Oana Borviz

Oana Borviz

jurnalist cultural, fost redactor Realitatea, Money.ro și Pandoras


Umorul imbatabil al lui Mark Twain în materiale proaspăt autentificate

Mark Twain nu avea 30 de ani când era jurnalist la San Francisco Chronicle (numit pe-atunci San Francisco Dramatic Chronicle), în birourile căruia scria 2.000 de cuvinte pe zi (articole sau scrisori, pentru care primea 100 de dolari pe lună), pe care le trimitea apoi cu trăsura în Virginia City, Nevada, la ziarul Territorial Enterprise. Era o perioadă tulbure pentru el, nu știa încotro s-o ia, profesional vorbind (faptul de a nu te fi decis asupra carierei pe care vrei s-o urmezi era intolerabil la 1865), bea mult și avea datorii. Citeşte tot articolul


Cizme, robă, cămașă de noapte – de Jorge Amado

"Cizme, robă, cămașă de noapte", cartea brazilianului Jorge Amado apărută în colecția Globus a editurii Univers, m-a prins destul de greu, motiv pentru care am fost tentată să urmez sfatul lui Jorge Luis Borges din “Borges la 80 de ani. Conversații. Cărțile și noaptea” și anume: "dacă o anumită carte vă plictisește, lăsați-o din mână!". M-am încăpățânat însă să descopăr ceea ce promitea titlul ei reușit și am citit-o (mai greu, recunosc) până la capăt. Citeşte tot articolul


Primul portret al lui William Wordsworth din ultimii 200 de ani

“I wandered lonely as a cloud…”, așa începe cel mai cunoscut poem al poetului britanic William Wordsworth, “Daffodils” (“Narcise”), care anul acesta împlinește 200 de ani de când a fost publicat, într-o versiune revăzută, (ulterioară primei, din 1807), în 1815. Celebrul început al poemului “I wandered…” a devenit de curând și tema unei expoziții găzduită de fosta casă a poetului din Rydal Mount (Lake District) și semnată de artistul japonez Hideyuki Sobue (care trăiește și lucrează de cinci ani în Lake District). Citeşte tot articolul


Gioconda cu burqa pe coperta celei mai noi cărți de Houellebecq, Soumission

“Polemicile? Eu nu fac nici cel mai mic efort pentru a le evita. Pur și simplu mă acomodez cu ele”, spunea într-o emisiune tv Michel Houellebecq referitor la controversele pe care le-a stârnit ultima lui carte, “Soumission”. Asta ar însemna că scriitorul francez este pregătit să se acomodeze și cu polemicile pe care le-ar putea genera coperta acestui volum tradus în maghiară de editura Magvetö, copertă ce o înfățișează pe Mona Lisa purtând celebra burqa. Imaginea este șocantă iar aluzia este directă: romanul lui Houellebecq, al cărui protagonist este Francois, un intelectual care predă la Sorbona, descrie o Franță din viitorul apropiat (2022), condusă de un islamic, în care femeile poartă vălul pe față iar școlile adoptă programa islamică. Citeşte tot articolul


5 personaje de carte cu care aș lua masa de Paște

Paștele îl petrec tot timpul în familie. Mâncare bună, cadouri și multă liniște. Dacă ar fi, însă, să-mi imaginez un Paște atipic, aș invita la masă căteva personaje de carte extrem de diferite. Liniștea la care țin atât de mult s-ar duce, evident, pe apa sâmbetei, dar m-aș bucura, în schimb, de niște prezențe magnetice. Citeşte tot articolul


Sunshine Girl, adolescenta care a făcut senzație pe internet, a scos acum o carte

Ați auzit de Paige McKenzie sau Sunshine Girl, cum își mai spune adolescenta care a făcut senzație pe You Tube cu seria de filmări “The Hunting of Sunshine Girl”? Eu, sincer, până acum câteva zile habar nu aveam cine e. Paige, acum în vârstă de 21 de ani, s-a apucat de filmat prin casă pe când avea 16 ani (în 2010) în ideea de a prinde, cu ajutorul camerei de filmat, fantoma care îi bântuia familia. O idee trăsnită, care nu-i aparține însă puștoaicei, ci unui producător de film pe nume Nick Hagen, a înnebunit, iată, internetul, captând interesul a milioane de oameni care urmăreau cu sufletul la gură să vadă ce a mai filmat fetița năstrușnică. O idee de milioane (pagina de You Tube a seriei de filmulețe are mai mult de 130 milioane de vizionări) care acum este ambalată și într-o carte intitulată tot “The Hunting of Sunshine Girl”. Scrisă de Paige împreună cu Alyssa Sheinmel, autoare de romane pentru tineri, cartea a fost lansată chiar zilele trecute de Weinstein Books, o editură care în general publică cărți semnate de personalități cunoscute (ex: Obsessed, de Mika Brzezinski), și este prima dintr-o serie de romane pentru tineri ("The Hunting of Sunshine Girl" poate fi citită în format electronic pe site-ul Goodreads). Citeşte tot articolul


Borges la 80 de ani. Conversații. Cărțile și noaptea

Aveam cinci ani în 1986, când a murit scriitorul argentinian Jorge Luis Borges. Deci ar fi fost imposibil, cel puțin din acest motiv, să-l întâlnesc deși mi-ar fi plăcut. Și nu puținele poeme și povestiri pe care le-am citit din opera lui m-au făcut să mă gândesc, în mod stupid, la asta, ci altceva: “Borges la 80 de ani. Conversații. Cărțile și noaptea” (Polirom), o carte care nici măcar nu e a lui, ci una editată de poetul american Willis Barnstone, dar care cuprinde prelegeri și discuții purtate de Borges la New York, Boston, Chicago cu diverși oameni de litere sau de radio/tv pe când acesta avea 80 de ani.   Citeşte tot articolul


Biblioteca fără sfârșit din Interstellar sau despre posibilități nebănuite

Sunt multe motivele pentru care mi-a plăcut Interstellar – filmul lui Christopher Nolan, nominalizat anul acesta la cinci categorii Oscar și premiat pentru cele mai bune efecte speciale.

