Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT) anunță startul înscrierilor în cadrul rezidențelor FILIT pentru autori români, program care încurajează creația contemporană. Inițiativa aparține Muzeului Național al Literaturii Române Iași și sprijină șase autori români care vor beneficia de transport, cazare timp de o lună, precum și de o sumă forfetară de 2.000 lei. Citeşte tot articolul
Pe Svetlana Cârstean am îndrăgit-o, de la distanță, la Nocturnele de poezie organizate de ARCEN pe clădirea Magheru One (dacă n-ați fost și se mai țin anul ăsta, vă îndemn să mergeți – atmosfera este extraordinară). Aș putea spune că Svetlana a fost cea care m-a apropiat din nou de poezie: am ascultat-o citind din Trado și Gravitație, i-am cumpărat cărțile și am parcurs din când în când câte un poem, cu toate că n-am ajuns să devorez poezie pe pâine, așa cum face ea. În martie, am avut ocazia să discutăm pe îndelete, după ce Svetlana Cârstean mi-a acceptat invitația la rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul
Editura Nemira publică în colecția Babel romanul Scăunele roșii, scris de Edna O’Brien, una dintre cele mai influente scriitoare de limbă engleză, câștigătoare a premiului PEN/ Nabokov Award for Achievement in International Literature în 2018.
Cartea se lansează luni, 16 aprilie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Vorbesc despre carte Nadine Vlădescu (traducătoarea cărții) și Ema Stere. Moderatorul evenimentului este Dana Ionescu, redactor-șef Nemira. Citeşte tot articolul
Lui Vasile Ernu i-am luat primul interviu acum mulți ani, în Time Out, tocmai debutase cu Născut în URSS, care-mi plăcuse mult, și am simțit nevoia să-l întreb despre una-alta, bănuiesc eu cam despre ce, dar, ca să fiu sinceră până la capăt, nu-mi aduc aminte precis cum sunau întrebările. Au trecut zece ani de-atunci, l-am urmărit constant și în cărți (Ultimii eretici ai imperiului, Polirom, 2009; Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, Polirom, 2010; Intelighenția rusă azi, Cartier, 2012; Sunt un om de stânga, Cartier, 2013; Sectanții. Mică trilogie a marginalilor, Polirom, 2015; Intelighenția basarabeană azi. Interviuri, discuții, polemici despre Barabia de ieri și de azi, Cartier, 2016; Bandiții. Mică trilogie a marginalilor, Polirom, 2016), și în aparițiile publice (fie ele conferințe sau postări pe Facebook), dar de întrebat n-am mai îndrăznit să-l mai întreb nimic. Până într-o zi, când, văzând – pe Facebook – ce vrăji culinare a mai făcut, mi-am zis că e musai să vorbim despre mâncare. Fiindcă mâncarea nu e doar ce pui pe masă, ci atmosfera care se creează în jurul bucatelor, plăcerea și bucuria comuniunii. Și un basarabean știe cum stă treaba cu ospățul, dovadă că peste Prut se zice încă – și e foarte frumos – „a merge în ospeție”. Între timp, măritându-mă cu un basarabean, am aflat și eu ce-nseamnă să stai minimum cinci ore la masă (o masă plină ochi cu de toate, pe modelul à la française) și să vorbești câte-n lună și în stele, fără să te plictisești vreodată. Scriitorul Vasile Ernu ne povestește, și o face cu farmecu-i caracteristic, ce înseamnă pentru el masa, ce-l definește gastronomic și care-i mâncarea copilăriei lui. Și multe altele, o să vedeți. Poftă bună... la lectură! Citeşte tot articolul
Întunericul e mai intrigant decât lumina, un degenerat – mai interesant decât un ins așa-zis normal –, o crimă – mai ofertantă ficţional decât o zi cenușie în care nu se întâmplă nimic. Iată premisa de la care porneşte prozatorul britanic Patrick McGrath, şi nu e singurul. Autor de adevărate studii de patologie, mai curând decât de thrillere psihologice, McGrath e etichetat şi ca fiind un scriitor de „gothic fiction”, fapt care-i asigură și un considerabil succes de piață. E limpede că prozatorului care trăiește între Londra și New York îi plac adrenalina și teroarea sublime ascunse în cotloanele cele mai întunecate ale minții omenești, dovadă că romanele sale – dintre care cele mai cunoscute sunt, probabil, The Grotesque (1989), Spider (1990), Asylum (1996) și Martha Peak: a Novel of the Revolution (2000) – ating teme puternice, dificile, de la afecțiuni psihiatrice și homosexualitate reprimată, la crime stranii și relații adulterine. În mod surprinzător, singurul său titlu tradus în românește până acum e Spider (1990), adică Păienjenel, la Editura Art, în 2007, și de atunci se pare că rafinatul stil gotic-calofil al prozatorului britanic nu și-a mai găsit cititori la noi. Citeşte tot articolul
