Tag: salinger

Interviu cu scriitorul Tudor Ganea: „Scoteam midii de sub stabilopozi și le prăjeam pe o tablă ruginită, găsită pe plajă”

Complet necunoscut până la momentul debutului, Tudor Ganea și-a făcut ucenicia (să-i zicem așa) la cursul de creative writing ținut de Florin Iaru și Marius Chivu, deși scria, sunt absolut sigură, cu mult înainte să fie validat de lumea literară. Arhitect de meserie, el a debutat în forță în 2016, cu romanul Cazemata, excelent primit de public, dar și de critică. Debut care i-a adus două premii dintr-un foc: Premiul „Tânărul Scriitor al anului 2016”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori/Cartea de Poezie a Anului 2016 și Premiul pentru Debut al revistei Observator cultural, ediţia 2017. În 2017, a urmat un al doilea roman, Miere, un roman în care satul Mireni pare desprins, pe alocuri, dintr-un realism magic de coloratură autohtonă. Cititor versat și pasionat, Tudor Ganea era, la momentul debutului pe piața literară românească, un scriitor deja format, bun cunoscător de tehnici narative, excelent povestitor și, de multe ori, un stilist remarcabil. Astăzi, deja e un nume important al noului val de tineri prozatori care promit o „schimbare la față” a prozei contemporane. L-am invitat să ne povestească despre mâncare, ca fapt antropologic, ca fapt de viață, ca vehicul al memoriei. Iată ce (ne-) a ieșit! Citeşte tot articolul


Autori în casă, autori acasă – #13: Viku Zen

Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Viku Zen ne propune o perspectivă diferită a copilăriei, o vârstă de demult care poate fi trăită și la maturitate dacă avem răbdare să observăm personajele și detaliile importante ale celor pe lângă care trecem. Citeşte tot articolul


Patti Smith și cărțile ei favorite

Ne-am îndrăgostit și mai tare de Patti Smith odată cu Pe când eram doar niște puști (Polirom, 2014, cronica noastră aici), așa că acum, de fiecare dată când dăm în lecturile noastre zilnice peste alte și alte informații cu privire la poeta și precursoarea punk-rock-ului, citim cuminți și dăm mai departe între noi. Cu ceva timp în urmă, de exemplu, vă recomandam să vizionați documentarul Dream Of Life, care o avea în centrul său pe Patti Smith - din păcate, dacă n-ați făcut-o atunci, acum nu mai este posibil, a fost scos de pe YouTube.  Citeşte tot articolul

20 de fotografii cu scriitori în compania cărților

Scriitorii sunt mari cititori - nu știu când am auzit replica aceasta sau cine a spus-o prima dată, însă parcă de atunci (demult, tare demult) îmi tot răsună în cap. Nu mă surprinde că meseria de scriitor implică lecturi în cantități mari, este normal zic eu. Însă îmi este atât de drag atunci când zăresc într-un colț sau altul al internetului câte o fotografie cu vreunul dintre autorii pe care-i iubesc citind, încât vreau să împărtășesc câteva și cu voi.  Citeşte tot articolul

Cu scriitorii, cărțile sau personajele literare pe unghii

Despre modalități de a purta pe noi cărțile, personajele literare sau scriitorii care ne sunt dragi, am mai vorbit. Mai ales despre tatuaje - pe mine întotdeauna m-a atras această formă ”extremă” de a-ți arăta atașamentul față de o operă literară sau de un autor. Însă nu mi-aș face (cel puțin nu unul foarte mare) tocmai pentru că descopăr zi de zi scriitori faini, oameni cu care empatizez, cărți care-mi clătesc privirea - și n-aș vrea să simt frustrarea că am rămas toată viața cu un tatuaj cu Alice (în Țara Minunilor). Însă acum se găsesc modalități mult mai simple și perisabile de a le arăta prietenilor cât de pasionat de cărți ești: manichiuri literare. Citeşte tot articolul

10 melodii cu personaje literare în titlu

În urmă cu aproape două luni vă povesteam cum De veghe în lanul de secară, romanul de debut al lui J.D. Salinger, a fost cartea preferată a unor psihopaţi/criminali, cel mai celebru dintre toţi fiind Mark David Chapman, cel care l-a împuşcat pe John Lennon. Căutând cât mai multe detalii despre subiect, la momentul respectiv ne-am pus problema câţi alţi oameni au fost oare inspiraţi de Holden Caulfield la bune sau la rele? Acestea fiind date, am dat peste melodia "Who Wrote Holden Caulfield?" de la Green Day. Şi pentru că numele personajului nu este însă întâlnit în versurile melodiei, ne-am gândit să căutăm şi altele care să aibă în titlu nume de personaj literar, însă nu musai să şi vorbească despre el. Citeşte tot articolul


de veghe în lanul de secară

De veghe în lanul de secară și criminalii

În urmă cu aproximativ 30 de ani, în SUA a fost o serie de procese împotriva industriei rock, pe motiv că ar promova pe căi subliminale mesaje distructive, iar copiii ar pica uşor în capcană. Nu suntem pe punctul de a diseca ce s-a întâmplat în anii '80-'90, dar cumva pe acelaşi traseu am vrut să găsim dacă există texte literare care în mod similar se presupune că ar instiga la rău. Cea mai la îndemână carte pentru o astfel de dezbatere a fost - şi va rămâne pentru ceva vreme - De veghe în lanul de secară, romanul de debut al lui J.D. Salinger, cu atât mai mult cu cât în anii '60 a fost cea mai cenzurată şi interzisă carte din SUA (în 1960, un profesor a şi fost concediat pentru că le-a dat-o elevilor spre lectură). Citeşte tot articolul


Razna: nebuni și nu prea, în cărți

Atunci când toată lumea spune că ești nebun, cum știi că nu e invers? Că nu ești tu singurul întreg la cap într-o lume plină de indivizi cu o doagă lipsă? Și, până la urmă, cum știi că nu toți cei din jurul tău au momente când își pierd simțul realității? Și, de fapt, despre ce realitate e vorba? Problema cu nebunia în literatură este că, invariabil, îți demonstrează că toți avem câte o gaură metaforică de scurgere: dacă ai scos dopul, o să-ți vezi propria realitate scurgându-se în spirale, în timp ce restul lumii se bălăcește încă într-o cadă plină cu apă fierbinte. Citeşte tot articolul

12 carti pe care am vrea sa le vedem ecranizate

Pentru ca disputa "ce e mai bun, cartea sau filmul" e inca destul de in voga (mai ales ca, in ultima vreme s-au ecranizat o multime de carti), initial articolul asta a pornit ca un listing de ecranizari de carti care ne-au placut foarte mult. Numai ca, pe masura ce insiram titluri de filme care nu fac de rusine cartile de la care au pornit, ne-am dat seama ca sunt atat de multe, incat era greu sa alegem doar cinci, sau zece. Si pana la urma, cine suntem noi sa spunem ca Tacerea Mieilor e mai bun decat Pe aripile Vantului sau Blade Runner? Mai ales ca o multime de filme sunt ecranizari ale unor romane obscure, de care putini am auzit si pe care, cel mai probabil, ne-ar fi chiar greu sa le gasim publicate in Romania. Citeşte tot articolul