Interviuri

Interviu: Mihai Preda aka Psihotrop despre literatura hip hop

Dacă ar preda Psihotrop la școală, ar fi mai puțini elevi care s-ar uita lung la manualele stufoase și la interpretările sterile din care nu pricep nimic, nu li s-ar mai părea rupte de realitatea lor și poate nu și-ar mai da ochii peste cap de plictiseală. Mihai dă bacul anul ăsta, e din Constanța și, obișnuit fiind cu hip hop-ul și cu improvizația, ia cărțile pentru bac și le pune în ritmuri de rap, cu versuri super deștepte, pe limba generației lui, pe care le reții mult mai ușor decât se întâmplă cu toate comentariile pe care le știm prea bine. L-am întrebat deci pe Mihai mai multe despre viață, literatură și despre nevoia de a pune literatura de școală într-o formă atât de tare. Doar citiți-l și, mai ales, ascultați-l!

Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Adina Popescu: „Mi-e dor de biblioteca părinților și de sentimentul de siguranță pe care mi-l transmitea”

Prima mea întâlnire cu scriitoarea Adina Popescu a fost în paginile cărții sale semi-autobiografice, Povestiri de pe Calea Moșilor, unde m-a încântat prin stilul ei natural și plin de umor. Despre Adina mai știam că este jurnalistă la Dilema Veche, iar la întâlnirea noastră pentru rubrica Bibliotecă de scriitor am aflat că a regizat și două filme documentare - Copiii Uraniului și Anul dragonului - și că este coordonatoarea revistei Ordinul Povestitorilor, unde copiii creativi pot publica texte și cronici de carte. Citeşte tot articolul


Florin Dumitrescu: „Reducerea la absurd este calea cea mai abruptă de demonstrație a unei teoreme”

În toamna anului trecut, Editura Nemira lansa colecția de poezie românească „Vorpal”, coordonată de scriitoarea Svetlana Cârstean. Unul dintre primele volume cu care a debutat această colecție a fost „Dodii”, de Florin Dumitrescu, autor cunoscut atât de scriitori, dar și de gruppies ai formațiilor românești. „Că-i poezie de dragoste, că este socială sau poezie pur şi simplu pour les raffinés, tot ce iese din mâna lui Florin Dumitrescu sună, consună, amintindu-ne că muzica şi poezia sunt arte înrudite. Iar faptul că el, textierul Sarmalelor Reci, a ales să includă în acest volum poeme-cântece scrise pentru formaţii muzicale este un gest demonstrativ din aceeaşi direcţie pe care îl salut cu bucurie.”, a scris pe coperta a patra Luminiţa Corneanu.

Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Alexandra Rusu: „Pentru mine, cititul n-a fost niciodată o pasiune”

Pe Alexandra Rusu am cunoscut-o mai întâi în rolul de co-fondator al site-ului Booktopia.ro, iar recent și în cel de scriitoare, după ce a debutat cu romanul Cartea năsoaselor, o poveste neobișnuită care se adresează atât copiilor, cât și adulților. Odată cu întâlnirea noastră pentru rubrica „Bibliotecă de scriitor”, am cunoscut-o pe Alexandra Rusu și în postura de cititoare, designer și cartograf al teritoriilor mereu în schimbare din biblioteca personală. Citeşte tot articolul


Florin Bican: „Mârlanul e transnațional la fel cum corupția e transpartinică sau criminalitatea transfrontalieră”

În noiembrie 2016, a apărut o ediție revăzută și adăugită a volumului „Singur printre mârlani”, de Florin Bican, la Editura Art, pentru copiii de la 10 la 90 de ani. „Fagurele imens al poeziei lui Florin Bican are izvoare noi de miere pentru fiecare nou cititor și nouă generație sau cititorii consumă și o miere pe care și-o depun singuri în el? Nu știu de-mi voi răspunde. Știu că îl voi citi încă o dată și nu pentru ultima oară” - Vladimir Streinu.

Citeşte tot articolul


Denisa Duran și Bruno Pisek despre ineditul spectacol „Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?” (interviu)

Săptămâna trecută a avut loc la ARCUB – Sala Arcelor, primul spectacol sonor despre București, realizat de scriitoarea Denisa Duran și compozitorul Bruno Pisek. În seara aceasta, la Green Hours, se întâmplă cea de-a doua reprezentație, așa că iată de ce să n-o ratați.

„Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?” este o premieră emoționantă, un mix deștept, original și proaspăt de poezie și muzică, de strigăte și șoapte, de sunete, voci și cuvinte, un performance cu care ai rar ocazia să te întâlnești. Mi-a plăcut foarte mult, așa că am vrut să stau de vorbă cu cei doi autori, de la care am aflat mai multe despre proiectul lor, despre cum s-au întâlnit, cum au pus la cale acest spectacol inedit, ce conține el și multe altele, pe care vă invit să le citiți în rândurile de mai jos. Citeşte tot articolul


Dave Eggers

Interviu cu Dave Eggers: „Ceea ce trebuie luat în serios este cum să micşorăm fricile altora”

După romanul O hologramă pentru rege, scris de Dave Eggers şi tradus la noi în 2016, s-a făcut şi un film în care rolul principal îi revine lui Tom Hanks. Scriitorul Dave Eggers şi-a luat avântul în lumea literară odată cu Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor, finalistă la Premiul Pulitzer şi aleasă drept cartea anului de mai multe publicaţii recunoscute. A lucrat la scenariul filmului Where the Wild Things are împreună cu Spike Jonze, fiind şi autorul romanului The Wild Things, inspirat de povestea originală pentru copii, scrisă de Maurice Sendak. Este cofondatorul proiectului 826 Valencia, o organizaţie non-profit dedicată copiilor şi tinerilor care vor să-şi îmbunătăţească abilităţile care ţin de scris. A înfiinţat, totodată, şi ScholarMatch, un program care reuneşte persoane care vor să sprijine educaţia cu studenţi care au nevoie de fonduri pentru taxele de învăţământ. Citeşte tot articolul


Interviu cu Cristian Josan: „La Patagonia visez din copilărie, din cărțile lui Jules Verne”

A fost în locuri în care alții nu ajung niciodată, visează să piloteze avioane ultraușoare cu care să facă înconjurul lumii, a locuit în case ale unor scriitori celebri, dacă ne gândim la Ernest Hemingway sau la Gabriela Mistral, iar singurul loc neexplorat încă este îndepărtata Antarctică. De la primele lecturi din copilărie a rămas cu dorințe care la maturitate s-au concretizat, iar în viața de toate zilele lucrează la Amazon.com. Cristian Josan ne spune o poveste despre cum personajele literare au reușit să-i influențeze traseul în viață, dar și despre ce înseamnă să călătorești și să vii în întâmpinarea gândurilor de odinioară.

Citeşte tot articolul


La o poveste cu două bufnițe – interviu cu Oana Doboși-Potcoavă și Raluca Selejan

În data de 2 decembrie, s-a deschis, în Timișoara, o nouă librărie. Se numește La Două Bufnițe. În spatele ei (în mijlocul ei, de fapt) sunt Oana Doboși-Potcoavă și Raluca Selejan. Le-am cunoscut în urmă cu 5 ani și le-am îndrăgit, cum se zice, din prima. De atunci, le-am întâlnit pe Oana și Raluca de nenumărate ori, de obicei în jurul cărților. Dincolo de ideea lor de a deschide o librărie, idee curajoasă, dar și riscantă (ca toate chestiile curajoase), lucrul cel mai mișto pe care l-am observat e că spațiul librăriei le seamănă atât de bine, încât cei mai mulți dintre cei care intră acolo par să-l îndrăgească. Din prima. Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Ciprian Măceșaru: „Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

Pe Ciprian Măceșaru a trebuit să îl „curtez” un pic până mi-a acceptat invitația de a participa la rubrica „Bibliotecă de scriitor”. În cele din urmă, reținerile s-au risipit după ce ne-am întâlnit întâmplător într-un anticariat din Centrul Vechi, unde am stat de vorbă despre cărțile preferate. Și uite-așa am ajuns acasă la Ciprian, unde am dat peste o bibliotecă imensă, cu mii de volume puse pe două rânduri, pentru că deja nu mai este loc pentru tot ce s-a adunat de-a lungul timpului. Citeşte tot articolul


Interviu cu scriitorul Cătălin Pavel: „Eu nu mă consult cu BOR-ul cînd scriu literatură”

