Povestea noului nume - Elena Ferrante

Meritul de a-şi fi creat un nume nu este nici pe departe acela al misterului care a reuşit să se accentueze şi să se păstreze totodată intact în jurul unei întrebări pe care am auzit-o din ce în ce mai des: cine este Elena Ferrante?

O cunoaşteţi, cel mai probabil, mai ales după publicarea volumului Prietena mea genială, atât de apreciat încă de la lansare.

În tot acest timp, chiar dacă jurnalişti îndrăzneţi (precum Claudio Gatti) şi chiar istorici (prea curioşi) au considerat că au dezlegat misterul, editura Elenei Ferrante a dezminţit de fiecare dată ştirile potrivit căreia s-ar fi aflat identitatea reală a acestei scriitoare care a devenit apreciată în nenumărate ţări.

Tetralogia napolitană care începe cu volumul Prietena mea genială a reuşit să cucerească cititorii din întreaga lume. La noi, seria s-a tradus în română, direct din italiană, de către Cerasela Barbone, fiind publicată la Editura Pandora M (Grupul Editorial Trei). Trebuie consemnat aici faptul că traducerea este una de excepţie şi că merită să aşteptaţi şi traducerea celui de-al patrulea volum, anunţată pentru acest an, de aceeaşi editură.

Prietena mea geniala

Tetralogia urmăreşte viaţa Elenei Greco de la copilăria petrecută într-un cartier din Napoli şi până la vârsta a treia când decide să scrie despre întreaga sa viaţă şi despre strânsa legătură cu prietena sa, Lila, sau Lina, cum îi spun toţi ceilalţi în afară de ea.

Revenind însă la misterul creat în jurul autoarei, sunt de remarcat două incidente care ar putea face lumină în acest caz. Nu ne dezvăluie nicidecum identitatea reală a Elenei Ferrante, ci ne explică şi mai mult de ce, mai ales în ziua de astăzi, autorul cărţilor are dreptul să-şi protejeze atât de intens identitatea.

Să începem prin a spune că autoarea nu este Anita Raja, aşa cum a apărut, la un moment dat, pe contul de Twitter semnalat din nou de editură ca fiind fals. In octombrie 2016, în mai multe postări pe acest cont, autoarea şi-ar fi dezvăluit identitatea reală, mărturisind că este traducătoarea Anita Raja şi scriind:

„Aş vrea doar să vă cer, acum că această curiozitate care a ţinut de ani de zile a fost satisfăcută, să mă lăsaţi să trăiesc (şi să scriu) în pace”.

În cel de-al şaselea tweet (şi ultimul), traducătoarea ar fi scris:

„Repet: nu voi vorbi niciodată despre Elena Ferrante, nici nu voi răspunde în numele ei, nici nu voi spune nimic despre cărţile ei. Mulţumesc, Anita Raja”.

Să fi fost efortul unui cititor care dorea ca Elena Ferrante să fie lăsată în pace de teamă că aceasta ar putea să nu mai scrie sau chiar un moment de slăbiciune al autorului real? Ne putem încrede în dezminţirile editurii şi îi putem citi în continuare cărţile. Nu ne roade această curiozitate de a afla autorul atunci când dăm pagina. Elena Ferrante nu este nimeni altcineva decât Elena Ferrante. Pentru că şi-a creat, odată cu cărţile pe care le-a scris, o identitate de sine stătătoare şi care nu mai poate aparţine nimănui altcuiva.

Cea de-a doua întâmplare constă chiar în mărturisirea făcută de Elena Ferrante într-un interviu pentru Gentlewoman. Întrebată de ce îşi protejează identitatea reală, aceasta a mărturisit că, parţial, o face pentru a proteja comunitatea napolitană din care şi-a extras inspiraţia. Totodată, a adăugat că în felul acesta se eliberează de orice formă de presiune socială:

„Dorinţa de a te elibera de toate formele de presiune sau obligaţie socială. De a nu te simţi legat de ceea ce ar putea deveni imaginea publică a cuiva. De a te concentra numai şi numai şi cu libertate deplină asupra scrisului şi a strategiilor sale”.

Că astfel de argumente nu mulţumesc pe toată lumea nu e de mirare într-un prezent care nu mai pune intimitatea pe primul loc. Chiar şi aşa însă, un autor care scrie sub pseudonim nu datorează cititorilor săi numele real în aceeaşi măsură în care nu datorează să le dezvăluie acestora ce a servit la micul dejun.

Succesul cărţilor sale a făcut însă ca anumite persoane să îşi dorească să afle cine este Elena Ferrante. Nimic nu ţine aici de un mecanism al editurii, de o găselniţă a vreunui agent literar. Cărţile, scrise de Elena Ferrante sau de oricine altcineva, ar fi ajuns oricum la cititorii lor. Iar Elena Ferrante, până la proba contrarie (pe care nici nu ne-o dorim) rămâne Elena Ferrante.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *