Tag: dragoste

(Închis) Concurs: Câștigă trei pachete Eric-Emmanuel Schmitt (cartea „Elixirul dragostei” + sacoșă de pânză)

Acum puțin timp încercam să trasez principalele coordonate ale noului volum semnat de Eric-Emmanuel Schmitt și abia tradus la Editura Humanitas Fiction, Elixirul dragostei. Spuneam atunci că este un roman epistolar contemporan foarte fain, izbitor de simplu și, totodată, rafinat în stil, care reinventează dragostea curtenească și țese în text referințe livrești și filosofice. O carte cu și despre iubire (aplicată pe relația dintre Adam și Louise) pe care o poți citi și îi poți da sensuri în funcție de experiența și trăirile tale.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Dan Coman: „Întotdeauna dragostea presupune fragilitate și dezechilibru”

Dan Coman a debutat cu volumul de poezie anul cîrtiței galbene (Timpul, 2003). Acestuia i-au urmat alte două cărți de poezie, ghinga (Vinea, 2005) și Dicționarul Mara (Cartier, 2009). A fost recompensat, în 2004, cu Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Prima, și cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, în 2010 a primit Premiul pentru poezie acordat de Radio România Cultural, iar în 2011, Vilenica Crystal Prize, Slovenia. Citeşte tot articolul

Eric-Emmanuel Schmitt și Elixirul dragostei, un roman epistolar

Seria de autor Eric-Emmanuel Schmitt de la editura Humanitas Fiction tocmai s-a îmbogățit cu un nou titlu, Elixirul dragostei, un roman epistolar foarte interesant, din mai multe puncte de vedere. Cartea a fost lansată cu două săptămâni în urmă, în preajma Zilei Îndrăgostiților. Traducerea din franceză a fost realizată de Doru Mareș, iar volumul, în original, a apărut în 2014, la editura Albin Michel din Paris. Rapiditatea cu care se traduce Schmitt - iată, chiar și la noi - este datorată, bineînțeles, popularității sale. Citeşte tot articolul

Interviu cu Guillermo Arriaga: „Poveștile nu mor niciodată”

Guillermo Arriaga a fost oaspete al celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT 2014). A fost invitat să se întâlnească cu publicul român în cea de-a doua seară a festivalului, pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, din Iași, însoțit de criticul literar român Marius Chivu, cel care i-a adresat acestuia multe întrebări bune. Oamenii s-au îndrăgostit imediat de scriitorul, scenaristul, regizorul și producătorul mexican. A fost senzația festivalului. Citeşte tot articolul

Ură, prietenie, dragoste, căsătorie – un alt volum de Alice Munro care merită toată atenția voastră

Am început să o urmăresc pe Alice Munro cu o poftă nebună de proza ei, în special după ce a luat Nobelul și a intrat în lumina reflectoarelor în toată lumea literară (pe bună dreptate, cum menționam și cândva mai demult). Povestirile ei creează dependență - încercați numai și veți vedea despre ce vorbesc. Din fericire, dependenții se pot trata acum, căci Editura Litera a scos volum după volum din scrierile autoarei canadiene - pentru cei care au deschis Bookaholic-ul mai târziu, menționez că mai întâi a fost reeditată cartea Prea multă fericire, apoi a apărut Dragă viață (cel mai recent titlul semnat de Alice Munro, din 2012, aparent ultima carte a acesteia), Ură, prietenie, dragoste, căsătorie și, în cele din urmă, Fugara. Așadar, în aproape un an de la câștigarea Premiului Nobel pentru Literatură, beneficiem deja de patru traduceri grozave. E un câștig enorm pentru noi, cititorii români.  Citeşte tot articolul

„Femei singure”, de Cesare Pavese – realism italian, singurătate, decadență și sinucidere

Dacă ieri scriam despre lumea japoneză cuprinsă în paginile de ficțiune ale lui Kenzaburō Ōe, despre natura umană, cruzimea și duritatea ei din două romane tulburătoare, astăzi trecem la o altă lume, cea italiană, tot de după război, dintr-un roman realist al altui scriitor important din secolul XX, Cesare Pavese. Publicat tot de Editura Polirom de curând, Femei singure (în original, Tra donne sole, în traducerea lui Florin Chirițescu, colecția „Biblioteca Polirom. Esențial”, 168 de pagini) este un volum cu o scriitură aparte și un univers populat de singurătate (nu numai a femeilor, așa cum sugerează titlul), decadență și ultima soluție posibilă pentru o viață fără sens: sinuciderea.  Citeşte tot articolul