Mi-a plăcut pentru că, deși e un science fiction, nu insistă pe imagini pline de roboți și alte mașinării ultrasofisticate. Mi-a plăcut pentru că, deși totul se petrece în jurul unei călătorii în spațiu, cheia filmului este iubirea. Mi-a plăcut Matthew McConaughey în rolul unui fost pilot NASA, Cooper, ce pornește într-o ultimă călătorie în spațiu cu scopul de a găsi un nou leagăn umanității pe cale de dispariție. Citeşte tot articolul


Coperta Elogiu mamei vitrege

Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa – erotism și lecții de viață

Dacă o singură scenă erotică dintr-o carte bună este un deliciu pentru orice cititor (chiar și pentru cel mai pudibond), imaginați-vă ce festin poate fi o carte în care erosul își flutură aripile de la o pagină la alta! Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa, e o adevărată sărbătoare în acest sens, scriitorul peruan construind aici tărâmul împlinirii celor mai neînchipuite dorințe erotice. O face fără stridență, atât de fin încât nici cele mai scandaloase gesturi și acțiuni descrise nu le-ai vrea excluse. Citeşte tot articolul

Coperta cărții "Visele copiilor"

Visele copiilor sau un alt fel de a vedea lumea

Am niște aripi mari cu care zbor deasupra unui peisaj atipic: jumătate apocaliptic, jumătate edenic. Sunt deasupra tuturor și simt deopotrivă încântare și teamă. Cam atât îmi amintesc dintr-un vis pe care l-am avut în copilărie; vis a cărui firavă descriere ar putea sta, cred, alături de celelalte vise descrise în cartea Visele copiilor. Înțelegerea celor mai importante vise și coșmaruri din copilărie, editată de editura Trei în cadrul colecției Psihologia pentru toți. Scrisă de doi americani, Kelly Bulkeley – autorul mai multor cărți despre vis, religie, psihologie - și Patricia M. Bulkley – specializată în consiliere pastorală și psihologia familiei -, cartea e structurată cam în genul celor semnate de psihologul și filozoful elvețian Jean Piaget (ex: “Reprezentarea lumii la copii”), adică: cu studii de caz realizate pe un anumit număr de copii și comentarea acestora, teorii formulate în jurul subiectelor abordate, plus anexe. Visele copiilor pare însă o broșurică de psihologia viselor pe lângă volumul lui Piaget mai sus amintit, dacă ne gândim la numărul de pagini, însă asta nu dezamăgește cu nimic având în vedere că se vrea (și chiar este) o carte accesibilă tuturor, nu doar celor inițiați într-ale psihologiei. Citeşte tot articolul

Agatha Christie

Agatha Christie: bijuteriile scriitoarei descoperite într-un geamantan

Cine nu și-ar dori ca, pentru doar 100 de lire sterline, să fi intrat în posesia bijuteriilor de familie ale Agathei Christie? Chiar și dacă acestea n-ar conține nici măcar o pietricică valoroasă... Însă bijuteriile la care mă refer - și care urmează să fie licitate, pe 8 octombrie, la casa de licitații Bonhams din Knightsbridge, pentru o sumă frumușică, estimată la o valoare cuprinsă între 9.000 și 14.000 de lire sterline - conțin pietre prețioase: inelul de logodnă al mamei scriitoarei are trei pietre de diamant iar broșa de secol al XIX-lea e făcută și ea tot din diamante. Citeşte tot articolul

The Scarecrows' Wedding

Ce rol pot avea detaliile creepy în poveștile pentru copii?

O carte pentru copii publicată luna trecută - "The Scarecrows' Wedding", scrisă de Julia Donaldson, o respectată autoare de literatură pentru copii – a fost, se pare, criticată de foarte mulți adulți pentru simplul fapt că face referire la fumat. O sperietoare de ciori-bărbat își aprinde, la un moment dat, un trabuc dând foc astfel unei sperietori de ciori-femeie pe care tocmai o curtase – cam asta ar fi treaba cu fumatul din cartea cu pricina. Cauză și efect foarte clare, spune criticul literar Philip Womack într-un material din "The Independent" - “fumatul îți dăunează ție și celor din jur” –, care susține că “literatura pentru copii nu ar trebui să filtreze obiceiurile proaste”. Motivul? Cei mici sunt capabili să facă ei înșiși acest lucru. Citeşte tot articolul

James Joyce

James Joyce și răfuiala lui cu presa

Curiozitatea jurnaliștilor în ceea ce privește scriitorii cunoscuți poate deveni uneori, ca și în cazul vedetelor din showbiz, spre exemplu, o adevărată problemă. Cel mai proaspăt exemplu care-mi vine în minte este cel al lui J.K. Rowling care a atacat în instanță câteva tabloide care au publicat fotografii cu copiii ei și au dezvăluit adresa casei lor. Vă puteți imagina că în urmă cu aproximativ 80 de ani, un alt scriitor celebru, James Joyce, se plângea – e drept, nu în instanță, ci în scrisori adresate fiului său – de același tip de “asediu” din partea presei? Citeşte tot articolul