Texte

„Războiul nu are chip de femeie”, de Svetlana Aleksievici – fragment în avanpremieră

Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-şi dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor şi al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist. Svetlana Aleksievici şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieşite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări şi de suferinţă. Abandonând tăcerea în care şi-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârşit, să prezinte războiul aşa cum l-au trăit. Citeşte tot articolul

Învățământul, situațiuni – „Casete martor I”

Am predat într-un liceu „de unde întoarce tramvaiul”. Am scris un roman (Casete martor I, Tracus Arte, 2013) și am făcut o emisiune despre Sistem (Clasa paralelă, Analog TV, Timișoara, 2008). Mai la vale, câteva extrase din cartea citată, care, în contextul actualei dezbateri despre reforme (anti)educaționale, dau, sperăm, seama despre realitatea „din teren”. Titlurile sunt „îngropate”. Concluziile, la fel. Citeşte tot articolul

„Alegeri dificile”, de Ioana Creţoiu – fragment în avanpremieră

Poveşti ale unor oameni obişnuiţi care înfruntă greutăţile de zi cu zi, poveşti ale unor oameni de succes, vacanţe fericite ale unei familii în care tatăl munceşte în altă localitate, viaţa într-un salon de spital... Savuroasă îmbinare de autobiografie şi ficţiune, proza Ioanei Creţoiu oferă imaginea caleidoscopică a unei lumi româneşti familiare multora dintre cititorii de astăzi. Oscilând între tandreţe, ironie şi tristeţe, rememorările anilor copilăriei, plasate în perioada de început a regimului popular, stau alături de povestiri despre adaptarea ingenioasă la penuria de alimente şi absurdul vieţii din ceauşism, dar şi despre depopularea satelor, plecarea tinerilor la studii în străinătate şi pierderea reperelor valorice. Citeşte tot articolul

„Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrelă…”, de Matei Vișniec – fragment în avanpremieră

Tipologia stabilită de Matei Vişniec, care dă titlul noului său roman, îi include şi pe cititori. Există cititori de tip pantof şi cititori de tip umbrelă. Cititorul de tip pantof este disciplinat şi răbdător, are încredere în autor, începe cartea de la primul cuvînt şi o închide după ce ajunge la ultimul, fără să fi sărit nici măcar o virgulă. Cititorul de tip umbrelă priveşte neliniştit jocul cuvintelor, parcurge cartea pe sărite, se întoarce la unele pasaje, pe altele le traversează în diagonală, aprofundează numai dacă îl captivează textul şi, nu de puţine ori, încheie cartea citind începutul. Citeşte tot articolul

„Viaţa ficţiunii după o revoluţie”, de Radu Cosașu – fragment în avanpremieră

Într-o Românie în tranziţie, Radu Cosaşu poartă un dialog epistolar cu fiul său inexistent emigrat în Groenlanda. Discută despre filme, literatură, politică, gheţarii topiţi de încălzirea globală, dar şi despre momente dureroase care au dezbinat familia şi a căror amintire continuă să-i bîntuie. Printre scrisorile lor se insinuează cele ale mamei inexistente, ale unor prieteni (reali sau nu) şi chiar ale unor necunoscuţi care vor să facă precizări sau adăugiri. Citeşte tot articolul

„Cu moartea în suflet. Cioran-tango”, de Élisa Brune – fragment în avanpremieră

După 20 de ani de la moartea lui Emil Cioran, publicul autohton are ocazia să‑l cunoască altfel pe marele eseist româno‑francez‑apatrid, într‑o carte¹ apărută la un secol de la naşterea sa, prin aprigul intermediu al unei părţi destul de furioase din vocabularul şi ochii unei străine. Subintitulat roman, volumul este în fond o lucrare inclasabilă, situată la graniţa dintre eseu, jurnal, confesiune şi evocare neroman­ţată, oferind abia un pretext pentru rememorarea deceselor. Élisa Brune afirmă că l‑a cunoscut pe Cioran la hotărâtoarea vârstă de optsprezece ani, lăsându‑se bulversată de apetitul său pentru neant, în chiar momentul în care acesta se pregătea să‑l înghită. Sentimentul vidului a zămislit vocea stuporii ce moc­nea deja în străfundurile unei alte fiinţe. N‑a putut rezulta decât un dans îndrăcit între autoare, Emil Cioran şi moartea însăşi. „Un tango sălbatic în trei.” Citeşte tot articolul

„Întoarcerea în Tibet”, de Heinrich Harrer – fragment în avanpremieră

Continuarea bestsellerului Şapte ani în Tibet. Între 1944 şi 1951, într-o perioadă în care străinii nu erau doriţi în Tibet şi doar puţini vizitatori primeau permisiunea de a vedea această ţară, Heinrich Harrer a trăit printre tibetani, în principal în Lhasa, „oraşul interzis”. El şi-a relatat experienţa în cartea Şapte ani în Tibet, care a devenit imediat un bestseller internaţional. După treizeci de ani, Heinrich Harrer vizitează din nou Tibetul şi scrie o nouă carte: în Întoarcerea în Tibet vedem o ţară transformată sub stăpînirea chinezilor, foarte diferită de Tibetul liber, unde religia era odinioară în centrul vieţii de zi cu zi. Harrer reîntîlneşte în Lhasa vechi prieteni, povesteşte despre revoluţia culturală, despre distrugeri de mănăstiri şi bunuri culturale, despre tibetanii din exil şi despre credinţa nestrămutată a poporului tibetan, care înfruntă toate vicisitudinile. Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #5

*** Ospătarul îmi pune ciorba în farfurie. Pe cămaşa lui albă, puţin deasupra mânecii, o gânganie – o văd cu coada ochiului. E mică gângania. Inofensivă. Aproape simpatică. Uite-o, înaintează de-a lungul antebraţului, se opreşte – a dat de o cută. Încearcă s-o escaladeze, se răzgândeşte, stânga-mprejur. Dacă n-ar exista posibilitatea să-mi pice în ciorbă, aş spune că-mi face plăcere să-i urmăresc cursa. Da' aşa, e mai nasol. Ce să fac, să suflu spre cămaşă? Pur şi simplu, să trag aer în piept şi să suflu? Tare? Nu merge, se sperie ăsta şi-mi toarnă ciorba în poale... Mai delicat, cum sufli într-o păpădie? Ce-o să creadă? Mai bine-i zic! Ce dracu' să-i zic? Ştiţi, gândacu'... Dacă nu-i plac gângăniile? Ciorba e fierbinte... Aş putea să spun mulţumesc, da, da, o să spun mulţumesc, deşi n-a umplut farfuria nici pe jumate, n-o să mă sa... Mulţumesc! Ne zâmbim, poftă bună etc. Mă trec dintr-odată transpiraţiile. Unde-i gângania??? Am pierdut-o doar o clipă din ochi şi-a dispărut! Unde mă-sa e, că pe cămaşa ăstuia nu e. Mă uit rapid în farfurie. Nu e. Nu e nici pe masă, nici în pahare. Ăăă, staţi puţin! Ospătarul se întoarce din drum, cu ce mă mai poate servi? Văd un punct negru trecând curajos de pe gulerul cămăşii pe gât. Mă bucur. Omul tresare şi pac, îşi arde una. Se uită în palmă, nu observă nimic. Era ceva? zice. Da, o gânganie. A omorât-o? Da. Se vede? Un pic. Îşi cere scuze. Nu-i nimic, să-mi aducă un pahar cu apă. Sigur. Zâmbeşte. Zâmbesc şi eu. Citeşte tot articolul

3 poeme din antologia „111 cele mai frumoase poezii ale generației ’80”, de Cosmin Ciotloș (coord.)

La Gaudeamus 2015, se lansa un alt volum fain în colecția Nemira „111 cele mai frumoase poezii”, de data aceasta cu poemele generației '80, antologie pusă cap la cap de criticul literar Cosmin Ciotloș. Antologia cuprinde texte semnate de Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Traian T. Coșovei, Denisa Comănescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Mariana Marin și mulți alții, cu Mircea Ivănescu ca guest star. În total, 29 de autori sunt cuprinși în această carte.  Citeşte tot articolul