Jumătatea rea de Sally Green. Un nou hit fantasy

Jumătatea rea de Sally Green este una din acele cărți cu drepturi vîndute în aproape 40 de țări înainte să iasă din tipografie. Mai mult, e un roman de debut: Sally Green nu avusese nicio aventură cu literatura, lucrase în fel de fel de locuri, ultima slujbă fiind cea de contabilă, iar scrisul compulsiv la Jumătatea rea a  luat-o inclusiv pe ea prin surprindere. Citeşte tot articolul

spectacol de papusi, Iubitafizica, dupa cartea lui Iulian Tanase

În laboratorul Iubitafizica – un spectacol cu păpuși după cartea omonimă a lui Iulian Tănase

Vineri seara, pe 27 iunie, mă îndreptam grăbită spre Godot Cafe-Teatru. Am ajuns așa cum rar o fac, la ora 22:00 fix, chiar când trebuia să înceapă spectacolul - am avut noroc, a fost o întârziere de douăzeci de minute, așa că am avut timp să-mi trag sufletul. M-am așezat pe locul indicat și am așteptat, cuminte și, în același timp nerăbdătoare, să intru în laboratorul Iubitafizica. Cincizeci de minute mai târziu, când minunea de spectacol s-a încheiat, m-am bucurat că m-am numărat printre cei peste o sută de spectatori. Unora o să vi se pară siropos, dar eu simt că am avut o întâlnire magică. Citeşte tot articolul

Niveluri de viață, de Julian Barnes – o lectură intensă, despre dragoste, pierdere și durere

Acum ceva timp îmi manifestam entuziasmul în ceea ce privea apariția unei noi cărți semnate de Julian Barnes: Niveluri de viață – în traducerea lui Radu Paraschivescu, publicată în colecția Babel la Editura Nemira. Această noutate editorială este o surpriză cu atât mai plăcută cu cât volumul a fost publicat, în original (Levels of life), chiar anul trecut. Așadar, neîntârzierea traducerii mi s-a părut o veste excelentă. Și abia așteptam să pun mâna pe micuța bijuterie (spun micuță pentru că volumul este subțirel – 120 de pagini). Iar când am făcut-o, l-am iubit și mai mult pe Barnes. Citeşte tot articolul

Pe când eram doar niște puști de Patti Smith – o autobigrafie despre dragoste, poezie, muzică și artă

Dintr-un tab se aude Horses, albumul de debut al lui Patti Smith. În alt tab am deschise pozele de un erotism extrem (a se citi porno) și foarte rafinat ale lui Robert Mapplethorpe. Cartea e în stânga laptopului. Scriu, total prinsă în lumea lui Patti și Robert din New York-ul nebun al anilor '70 cu toate manifestările lui artistice, experimentele și energia fantastică,  în povestea de dragoste ciudată dintre ei, despre Pe când eram doar niște puști, autobiografia lui Patti Smith. Citește un fragment din cartea Pe când eram doar niște puști. Citeşte tot articolul

Poezia răsfăţată a dragostei – „Cartea dragostei” de Bogdan O. Popescu

Bogdan O. Popescu (n. 1971) este un poet atipic, aş spune. Absolvent al Facultăţii de Medicină şi deţinător a două doctorate în materie – unul despre moartea neuronală (la Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti), iar celălalt despre mecanismele fiziopatologice ale bolii Alzheimer (la Institutul Karolinska din Stockholm), Bogdan O. Popescu este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina şi conferenţiar universitar la UMF „Carol Davila”. Citeşte tot articolul

Ceva clasic, din Brazilia: ”Maşina lumii şi alte poeme”, Carlos Drummond de Andrade

E cît se poate de adevărat că poezia făcută din concret şi tranzitoriu poate eşua într-un reţetar plictisitor, cum se întîmplă şi cu minimalismul tras în serie în nenumărate încercări în proză, cum se întîmplă, de fapt, cu orice formulă împrumutată şi prost ajustată. În poezie, formulele de împrumut sînt parcă şi mai vizibile, acolo e greu să trişezi fără să se vadă şi din motivul ăsta oamenii încep să caşte cînd aud, din nou, despre o aşa numită poezie a concretului. Citeşte tot articolul

„Libertatea înseamnă să poţi să te bucuri de întreaga bogăţie a vieţii tale” – interviu cu Hanne Ørstavik

Hanne Ørstavik – invitată în Bucureşti pentru lansarea romanului Iubire, (apărut la Editura Univers, în 2012), pe 19 martie – se numără printre cei mai reprezentativi scriitori norvegieni contemporani. A scris nouă romane, cel care i-a adus celebritatea fiind Iubire, clasat pe locul şase în topul “Cele mai bune cărţi norvegiene din ultimii 25 de ani”, realizat de revista Dagbladetpe. Am stat de vorbă cu Hanne despre felul în care s-a structurat romanul ei, despre ce înseamnă să fii mamă singură şi, în acelaşi timp, să-ţi doreşti să reuşeşti în câmpul literar, şi despre cât de mult le ajută societatea norvegiană pe tinerele mame care sunt şi scriitoare. Citeşte tot articolul