Laura Sandu

Laura Sandu

redactor și traducător cărți, doctorand studii culturale și teoria imaginii, co-autor al romanului colectiv Rubik


Oglinda lumii. Istorie proaspătă a artei. Reţetă nouă!

Trebuie sa recunosc: Oglinda lumii mi-a atras atenţia în primul rând pentru că e o ediţie foarte frumoasă şi în al doilea, pentru că se numeşte aşa: Oglinda lumii. Când m-am gândit la implicaţiile lui, titlul mi-a displăcut imediat. Arta numai oglindă nu e, iar dacă ar fi, n-ar fi una a lumii, ci a unor indivizi…. Dar, cel puţin, era un titlu ceva mai inventiv (rar i se întâmplă unei istorii a artei!) şi, după ce am citit ce povesteşte Julian Bell, mi-am dat seama că, de fapt, e şi unul foarte potrivit pentru felul în care vede el lucrurile. Citeşte tot articolul


Citim peste tot

Am multă treabă şi sunt prinsă cu nasul în cărţi, dar l-am desprins puţin şi l-am scos pe fereastră. Vă anunţ că afară miroase a primăvară!

Citeşte tot articolul


Memoriile unei fete cuminţi sau despre orbirea parţială

Astăzi se împlinesc 104 ani de la naşterea lui Simone de Beauvoir. Am citit de curând Memoriile unei fete cuminţi, apărute la Humanitas în traducerea – foarte bună! – a Ioanei Ilie. SB îşi reconstituie primii douăzeci şi unu de ani de viaţă încercând să noteze cât mai exact gândurile din perioada despre care scrie. Detaşarea critică, autoironia, uneori dură, sunt mereu prezente, fin şi subtil, în spatele textului. Citeşte tot articolul


Punct contrapunct de Aldous Huxley

Acum vreo şapte sau opt ani, când am citit pe nerăsuflate Punct Contrapunct şi am trecut-o repede în galeria personală a cărţilor de aur, m-am regăsit în (sau mai bine zis, am aspirat umil să mă asemăn cu) personajul Philip Quarles: un romancier deşirat, osos, cu un simţ al umorului cel puţin discret (ca să fiu gentilă) şi care se lăfăia într-un intelectualism asumat, trecând totul prin filtrul nemilos al creierului dumisale genial.

Citeşte tot articolul

Scriitori în culori

Jane Austen era cam urâtă. Sau cel puţin aşa au considerat editorii unei cărţi despre viaţa scriitoarei. Ca să-şi poată face apariţia, fără să se compromită, pe coperta patru, editorii au hotărât că e mai bine ca portretul făcut de sora ei să-i fie uşor retuşat. Machiată diafan, cu buclele eliberate de sub bonetă şi cu un aer mult mai juvenil,  Jane e acum numai bună de consumat. Vorba respectivă, „Este un adevăr universal recunoscut că o scriitoare, posesoare a unui renume, are totuşi nevoie şi de ceva marketing.”

 

Citeşte tot articolul


Noapte albă, de Asa Larsson

Nu e greu de înţeles de ce romanele poliţiste nordice au atâta succes. În nord, chiar şi când zăpezile se topesc, peisajul are personalitate şi substanţă. Frigul, ninsoarea, întunericul pot să ascundă perfect urmele unei crime. Nopţile albe sau zilele scurte din timpul iernii tulbură somnul şi sufletele. Pe de altă parte, unde poate şoca mai tare apariţia unui criminal psihopat, dacă nu într-o societate aşezată, curată, ierarhizată şi foarte închisă?

Citeşte tot articolul


Don Quijote povestit pentru copii

La fel ca traducerile, dar mai mult decât ele, adaptările poveştilor clasice fac lumea mai liberă şi mai frumoasă: povestea circulă, cineva o prinde şi o spune în cuvintele lui, încercând pe cât posibil să-i păstreze spiritul. E ceva borgesian aici, şi homeric, bineînţeles, care-mi place. Citeşte tot articolul


Femeia eunuc, de Germaine Greer

Cartea Germainei Greer, care a făcut furori în Occidentul anilor ’70, este o colecţie de eseuri scurte, grupate în cinci secţiuni (Corpul, Sufletul, Iubirea, Ura şi Revoluţia), în care este vorba despre o anumită mutilare pe care femeile o suferă prin educaţia primită în copilărie şi care, ulterior, de-a lungul vieţii lor, le împiedică să fie libere. Cartea este haotică, prea puţin organizată, neacademică, foarte amuzantă şi sinceră. E plină de expresii licenţioase, afirmaţii îndoielnice, idei care n-au fost duse până la capăt. Dar sub toate stă întrebarea simplă şi de bun simţ: de ce nu sunt liberă şi cum aş putea deveni?

Citeşte tot articolul


Povestiri africane, de Doris Lessing

Bănuiesc că dacă se întâmplă să te plimbi prin veldul nesfârşit al Africii de Sud, întinderea fără capăt, acoperită de ierburi ţi se va părea monocromă şi plată. Şi că de-abia dacă te vei apropia şi vei miji ochii, vei vedea câte culori ascunde.

Citeşte tot articolul


Scriitoare la lucru

Te întrebi vreodată, în timp ce citeşti, când şi cum şi unde a fost scrisă cartea? Cum arăta foaia albă în ochii celei care avea s-o umple, cum arăta manuscrisul în diversele lui stadii? Era scris mai întâi de mână? Sau bătut direct la maşină? Era plin de tăieturi, mâzgăleli, răzgândiri şi enervări, sau părea mai degrabă curat, produsul unei idei coapte?

Cum arăta scriitoarea în timp ce punea pe hârtie paragrafele care ţi-au plăcut? Era transfigurată, încrâncenată, zâmbea? Ce făcea când nu scria? O întrerupea cineva vreodată? Rămânea uneori cu ochii pe pereţi, gândindu-se la altceva? Se închidea în camera ei, într-o linişte desăvârşită, sau scria într-o cafenea, înconjurată de oameni?

Citeşte tot articolul

Universul basmelor lui Andersen. Poveşti de evitat

Prin anii mici ai copilăriei făcusem o pasiune, printre altele, pentru varianta audio a Lebedelor lui Andersen pe care o ascultam în fiecare seară înainte de culcare. Erau acolo o lună care „atârna în vârful unui plop, ca o portocală” şi nişte prinţi mici care scriau cu „creioane de diamant pe tăbliţe de aur”.

Citeşte tot articolul


Jurnal rusesc, de Anna Politkovskaia

Pe 7 octombrie 2006, la patru după-amiaza, Anna Politkovskaia, jurnalistă ucraineană şi militantă pentru drepturile omului, a fost ucisă în scara blocului din Moscova, unde locuia. Politkovskaia avea 48 de ani şi era cunoscută drept cea mai vehementă jurnalistă din Rusia; a vorbit deschis şi fără compromisuri despre al doilea război din Cecenia, despre caracatiţa regimului Putin şi despre lipsa de mobilizare a ruşilor.

Citeşte tot articolul


A trece graniţa, de curiozitate – Călătorind cu Herodot, de Ryszard Kapuscinski

Ryszard Kapuściński a fost un jurnalist polonez care şi-a scris reportajele într-un mod inedit. A văzut Asia, Africa şi America de Sud, în momentele lor cele mai grele – în timpul revoltelor, revoluţiilor, mişcărilor de stradă. A fost un om pentru care călătoria, scrisul şi cititul însemnau, toate, apropierea unei depărtări pe care a ştiut să o transforme şi să o redea, cu un plus de sensuri, celor dispuşi să asculte.

Citeşte tot articolul