În cadrul dialogurilor din volumul Patria mea era un sâmbure de măr, subintitulat O discuție cu Angelika Klammer, Herta Müller le oferă din nou cititorilor posibilitatea de a pătrunde în diverse unghere ale vieții și operei sale. Franchețea tulburătoare, intensitatea adesea surdă a interiorității și subtilitatea profunzimii scriiturii străbat necontenit rândurile confesive. Citeşte tot articolul
Editura Nemira relansează Revista Nautilus, o platformă on-line dedicată literaturii, filmelor, benzilor desenate și jocurilor science-fiction, horror și fantasy, coordonată de scriitorul Marian Coman. www.revistanautilus.ro
În 2017, la Editura Charmides apărea un nou volum de poezie semnat de Alexandru Vakulovski, „Priveliști”, volum dedicat lui B. Fundoianu. Despre influența acestuia asupra lui Vakulosvki, despre priveliștile personale și porumbelul gras Dumitraș, în cele ce urmează:
„Literatura la zi” este un eveniment care va avea loc lunar la Londophone şi va fi moderat de Vasile Ernu. În fiecare lună vom invita un scriitor important cu care vom discuta şi povesti de toate. Citeşte tot articolul
Lucian Varșandan: Nominalizarea înseamnă foarte mult, deoarece în ochii mei, ea reprezintă o recunoaștere a muncii mele dar și a muncii echipei Teatrului German de Stat – Timișoara din ultima vreme, o echipă care a confirmat pe plan național și nu numai, prin valoarea proiectelor sale. Pentru mine personal, această nominalizare are și o conotație subiectivă, dacă există un liant între teatru și radio, atunci acest liant este teatrul radiofonic și de teatrul radiofonic mă leagă subiectul cercetare pentru teza mea de licență la Facultatea de Litere din cadrul Universității din Timișoara, o teză pe care am scris-o la radioul din Hamburg și iată că, cercul se închide într-un fel, această nominalizare, implicit recunoașterea ce mi-a fost adusă vine, nu in partea breslei în cadrul căreia am activat ci, dacă-mi e permisă formularea, din partea unei bresle surori care însă, împărtășește aceleași valori, precum o face și arta teatrală. Pentru toate aceste motive sunt foarte fericit și recunoscător radioului, una dintre cele mai mari și importante instituții media din România, câ s-a aplecat asupra muncii unuia dintre cele mai mici teatre din România și personal mă bucură și din acest motiv subiectiv și afectiv după această nominalizare. Citeşte tot articolul
Luni, 12 martie, de la ora 17:00, la Chapman University din California, Statele Unite ale Americii, în cadrul unei noi ediţii a Seriilor Literary Arts Reading, scriitorul Lucian Dan Teodorovici este invitat să vorbească studenţilor şi celor pasionaţi de literatură despre „cuvîntul scris” şi despre cei ce-l scriu. Evenimentul se va desfăşura sub egida John Fowles Center for Creative Writing şi este deschis publicului larg. Citeşte tot articolul
Metodă eficientă de luptă împotriva frigului: al doilea fractal cu Elena Vlădăreanu și Caius Dobrescu, acompaniați de Iulia Militaru. Aplicarea metodei eficiente de luptă împotriva frigului: Luni, 12 martie, ora 19 în subsolul de la Green Hours (Calea Victoriei 120). Citeşte tot articolul
Primăvara vine cu întrebări care nu au gen, nici ierarhii, nici perspective unilaterale. Întrebați dacă „A existat vreo tendință de a scrie dintr-o perspectivă diferită, de a vă juca cu fluctuații ale genului? Cum vă simțiți când scrieți din perspectiva sexului opus, aveți o altfel de libertate?”, cinci scriitori - Dagmar Dusil, Angela Baciu, Cătălina Florina Florescu, Emilian Pal și George Ștefan-Niță - au răspuns la această provocare după cum veți vedea în rândurile de mai jos.
Niciodată nu mi-a plăcut și nu mi-am dorit să-i cunosc pe autorii cărților care m-au dat gata. Mi-a fost teamă, de fiecare dată, că întâlnirea pe viu o să fie o dezamăgire, și de multe ori chiar a fost. Regele alb (Polirom, 2008) și, mai apoi, Rugul (Polirom, 2015) au fost două dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimii ani, și am găsit ecouri din literatura lui György Dragomán și în atmosfera prozei sud-americane, dar și în cărțile Hertei Müller, bunăoară. Însă întâlnirea cu prozatorul maghiar născut în Târgu Mureș, cu siguranță una dintre vocile marcante ale literaturii europene actuale, petrecută toamna trecută la Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri de la Iași (ediția a V-a, 2017), a fost cu adevărat specială. Dialogul nostru – despre scris și traduceri, despre cărțile lui, dar și cărțile altora, despre singurătatea care îți deschide o întreagă lume – a fost mai mult decât fermecător. M-a odihnit cu adevărat, ca o discuție despre literatură între prieteni, și m-am gândit că, până la urmă, între autorul viu și cel de hârtie nu e chiar așa o prăpastie de netrecut. Citeşte tot articolul
