Texte

„Cazemata”, de Tudor Ganea – fragment în avanpremieră

Mohorâtă, ameninţătoare, asemenea unui monstru preistoric, vechea cazemată germană stă încă în picioare pe faleză. Un tânăr marginal ce-şi duce veacul prin tunelele despre care se spune că o leagă de mare e găsit fără viaţă pe cupola ei, cu trupul brăzdat de tăieturi. Trei muncitori de pe şantierul unui bloc ce urmează să fie înălţat peste cazemată dispar fără urmă unul după altul. Inspectorul Adamescu este infiltrat în zonă pentru a ancheta sub acoperire straniile evenimente. Sub pojghiţa realităţii mizere a unui mic cartier de la malul mării, tânărul poliţist descoperă o lume fabuloasă, populată de personaje ca Olube, Borhot, Liţoi, Baban, Turcoaica, femeia fără vârstă, sau Coco, proxenetul fără buze. Poveştile lor fantastice conturează treptat istoria bătrânei fortificaţii, asupra căreia pare să plutească un blestem şi a cărei influenţă asupra lumii ce o înconjoară este departe de a fi luat sfârşit. Citeşte tot articolul

„O noapte, Marcovici”, de Ayelet Gyndar-Goshen – fragment

Ca să scape din Europa măcinată de război și să ajungă în Țara Sfântă, femei și bărbați aleg căsătoria de formă. Iacov Marcovici, cel mai banal om din lume, trebuie să se supună și el căsătoriei aranjate, dar Bella este nu doar cea mai frumoasă femeie pe care a cunoscut-o vreodată, ci și un spirit liber, care vrea divorțul la scurt timp. Iacov însă refuză. Citeşte tot articolul

„Istanbul Istanbul”, de Burhan Sönmez – fragment

„Un zguduitor poem de dragoste închinat Istanbulului...” (John Ralston Saul) Patru prizonieri stau închişi în celula unui centru de tortură. Atunci cînd nu sînt maltrataţi, ei spun pe rînd poveşti despre Istanbul, istorisiri ca un balsam împotriva durerii şi fricii, exerciţii de rezistenţă, şi nu un mijloc de a uita unde se află. Tortura nu-i dezumanizează, sentimentele bune nu li se şterg din minte, iar furia torţionarilor se dezlănţuie. Pornind de la destinul celor patru oameni închişi în celula cu numărul 40, romanul ajunge treptat să reflecte viaţa locuitorilor Istanbulului de la suprafaţă, cu suferinţele şi visurile lor, şi să aibă în centrul său marele oraş, aşa cum se vede el în oglinda trecutului şi în cea a prezentului. Aparent inspirat din viaţa politică, romanul Istanbul Istanbul transcende durerea, tristeţea şi melancolia şi-şi caută salvarea în speranţă, iubire şi în puterea imaginaţiei. Citeşte tot articolul

„Arhiva trădării și a mâniei”, de Ion Vianu – fragment

Puiu Ozias, un om care a împlinit o sută de ani, este o mină de aur arhivistică. Împărtăşind fapte care interesează istoria, bătrînul retrăieşte, cu un amestec de cinism şi suavitate, întîmplări din viaţă: iubirea distrusă de laşitate, loialitatea şi prietenia măcinate de trădare, acte de eroism sabotate de jocuri de putere. Pe de altă parte, Vladimir Vasiliu, medic psihiatru, director în perioada socialismului al ospiciului de la Răstoaca Melcilor, este în conflict cu unul dintre bolnavii săi, Laban, un rege neîncoronat al azilului, admirat şi temut. Laban – care a intervenit tragic şi în viaţa lui Puiu Ozias – face legătura între două lumi, dinlăuntrul şi din afara zidurilor; el este în acelaşi timp duşmanul şi prietenul doctorului. Poveştile împletite ale lui Ozias şi Vasiliu alcătuiesc o tulburătoare „arhivă a trădării şi a mîniei”. Mica şi marea istorie sînt atrase deopotrivă într-un dans mortal. Citeşte tot articolul

„Spaţiul dintre nori. Cu rucsacul prin India”, Desirée Halaseh – fragment în avanpremieră

Ce poate să facă o tînără ca să iasă de pe traseul prestabilit de societatea în care trăieşte? Cum reuşeşte să scape de perspectiva unei vieţi plictisitoare în spatele unui birou? Ne învaţă Desirée Halaseh. Cauţi sponsori, împachetezi strictul necesar într-un rucsac pe care îl pui în spate şi decolezi spre India. Iar cînd te întorci, o iei de la capăt, din nou şi din nou, pînă cînd ajungi să te îndrăgosteşti de această ţară. Citeşte tot articolul

„Viața mea”, de Charlie Chaplin – fragment în avanpremieră

În Viața mea, acum tradusă integral în România, cititorul va descoperi o poveste nu doar cu lumini, ci și cu multe umbre: de la copilăria petrecută într-o sărăcie lucie la prețul celebrității. Document inestimabil al unui destin personal și al istoriei artelor, cartea lui Charlie Chaplin, geniu al cinematografiei, este totodată cartea unei epoci strălucit evocate. Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #6

