală, lectură, actul scrierii, jurnal, o adolescentă și o femeie matură, o insulă, o capitală super aglomerată, tradiții nipone, cruzime, internet, faliment, budism, Murakami, zen, zazen, 11 septembrie, programare, Proust, scriitor, templu, timp, fizică cuantică, sinucidere, prostituție, umiliri, război, cititor, viață, literatură, poveste. Toate acestea și atât de multe altele fac din Poveste pentru timpul prezent (Editura Polirom, colecția Biblioteca Polirom. Actual, traducerea de Ana-Maria Lișman, 2013, 464 de pagini) o carte pe care o citești așa cum îți bei cafeaua de dimineață: savurând fiecare pagină, zăbovind asupra unor ”arome”, nedorindu-ți să ajungi la sfârșit. Citeşte tot articolul

Fetiţa cu chibrituri, ilustrată de Natalia Demidova

Nu ştiu cum se face că, în fiecare iarnă, în apropierea Crăciunului, copilul din mine începe să-şi facă de cap şi să zburde cu mare entuziasm. Asta se traduce printr-o multitudine de decoraţiuni şi luminiţe ce umplu casa, vizionări de desene animate specifice perioadei, turtă dulce consumată din belşug şi cărţi de poveşti răsfoite sau făcute cadou. Şi chiar dacă e perioada în care unii se uită la mine cu o sprânceană ridicată, nimeni şi nimic nu-mi poate strica starea de spirit şi bucuria simplă şi sinceră pe care sărbătorile de iarnă mi-o aduc. Citeşte tot articolul


Cealaltă faţă a poveştii, în arta creată de Hiroko Matsushita

Ne plac poveştile (unele) tocmai pentru că ne prezintă o lume ideală, în care binele învinge întotdeauna, fata rămâne cu Făt-Frumos şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi, totul pare că pluteşte pe un nor roz şi pufos. Având în vedere că sunt adresate în special copiilor, pare oarecum de înţeles, deşi unora le deformează pentru totdeauna percepţia despre realitate şi îi transformă în adulţi cu aşteptări nerealiste de la viaţă. Dar asta e altă poveste. Citeşte tot articolul


Un happy ending pentru bucătăreasa zînelor

Bucătăreasa zînelor, de Shirley Barber, m-a atras în primul rînd prin modul în care e ilustrată: paginile sînt încărcate cu scene în care nici un colţişor nu e lăsat gol şi din care apar fiinţişoare de tot felul, spiriduşi, şoareci, flori şi colţuri de pădure, cadrul în care e plasată povestea unei iepuroaice cu un dar aparte pentru gătit: Martha B. Rabbit. Citeşte tot articolul

Hansel și Gretel, vânătorii de vrăjitoare sau de … zâmbete

Hansel și Gretel, vânătorii de vrăjitoare (Hansel & Gretel: Witch Hunters) este filmul pe care îl recomand pentru a fi văzut pe vremea aceasta teribilă, acasă la căldură, eventual cu niște popcorn în față, fără niciun fel de așteptări. Deși lansat în ianuarie, nu m-a tentat până de curând să-l văd - de altfel, tocmai pentru că mă așteptam să fie încă o prostioară de Hollywood, nu l-am văzut decât când chiar eram în pană de filme bune. Adevărul este că nu regret că am petrecut o oră și jumătate cu acest film: am râs cu gura până la urechi tot timpul, fiind atât de binedispusă după aceea încât m-aș mai fi uitat o dată.  Citeşte tot articolul