Încă de la volumul de debut, Aproape a șaptea parte din lume (Humanitas, 2010), Cătălin Pavel atrăgea atenția și se distingea de marea majoritate a scriitorilor. Traseul unui călător care se apropie de trecutul său prin continua încercare de evitare a staționărilor, sihăstria sa din lunga călătorie cu trenul pe o rută fără sfârșit aduceau în prim plan elemente psihologice și fobii totale. Cu fiecare nou volum, autorul deschide perspective noi, ne duce „către acest port enigmatic al unei sensibilități fabulatorii, al unei interiorități inefabile”, așa cum scrie Angelo Mitchievici despre Nicio clipă Portasar. Romanul Trecerea, apărut la Cartea Românească în 2016, ne poartă într-o lume în care „oamenii erau plămădiți din multe lucruri care fermentau laolaltă”. Am dialogat cu autorul pentru a descoperi câte ceva din pluri-dimensionalitatea acestui roman.

Citeşte tot articolul


Interviu cu Ioana Miron: „Despre noi, spaţiile”

Am întâlnit-o pentru prima dată acum peste o decadă, la Botoșani, orașul unde se decernează Premiile Naționale de Poezie „Mihai Eminescu”, iar apoi am citit poeme publicate de Ioana Miron în diverse reviste literare. Debutează editorial cu volumul „Picaj”, Casa de Pariuri Literare, în 2016. Cu un parcurs artistic și literar mobil, Ioana Miron creează „o lume a spațiilor dezafectate, a coridoarele înguste și a cercurilor concentrice”, după cum spune Șerban Axinte în prefața volumului. Am dialogat cu Ioana Miron despre acest volum care ne învață „să ne expunem secretele prin fobii”. Citeşte tot articolul

Interviu cu Cristina Bogdan: „Cred că cel mai mare avantaj al acestor colocvii universitare îl constituie chiar întâlnirea directă cu colegii de breaslă”

O bună parte dintre redactorii Bookaholic și-au încheiat studiile de licență (și chiar de master ori doctorat) la Literele bucureștene. Așa că nu este de mirare că încă suntem atenți la ceea ce se întâmplă la Facultatea de Litere de la Universitatea din București - și, atunci când putem, încercăm să fim la curent și cu evenimentele din celelalte medii universitare din țară. De aceea, atunci când, în urmă cu trei ani, ni s-a propus să fim parteneri media ai unui nou colocviu, organizat de Departamentul de Științe ale Comunicării de la Litere, nu am ezitat și ne-am alăturat acestuia - în 2014, chiar am avut un panel Bookaholic în cadrul conferinței.   Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Bogdan-Alexandru Stănescu: „Vânez anticariatele așa cum alții caută cele mai bune cârciumi”

Despre Bogdan-Alexandru Stănescu, căruia mulți îi spun, simplu, BAS, știam că este un foarte bun editor, care, de unsprezece ani, are în grijă una dintre cele mai cunoscute și apreciate colecții de literatură universală din România, „Biblioteca Polirom”. Abia după ce am stat de vorbă pentru rubrica Bibliotecă de scriitor mi-am dat seama că am în față o adevărată enciclopedie în materie de literatură, căci Bogdan-Alexandru Stănescu cunoaște o mulțime de lucruri și ar putea să povestească la nesfârșit despre tot felul de cărți mai puțin cunoscute și mici ciudățenii ascunse pe zecile de rafturi răspândite prin casă. Citeşte tot articolul

„O soră de trădare este bună pentru a revela eul” – interviu cu Svetlana Cârstean și Athena Farrokhzad

Svetlana Cârstean și Athena Farrokhzad sunt două poete a căror întâlnire a dus la un parcurs creator unic: au început prin a-și traduce reciproc volumele de poezie Floarea de menghină și, respectiv, Vitsvit, fără ca vreuna dintre ele să cunoască limba-sursă a poemelor celeilalte, și au ajuns să scrie, prin aceeași tehnică, un volum comun, Trado. Despre acest cel mai recent volum, lansat în Suedia în aprilie 2016, se spune că reprezintă o schimbare de paradigmă. Cu ocazia lansării volumului în limba română, la editura Nemira, în noiembrie 2016, am stat de vorbă cu cele două poete despre ce a însemnat pentru ele să scrie Trado și să lucreze cu ideile pe care Trado, ca tehnică și ca experiment de filozofie a limbajului, le-a pus în joc. Citeşte tot articolul