*** La Poştă. Coadă, 'mnezeii ei de coadă. Facturi, bani, timbre, colete, neînţelegeri, n-a venit, doamnă, n-a venit, cum aşa, aşa bine, sau poate l-a ridicat altcineva, nu se poate, e, nu se poate, linişte, vă rog, acolo, în spate, da, da, gata! O bătrână numără bani. Șase, anunță. Râde spre coadă, uite, şase bărbaţi, imediat mă scap de ei, hi hi. Ajunge la rând, scoate facturile din plasă, cât face, mami? O sută șaptezeci. Cât? Ţine, trei bărbaţi, trei din şase, hi hi, ajung? Femeia de la ghișeu zâmbește. Aruncă trei sute într-un sertar şi pune pe pult treizeci. Bătrâna îi culege și bâjbâie spre ieşire, la revedere, ce bine, a rezolvat şi cu facturile. Următorul, spuneţi. Ha? Cum adică următorul? Păi nu i-a dat baba trei bărbaţi în loc de doi? Şi aia, ţac-pac! C-a văzut, că n-a văzut, unul e acolo, în sertar, şi nu în mâna babei! Coada sare de cur în sus, alo, staţi, staţi, păi nu aşa şi pe dincolo? Cazul se rezolvă amiabil, bătrâna îşi recuperează banii, nu prea ştie ce să zică, freacă milionul, bărbatul, whatever, în palmă, cu un soi de indiferenţă, unul în plus sau în minus, ce mai contează, tot puţini sunt, de n-ar fi ea bătrână, chioară, surdă... Femeia de la ghișeu zice scuze. Apoi ridică vocea, pufneşte, linişte, de câte ori să vă spun, nu vedeţi ce se-ntâmplă dacă faceţi gălăgie? Ieri a fost invers, am dat în plus! Coada înţelege şi tace. Citeşte tot articolul

„Vacanţe filocalice”, de Gabriel Pătraşcu – fragment

Această carte nu este nici Baedeker, nici Michelin, este ghidul lui Gabriel Pătraşcu, cea mai originală şi mai spirituală călăuză, pe care orice turist împătimit şi-ar dori-o. Impresiile sale de călătorie, pline de prospeţime şi umor, ocolesc textele seci sau encomiastice din pliantele multicolore şi privilegiază privirea genuină, fără idei preconcepute, care însă ascunde o profundă cunoaştere a culturii şi civilizaţiei sacre, dar şi laice. Cele 20 de povestiri, narate în ritm alert de stand-up comedy de un cavaler cruciat eretic, pendulează între trecut şi prezent cu naturaleţea cu care doar memoria şi asociaţiile rapide de idei pot aduna laolaltă amintirile din copilărie şi vieţile sfinţilor. Citeşte tot articolul

„Sărbătoarea Corturilor”, de Ioan T. Morar – fragment în avanpremieră

În România anilor 1980, membrii unui grup coral specializat în cîntări bisericeşti caută să scape din robia unor confesiuni care nu-i mulţumesc, în încercarea de a descoperi adevărata credinţă. Aparţinînd iniţial cultului baptist, trec la penticostali, apoi la adventişti, iar în cele din urmă se circumcid şi se convertesc la iudaism. Astfel ajung să emigreze în Israel, unde fiecare se descurcă cum poate. Însă Jac, Corneliu şi Beni, cei trei conducători şi ultimii reprezentanţi ai grupului, nu îşi găsesc nici aici liniştea sufletească: Beni ajunge să îmbrăţişeze doctrina mesianică, devenind rabin, în vreme ce Jac şi Corneliu se întorc după 1990 în România, unde pun bazele unui cult iudeo-creştin, „Sărbătoarea Corturilor”, convinşi fiind, după ani de peregrinări, de un singur lucru: „Nu contează dacă rătăcim sau nu. Dumnezeu ne va găsi oriunde Îl căutăm”. Citeşte tot articolul

„Nouă povești muzicale”, de Tiberiu Soare – fragment în avanpremieră

Proiectul a luat naștere în urma seriei de conferințe „Vorbe despre muzică și muzicieni“, susținută de Tiberiu Soare în perioada 2014-2015. Cele nouă discuții sunt concentrate în jurul unor compozitori geniali precum Mozart, Ceaikovski sau Debussy. „O carte muzicală care povestește cum au trăit, iubit și compus cei mai mari compozitori din istoria muzicii.“ – Sandra Ecobescu, președinte Fundația Calea Victoriei. Cartea va cuprinde 10 ilustrații unice, imaginate de talentata ilustratoare Maria Surducan. Citeşte tot articolul

„Sfârşitul a fost aproape”, de Bogdan Costin – fragment în avanpremieră

21.12.2012. Probabil cel mai faimos sfîrşit al lumii din istoria omenirii, datorat internetului. Totuşi, puţini au crezut că acesta chiar va avea loc. Emil Pop, taciturnul IT-ist al unei agenţii de publicitate, e unul dintre ei. Cu cîteva zile înainte, el o va răpi pe Mariana, colega lui de la Contabilitate, şi o va duce în buncărul său. Zilele petrecute acolo, în aşteptarea unei apocalipse puţin probabile, îi vor aduce Marianei revelaţii neaşteptate, în timp ce lumea de la suprafaţă va deraia de la cursul ei firesc atunci cînd cei care o cunosc vor constata dispariţia sa. Citeşte tot articolul